Întrebări de la cititori

Cum poate o soţie creştină să realizeze un echilibru între loialitatea faţă de Dumnezeu şi supunerea faţă de soţul ei necredincios dacă acesta ţine unele sărbători religioase?

Pentru a realiza un echilibru între cele două obligaţii, e nevoie de înţelepciune şi tact, iar o soţie creştină procedează corect dacă depune eforturi în acest sens. Referindu-se la o situaţie asemănătoare, Isus a dat următorul sfat: „Restituiţi-i deci Cezarului lucrurile Cezarului, iar lui Dumnezeu lucrurile lui Dumnezeu“ (Matei 22:21). Este adevărat, el se referea la obligaţiile faţă de guverne, cărora creştinii trebuiau să li se supună, aşa cum li s-a spus mai târziu (Romani 13:1). Cu toate acestea, sfatul său se poate aplica şi la situaţia unei soţii care trebuie să realizeze un echilibru între obligaţiile ei faţă de Dumnezeu şi supunerea cerută de Scripturi faţă de soţul ei, chiar dacă acesta este necredincios.

Orice persoană familiarizată cu Biblia va recunoaşte că prima obligaţie a unui creştin este să-i fie întotdeauna loial Atotputernicului Dumnezeu (Faptele 5:29). Totuşi, în multe situaţii, un creştin adevărat poate ţine seama de cererile unui necredincios aflat în poziţie de autoritate fără să încalce înaltele norme ale lui Dumnezeu.

Putem învăţa multe lucruri în acest sens din exemplul celor trei evrei despre care se vorbeşte în capitolul 3 al cărţii Daniel. Nebucadneţar, care ocupa o poziţie superioară de autoritate, a poruncit ca ei şi alţii să se prezinte pe câmpia Dura. Dându-şi seama că fuseseră chemaţi pentru a participa la un act de închinare falsă, probabil că cei trei evrei ar fi preferat să nu se prezinte acolo. Poate că Daniel a reuşit să găsească o modalitate de a-şi justifica absenţa, însă cei trei nu au putut să facă acest lucru. * Aşadar, ei s-au conformat  poruncii de a fi prezenţi la locul cerut, dar erau hotărâţi să nu participe la nici o acţiune greşită, aşa cum de fapt nici nu au făcut-o. — Daniel 3:1–18.

În mod asemănător, în perioada sărbătorilor, un soţ necredincios i-ar putea cere soţiei lui creştine să facă unele lucruri pe care ea ar vrea să le evite. De exemplu, soţul i-ar putea spune să gătească o anumită mâncare pentru ziua în care el şi alţii vor ţine o sărbătoare. Sau ar putea insista ca, în acea zi, să meargă cu toată familia (inclusiv soţia) în vizită la nişte rude şi, eventual, să ia masa împreună cu ele. Sau, înainte de sărbători, el i-ar putea cere ca, atunci când merge la cumpărături, să cumpere şi câteva lucruri pentru el — unele produse alimentare specifice acestor sărbători, obiecte de dat cadou, hârtie de împachetat şi felicitări.

Subliniem faptul că soţia creştină trebuie să fie hotărâtă să nu ia parte la nici un act de închinare falsă, însă ce se poate spune despre astfel de cereri? Soţul este capul familiei, iar Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Soţiilor, fiţi supuse soţilor voştri, cum se cuvine în Domnul“ (Coloseni 3:18). În aceste cazuri, poate soţia să se supună şi în acelaşi timp să rămână loială lui Dumnezeu? Ea trebuie să decidă cum să realizeze un echilibru între ascultarea de soţul ei şi ascultarea de Iehova, care este de cea mai mare importanţă.

Se poate întâmpla ca, în alte perioade ale anului, soţul să-i ceară soţiei să gătească o anumită mâncare, fie pentru că e mâncarea lui favorită, fie pentru că obişnuieşte să o mănânce într-o anumită perioadă din an. Ea îşi va manifesta, cu siguranţă, iubirea faţă de el şi îi va recunoaşte autoritatea de cap. Va proceda ea la fel şi dacă soţul îi va cere să-i pregătească mâncarea respectivă cu ocazia unei sărbători? Unele soţii creştine ar putea face aceasta păstrându-şi conştiinţa curată, considerând pur şi simplu că ceea ce li se cere se încadrează în sarcina normală de a pregăti masa zilnică. Cu siguranţă, nici o creştină loială nu ar atribui acelei mâncări o semnificaţie specială legată de sărbători, chiar dacă soţul ei face acest lucru. În mod asemănător, soţul ei i-ar putea cere să meargă cu el în vizită la rude în fiecare lună sau în fiecare an. Ar putea ea să meargă cu el şi cu ocazia unei sărbători? Sau ar putea ea în mod normal să-i cumpere lucrurile cerute, în timp ce face şi celelalte cumpărături, fără a-şi judeca soţul pentru ceea ce vrea el să facă cu ele?

Bineînţeles, o soţie creştină trebuie să aibă în vedere ce efect ar putea avea acţiunile ei asupra altora (Filipeni 2:4). Ea nu trebuie să lase impresia că se implică în vreun fel într-o sărbătoare, aşa cum şi cei trei evrei probabil au preferat să nu fie văzuţi de ceilalţi mergând pe câmpia Dura. Aşadar, ea ar putea încerca să discute cu tact cu soţul ei pentru a vedea dacă, din consideraţie faţă de sentimentele ei, el ar putea face singur unele lucruri legate de sărbătoare, ajutându-şi astfel soţia care-l iubeşte şi-l respectă. Poate că el îşi va da seama că e mai înţelept să evite situaţiile penibile în care ar putea fi puşi amândoi în cazul în care ea va trebui să refuze să participe la acte de închinare falsă. Într-adevăr, dacă lucrurile se discută cu calm dinainte, se poate găsi o soluţie care să promoveze pacea. — Proverbele 22:3.

În sfârşit, o creştină fidelă trebuie să cântărească lucrurile şi apoi să hotărască ce va face. Ascultarea de Dumnezeu trebuie pusă pe primul plan, aşa cum au procedat cei trei evrei (1 Corinteni 10:31). Însă, ţinând cont de aceasta, fiecare creştin trebuie să hotărască ce lucruri care nu implică un compromis poate face la cererea cuiva cu autoritate din familie sau din comunitate.

[Notă de subsol]