Bătrâni, instruiţi-i pe alţii să poarte sarcina!

ÎN CONGREGAŢIILE Martorilor lui Iehova din lumea întreagă este nevoie stringentă de bărbaţi care să slujească în poziţii de supraveghere. La baza acestei necesităţi stau trei motive principale.

În primul rând, Iehova îşi împlineşte promisiunea de a face din „cel mai neînsemnat un neam puternic“ (Isaia 60:22). Graţie bunătăţii sale nemeritate, în ultimii trei ani s-au botezat ca Martori ai lui Iehova aproape un milion de noi discipoli. Este nevoie de bărbaţi cu simţul răspunderii care să le ajute pe aceste persoane nou botezate să progreseze spre maturitate creştină. — Evrei 6:1.

În al doilea rând, din cauza vârstei înaintate sau a problemelor de sănătate, unii care au slujit ca bătrâni timp de zeci de ani au trebuit să reducă din activitatea lor desfăşurată în cadrul congregaţiei.

În al treilea rând, mulţi bătrâni creştini zeloşi slujesc în prezent ca membri ai comitetelor de asistenţă sanitară, ai comitetelor regionale de construcţii sau ai comitetelor sălilor de congrese. În unele cazuri, pentru a menţine un echilibru ei au fost nevoiţi să renunţe cel puţin la unele dintre responsabilităţile pe care le au în congregaţiile în care slujesc.

Cum poate fi satisfăcută necesitatea stringentă de mai mulţi bărbaţi calificaţi? Instruirea este cheia reuşitei. Biblia îi îndeamnă pe supraveghetorii creştini să instruiască „oameni fideli, care, la rândul lor, vor fi calificaţi în mod corespunzător să-i înveţe pe alţii“ (2 Timotei 2:2). Verbul a instrui poate avea sensul de a-i învăţa pe alţii cu scopul de a-i ajuta să fie calificaţi sau competenţi. Să examinăm modul în care bătrânii îi pot instrui pe alţi bărbaţi calificaţi.

Urmaţi exemplul lui Iehova

Isus Cristos a fost cu siguranţă calificat şi competent în lucrarea sa. Acest lucru nu este surprinzător deoarece el a fost instruit chiar de Iehova Dumnezeu! Ce anume a contribuit la eficienţa instruirii? În Ioan 5:20, Isus a menţionat trei factori: „Tatăl [1] are afecţiune pentru Fiul şi [2] îi arată toate lucrurile pe care le face el însuşi, şi îi va arăta [3] lucrări mai mari decât acestea“. O analiză a acestor factori ne poate ajuta să înţelegem mai multe aspecte legate de instruire.

Observaţi că Isus a spus mai întâi: „Tatăl are afecţiune pentru Fiul“. Încă de la începutul creaţiei, între Iehova şi Fiul său a existat o legătură plină de căldură. Textul din Proverbele 8:30 dă detalii despre această legătură: „Atunci [eu, Isus] am ajuns să fiu alături de el [Iehova Dumnezeu] asemenea unui meşter, am ajuns să fiu acela faţă de care el avea o afecţiune deosebită, zi de zi, şi să mă bucur în faţa lui tot timpul“ (NW). Isus nu avea nici cea mai mică îndoială că Iehova simţea „o afecţiune deosebită“ pentru el. În plus, el nu şi-a ascuns bucuria pe care a simţit-o lucrând alături de Tatăl său. Ce bine este când între bătrânii creştini şi cei pe care aceştia îi instruiesc există o relaţie plină de căldură şi de sinceritate!

În al doilea rând, Isus a menţionat că Tatăl „îi arată toate lucrurile pe care le face el însuşi“. Aceste cuvinte confirmă ceea ce se spune în Proverbele 8:30, şi anume că Isus ‘a ajuns să fie alături’ de Iehova la crearea universului (Geneza 1:26). Bătrânii pot urma acest exemplu excelent colaborând strâns cu slujitorii ministeriali şi arătându-le cum să-şi îndeplinească îndatoririle într-un mod corespunzător. Însă nu numai slujitorii ministeriali numiţi de curând au nevoie de instruire progresivă. Ce se poate spune despre  fraţii fideli care aspiră de mai mulţi ani la sarcina de supraveghetor, dar care nu au fost încă numiţi (1 Timotei 3:1)? Bătrânii trebuie să-i sfătuiască în mod concret pe aceşti bărbaţi, pentru ca ei să ştie în ce domeniu să facă îmbunătăţiri.

De exemplu, poate că un slujitor ministerial este demn de încredere, punctual şi conştiincios în îndeplinirea responsabilităţilor sale. De asemenea, poate că este un bun învăţător. Probabil că în multe privinţe el efectuează în congregaţie o muncă excelentă. Însă poate că nu-şi dă seama că are tendinţa de a fi dur în relaţiile cu colaboratorii creştini. Bătrânii trebuie să manifeste „o blândeţe care aparţine înţelepciunii“ (Iacov 3:13). Nu ar fi oare o dovadă de bunătate ca un bătrân să stea de vorbă cu slujitorul ministerial respectiv, descriindu-i cu claritate problema şi dându-i unele exemple concrete, precum şi câteva sugestii practice pentru a face îmbunătăţiri? Dacă bătrânul îl sfătuieşte folosind cuvinte ‘drese cu sare’, observaţiile lui vor fi, probabil, bine primite (Coloseni 4:6). Bineînţeles, fiind receptiv la orice sfat primit, slujitorul ministerial poate face ca sarcina bătrânului să fie mult mai plăcută. — Psalmul 141:5.

În unele congregaţii, bătrânii îi instruiesc pe slujitorii ministeriali în mod practic şi în acelaşi timp progresiv. De pildă, bătrânii îi iau cu ei pe slujitorii ministeriali calificaţi la vizitele făcute celor bolnavi sau în vârstă. În acest fel, slujitorii ministeriali câştigă experienţă în lucrarea de păstorire. Bineînţeles, există multe lucruri pe care le poate face un slujitor ministerial pentru a continua să progreseze pe plan spiritual. — Vezi chenarul de mai jos, intitulat „Ce pot face slujitorii ministeriali“.

În al treilea rând, instruirea primită de Isus a fost eficientă deoarece Iehova l-a instruit având în vedere progresul său viitor. Isus a spus despre Tatăl că avea să-i arate Fiului „lucrări mai mari decât acestea“. Experienţa pe care a câştigat-o când a fost pe pământ i-a permis lui Isus să cultive calităţi de care urma să aibă nevoie în îndeplinirea altor însărcinări viitoare (Evrei 4:15; 5:8, 9). Gândiţi-vă, de exemplu, la cât de importantă este însărcinarea pe care o va primi Isus în curând — aceea de a învia şi de a judeca miliarde de oameni care în prezent sunt morţi! — Ioan 5:21, 22.

Când îi instruiesc pe slujitorii ministeriali, bătrânii trebuie să se gândească la necesităţile viitoare. Poate că în prezent par să fie suficienţi bătrâni şi slujitori ministeriali care să se îngrijească de necesităţile curente, dar vor sta oare la fel lucrurile şi dacă se formează o nouă congregaţie? Dar dacă se vor forma mai multe congregaţii? Pe parcursul ultimilor trei ani, la nivel mondial s-au format peste 6000 de congregaţii. Este într-adevăr nevoie de un număr mare de bătrâni şi slujitori ministeriali pentru a se îngriji de noile congregaţii!

Bătrâni, urmaţi voi exemplul lui Iehova cultivând relaţii pline de căldură cu cei pe care-i instruiţi? Le arătaţi cum să-şi îndeplinească însărcinările? Aveţi în vedere necesităţile viitoare?  Faptul de a urma exemplul lăsat de Iehova în ce priveşte modul în care l-a instruit pe Isus va avea drept rezultat binecuvântări bogate pentru mulţi.

Nu vă temeţi să delegaţi

Bătrânii capabili care sunt obişnuiţi să îndeplinească numeroase responsabilităţi dificile pot avea o oarecare reţinere în a le delega altora autoritate. Poate că în trecut au încercat să facă acest lucru şi nu au obţinut rezultate prea bune. De aceea, poate că ei adoptă următoarea atitudine: „Dacă vrei ca ceva să fie bine făcut, trebuie să faci tu însuţi lucrul respectiv“. Însă este oare această atitudine în armonie cu voinţa lui Iehova, revelată în Scripturi, şi anume ca bărbaţii mai puţin experimentaţi să fie instruiţi de cei mai experimentaţi? — 2 Timotei 2:2.

Apostolul Pavel a fost dezamăgit când Ioan Marcu, unul dintre tovarăşii lui de călătorie, şi-a părăsit repartiţia în timp ce era în Pamfilia, întorcându-se acasă (Faptele 15:38, 39). Însă Pavel nu a permis ca acest eşec să-l descurajeze, împiedicându-l să-i mai instruiască pe alţii. El l-a ales pe Timotei, un alt frate tânăr, şi l-a instruit în lucrarea misionară (Faptele 16:1–3). * În Bereea, misionarii au întâmpinat o opoziţie atât de crâncenă, încât Pavel nu a mai putut rămâne acolo. Prin urmare, el a lăsat noua congregaţie în grija lui Sila, un frate matur mai în vârstă, şi a lui Timotei (Faptele 17:13–15). Fără îndoială că Timotei a învăţat multe lucruri de la Sila. Mai târziu, când Timotei a fost pregătit să-şi asume mai multe responsabilităţi, Pavel l-a trimis în Tesalonic pentru a încuraja congregaţia de acolo. — 1 Tesaloniceni 3:1–3.

Relaţiile dintre Pavel şi Timotei nu erau asemenea relaţiilor de afaceri, reci şi impersonale. Între ei se stabilise o legătură plină de căldură. Când a scris congregaţiei din Corint, Pavel l-a numit pe Timotei, pe care intenţiona să-l trimită acolo, „copilul meu iubit şi fidel în Domnul“. Apoi a adăugat: „[Timotei] vă va aduce aminte de metodele mele în legătură cu Cristos Isus“ (1 Corinteni 4:17). Timotei şi-a însuşit instruirea primită din partea lui Pavel, şi astfel s-a calificat pentru îndeplinirea responsabilităţilor. Mulţi fraţi tineri au devenit slujitori ministeriali capabili, bătrâni sau chiar supraveghetori itineranţi deoarece au beneficiat de instruire din partea bătrânilor. Aceştia au manifestat un interes sincer faţă de ei, aşa cum a procedat Pavel cu Timotei.

Bătrâni, instruiţi-i pe alţii!

Este incontestabil faptul că profeţia din Isaia 60:22 se împlineşte în prezent. Iehova face din „cel mai neînsemnat un neam puternic“. Pentru ca naţiunea să rămână ‘puternică’, ea trebuie să fie bine organizată. Bătrâni, de ce să nu analizaţi unele modalităţi prin care puteţi oferi o instruire suplimentară bărbaţilor dedicaţi care sunt calificaţi pentru a o primi? Asiguraţi-vă că fiecare slujitor ministerial este pe deplin conştient de îmbunătăţirile pe care trebuie să le facă pentru a progresa. Iar voi, fraţilor botezaţi, profitaţi la maximum de interesul care se arată faţă de voi. Profitaţi de ocaziile de a vă dezvolta aptitudinile, de a vă îmbogăţi cunoştinţele şi de a dobândi experienţă. Iehova va binecuvânta cu siguranţă aceste măsuri prin care vi se acordă un ajutor iubitor. — Isaia 61:5.

[Notă de subsol]

[Chenarul de la pagina 30]

Ce pot face slujitorii ministeriali

Este adevărat, bătrânii trebuie să-i instruiască pe slujitorii ministeriali, însă şi aceştia pot face multe pentru a progresa pe plan spiritual.

— Slujitorii ministeriali trebuie să fie conştiincioşi şi demni de încredere în îndeplinirea responsabilităţilor lor. Ei trebuie, de asemenea, să cultive bune obiceiuri de studiu. Progresul lor depinde într-o mare măsură de studiu şi de aplicarea lucrurilor învăţate.

— Când se pregăteşte să ţină o temă la o întrunire creştină, un slujitor ministerial nu trebuie să ezite să-i ceară sugestii unui bătrân capabil în legătură cu modul în care să prezinte materialul.

— Slujitorul ministerial poate, de asemenea, să-i ceară unui bătrân să urmărească cu atenţie modul în care ţine el o temă bazată pe Scripturi şi să-l roage să-i dea sfaturi pentru a face îmbunătăţiri.

Slujitorii ministeriali trebuie să ceară sfaturi de la bătrâni, să le accepte şi să le aplice. Dacă fac acest lucru, progresul lor va fi „evident pentru toţi“. — 1 Timotei 4:15.