Arborele care „plânge“ şi preţioasele lui „lacrimi“

‘Aduceţi balsam pentru durere’, se spune în Ieremia 51:8. Pornind în căutarea uneia dintre sursele acestei substanţe cu efecte terapeutice şi cu o puternică acţiune calmantă, ajungem pe insula Chios, din Marea Egee.

LA ÎNCEPUTUL verii, cultivatorii din insula Chios fac unele pregătiri foarte ciudate în vederea recoltării. După ce înlătură pământul din jurul arbustului cu frunze persistente denumit arborele de mastic, ei fac împrejurul lui o platformă din argilă albă. Apoi cultivatorii crestează în mai multe locuri scoarţa arborelui, făcându-l să „plângă“. Astfel, pe trunchi încep să se prelingă „lacrimi“ gălbui de răşină. După două sau trei săptămâni, picăturile de răşină se încheagă, iar cultivatorii le colectează fie direct de pe trunchi, fie de pe suprafaţa de argilă de la bază. Aceste „lacrimi“, numite gumă de mastic, sunt folosite la prepararea balsamului.

Însă până să se ajungă la colectarea masticului se cere multă răbdare şi muncă. Arborii, cu trunchiurile lor cenuşii răsucite, cresc foarte încet. Trebuie să treacă 40 sau 50 de ani pentru ca un arbore să ajungă la maturitate, când atinge în mod normal o înălţime de 2–3 metri.

În afară de crestarea trunchiurilor şi de strângerea „lacrimilor“, pentru a produce mastic sunt necesare şi alte operaţii. După ce strâng „lacrimile“ de mastic, cultivatorii le cern, le spală şi le sortează în funcţie de mărime şi calitate. Ulterior, masticul este curăţat din nou, putând apoi fi întrebuinţat în mai multe moduri.

Istoria unei plante valoroase

Cuvântul grecesc pentru „mastic“ este înrudit cu un termen care are sensul de „a scrâşni din dinţi“. El sugerează că răşina-mastic a fost, probabil, folosită încă din timpurile antice ca gumă de mestecat pentru împrospătarea respiraţiei.

Cele mai vechi informaţii despre mastic ni le oferă Herodot, istoric grec din secolul al V-lea î.e.n. Alţi autori de lucrări şi medici din antichitate — printre care Apolodor, Dioscoride, Teofrast şi Hipocrate — fac referire la utilizarea masticului în scopuri medicale. Deşi arborii de mastic cresc pe tot cuprinsul coastei mediteraneene, începând din anul 50 e.n. masticul este produs aproape în exclusivitate în Chios. Acesta este şi motivul pentru care, de-a lungul timpului, insula a fost de mare interes pentru cuceritori, ea trecând mai întâi sub stăpânirea romanilor, apoi sub cea a genovezilor, iar mai târziu sub cea a otomanilor.

Multiplele întrebuinţări ale masticului

Medicii egipteni din vechime foloseau masticul pentru a trata diferite afecţiuni, printre care diareea şi artrita. Ei îl foloseau, de asemenea, în loc  de tămâie şi la mumificare. Este posibil ca din arborele de mastic să se fi preparat ‘balsamul din Galaad’, pe care Biblia îl menţionează pentru proprietăţile lui curative şi cosmetice, precum şi pentru faptul că era folosit la îmbălsămare (Ieremia 8:22; 46:11). Unii chiar au afirmat că arborele care produce stacte, un ingredient al tămâiei sfinte parfumate ce era folosită numai în scopuri sacre, ar putea aparţine familiei arborelui de mastic. — Exodul 30:34, 35.

În prezent, masticul este folosit la prepararea lacurilor care protejează picturile în ulei, mobila şi instrumentele muzicale. Este utilizat, de asemenea, ca material izolant şi hidroizolator şi este considerat unul dintre cei mai buni stabilizatori ai culorilor, fiind folosit la fabricarea coloranţilor textili şi a vopselelor pentru pictură. Masticul mai este folosit la prepararea adezivilor şi la tăbăcirea pieilor. Datorită aromei sale plăcute, precum şi datorită altor caracteristici, masticul este folosit la obţinerea săpunurilor, a produselor cosmetice şi a parfumurilor.

Masticul este menţionat în 25 de liste oficiale cu medicamente din întreaga lume. Este încă frecvent folosit în medicina tradiţională practicată în lumea arabă. De asemenea, e folosit la prepararea cimentului dentar şi a învelişului interior al capsulelor de medicamente.

Fiind folosite la prepararea balsamului, preţioasele „lacrimi“ ale arborelui care „plânge“ au servit timp de secole la calmarea durerilor şi la vindecarea multor afecţiuni. Aşadar, profetul Ieremia a fost pe deplin îndreptăţit să spună: ‘Aduceţi balsam pentru durere’.

[Legenda fotografiilor de la pagina 31]

Chios

Colectarea masticului

„Lacrimile“ de mastic sunt strânse cu grijă

[Provenienţa fotografiilor]

Pictura cu Chios şi cea cu colectarea masticului: prin amabilitatea Korais Library; celelalte imagini: Kostas Stamoulis