Întrebări de la cititori

În ce măsură se aplică în cazul creştinilor de azi restricţiile Legii mozaice privitoare la căsătoria între rude?

Legea dată de Iehova naţiunii Israel nu intra în detalii despre proceduri şi obiceiuri de nuntă. Totuşi ea interzicea categoric anumite legături conjugale. De exemplu, în Leviticul 18:6–20 găsim o listă cu relaţiile nepermise între ‘rude de sânge’. Acest pasaj dă numeroase detalii, arătând între care rude de sânge nu trebuia să existe relaţii sexuale. Desigur, creştinii nu se află sub Legea mozaică şi, prin urmare, nu sunt obligaţi să se supună acesteia (Efeseni 2:15; Coloseni 2:14). Însă asta nu înseamnă că ei pot să ignore pur şi simplu această chestiune când îşi aleg partenerul de căsătorie. De ce? Din mai multe motive.

În primul rând, există legi guvernamentale care reglementează legăturile conjugale dintre rude apropiate, iar creştinii au, în principiu, obligaţia de a se supune legilor ţării în care trăiesc (Matei 22:21; Romani 13:1). Desigur, aceste legi variază de la ţară la ţară. Majoritatea legilor de acest gen sunt date de regulă din considerente genetice. Se ştie că este foarte probabil ca o legătură conjugală între rude de sânge să-i expună pe urmaşi la diferite boli şi anomalii genetice. Din acest motiv, precum şi datorită ‘supunerii lor faţă de autorităţile superioare’, creştinii care se căsătoresc respectă legile locale cu privire la căsătorie.

Apoi mai trebuie să se ţină cont de punctul de vedere al comunităţii referitor la ce este acceptat şi ce nu este acceptat. În aproape orice cultură există legi şi obiceiuri care interzic căsătoria între rude apropiate, considerându-se adesea că astfel de legături sunt incestuoase şi, prin urmare, interzise. Chiar dacă genul de relaţii ilicite poate varia mult de la ţară la ţară, „în general, cu cât înrudirea genetică dintre două persoane este mai mare, cu atât mai vehement şi mai ferm este interzisă sau descurajată legătura sexuală dintre ele“, se spune în The Encyclopædia Britannica. Astfel, chiar dacă nu este vorba de o relaţie incestuoasă, creştinii nu trebuie să ignore în totalitate obiceiurile statornicite sau ceea ce este considerat de bun-simţ în comunitate, deoarece, altminteri, ar putea aduce oprobriu asupra congregaţiei creştine sau asupra numelui lui Dumnezeu. — 2 Corinteni 6:3.

Să ne gândim, de asemenea, şi la conştiinţa cu care ne-a înzestrat Dumnezeu. Toţi oamenii au un simţ înnăscut al binelui şi al răului (Romani 2:15). Conştiinţa le spune ce este normal şi potrivit şi ce este anormal şi şocant doar dacă nu a fost denaturată sau împietrită din cauza unor practici corupte. Iehova a făcut aluzie la acest fapt când le-a dat israeliţilor legea privitoare la legăturile interzise între rude apropiate. Iată ce citim: „Să nu faceţi ce se face în ţara Egiptului, unde aţi locuit, şi să nu faceţi ce se face în ţara Canaanului, unde vă duc Eu: să nu vă luaţi după obiceiurile lor“ (Leviticul 18:3). Creştinii îşi preţuiesc conştiinţa instruită pe baza Bibliei şi nu permit ca aceasta să le fie coruptă de simţul denaturat pe care îl au naţiunile cu privire la bine şi la rău. — Efeseni 4:17–19.

Aşadar, ce concluzie putem trage? Deşi creştinii nu se află sub Legea mozaică, conştiinţa le spune clar că legătura conjugală dintre rude apropiate — cum ar fi tată şi fiică, mamă şi fiu, frate şi soră — este absolut inadmisibilă pentru un creştin. * În ce priveşte gradele de rudenie mai îndepărtate, creştinii ţin cont de legile şi prevederile care reglementează o căsătorie legitimă, precum şi de normele acceptate de societatea sau cultura ţării în care trăiesc. Ei trebuie să le trateze cu seriozitate, astfel încât să respecte porunca Bibliei: „Căsătoria să fie onorabilă la toţi“. — Evrei 13:4.

[Notă de subsol]