Ce înseamnă de fapt curăţenia?

DIN cauza condiţiilor de igienă precare ce existau în Europa şi Statele Unite în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, misionarii din acele timpuri au predicat un mesaj ce poate fi numit „doctrina curăţeniei“. Această doctrină considera mizeria un păcat, iar despre curăţenie spunea că îi apropie pe oameni de Dumnezeu. Probabil că de aici vine şi maxima: „Curăţenia merge mână-n mână cu devoţiunea“.

Acest punct de vedere a fost adoptat şi de Armata Salvării, fondată de William şi Catherine Booth. Potrivit cărţii Health and Medicine in the Evangelical Tradition, una dintre primele lozinci a fost: „Săpun, supă şi salvare“. Mai târziu, faptul că Louis Pasteur şi alţii au demonstrat în mod incontestabil existenţa unei legături între boli şi bacterii a stimulat luarea unor măsuri mai eficace de ocrotire a sănătăţii publice, măsuri care aveau acum şi o bază ştiinţifică.

Printre primele acţiuni întreprinse s-au numărat anularea cerinţei ca martorii de la procese să sărute Biblia în faţa instanţei şi desfiinţarea cănilor de uz comun din şcoli şi din gări. S-au depus eforturi pentru a se înlocui cupele comune folosite în timpul serviciilor religioase cu căni personale. Într-adevăr, se pare că aceşti pionieri au reuşit în mare măsură să schimbe atitudinea oamenilor faţă de curăţenie. Ei au avut un succes răsunător, astfel că un scriitor a numit  rezultatul „un mare entuziasm pentru curăţenie“.

Se pare însă că acest „mare entuziasm pentru curăţenie“ nu a fost chiar atât de mare. La scurt timp, comercianţi cu iniţiativă au transformat banalul săpun într-un produs cosmetic. Reclame ingenioase îi făceau pe clienţi să creadă că folosirea anumitor produse de igienă corporală le-ar putea conferi un statut social de invidiat. Televiziunea a promovat şi ea această idee eronată. Persoanele atrăgătoare şi de succes care apar în reclame şi în telenovele sunt rareori văzute făcând curăţenie prin casă, măturând curtea, strângând gunoiul sau făcând curăţenie după animalele de companie.

Există şi oameni care argumentează că a munci la locul de muncă îi ajută să se întreţină, în timp ce menajul sau alte treburi gospodăreşti nu aduc nici un câştig financiar. Aşadar, de ce să se îngrijească de locul unde trăiesc dacă aceasta nu le aduce nici un ban? Prin urmare, în concepţia unor oameni curăţenia se rezumă la igiena personală.

Punctul de vedere divin referitor la curăţenie

Fără îndoială, acele eforturi timpurii de a-i educa pe oameni în ce priveşte curăţenia au contribuit la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă. Acest lucru nu e de mirare, întrucât curăţenia este o caracteristică a Dumnezeului sfânt, Iehova. El ne învaţă că este spre binele nostru să fim curaţi şi sfinţi în toate privinţele. — Isaia 48:17; 1 Petru 1:15.

Iehova Dumnezeu este exemplar în ce priveşte curăţenia. Aceasta, alături de celelalte calităţi invizibile ale sale, se observă cu claritate în creaţia sa vizibilă (Romani 1:20). Creaţia în sine nu produce nici un efect poluant durabil, fapt lesne de observat. Pământul cu numeroasele lui cicluri ecologice are o capacitate uimitoare de a se purifica şi este proiectat în aşa fel încât să susţină viaţa, o viaţă curată şi sănătoasă. Numai un Proiectant cu norme înalte de curăţenie putea concepe o asemenea capodoperă. Putem deduce de aici că închinătorii lui Dumnezeu trebuie să fie curaţi în toate aspectele vieţii lor.

Patru aspecte ale curăţeniei

În Biblie sunt prezentate patru aspecte ale curăţeniei, în care închinătorii lui Dumnezeu trebuie să se străduiască să fie ireproşabili. Să le analizăm pe rând.

Curăţenia spirituală. Aceasta ar putea fi considerată cel mai important aspect al curăţeniei, deoarece de ea depinde speranţa vieţii veşnice a fiecăruia. Însă, adesea, aceasta este şi cea mai neglijată. Simplu spus, a fi curat spiritualiceşte înseamnă a nu încălca niciodată limitele stabilite de Iehova între închinarea adevărată şi cea falsă, deoarece pentru el orice formă de închinare falsă este necurată. Apostolul Pavel a scris: „«Ieşiţi din mijlocul lor şi separaţi-vă, zice Iehova, şi încetaţi să mai atingeţi lucrul necurat»; «şi eu vă voi primi»“ (2 Corinteni 6:17). Discipolul Iacov a fost şi el foarte direct în această privinţă: „Forma de închinare curată şi neîntinată din punctul de vedere al Dumnezeului şi Tatălui nostru este aceasta: . . . să te păstrezi fără pată din partea lumii“. — Iacov 1:27.

Dumnezeu a arătat în mod clar că nu aprobă ca închinarea adevărată adusă lui să fie contaminată de cea falsă. Închinarea falsă include adesea practici necurate şi are legătură cu idoli şi dumnezei detestabili (Ieremia 32:35). De aceea, creştinilor adevăraţi li se porunceşte să nu aibă nici o legătură cu închinarea falsă. — 1 Corinteni 10:20, 21; Revelaţia 18:4.

Curăţenia morală. Şi în această privinţă, Dumnezeu a trasat o linie clară de demarcaţie între ce este curat şi ce este necurat. În ansamblu, lumea a ajuns să reflecte cuvintele din Efeseni 4:17–19: „Sunt în întuneric din punct de vedere mintal şi înstrăinaţi de viaţa lui Dumnezeu . . . Pierzându-şi orice simţ moral, ei s-au dedat la o conduită libertină ca să practice cu lăcomie necurăţia sub toate formele ei“. Întrucât această gândire imorală se manifestă în diferite moduri, mai mult sau mai puţin subtile, creştinii trebuie să fie vigilenţi.

 Cei care-l iubesc pe Dumnezeu ştiu că prostituţia, homosexualitatea, relaţiile intime înainte de căsătorie şi pornografia constituie încălcări ale normelor de curăţenie morală ale lui Iehova. Însă aceste practici se reflectă de obicei sub diverse forme în lumea divertismentelor şi a modei. De aceea, creştinii trebuie să fie vigilenţi cu privire la aceste tendinţe. Purtarea la întruniri sau la reuniuni recreative a unor articole de îmbrăcăminte care nu acoperă corpul cum se cuvine atrage atenţia în mod nepotrivit asupra corpului şi denotă o deviere de la înaltele norme morale. O astfel de îmbrăcăminte promovează în rândul creştinilor o gândire lumească necurată şi ar putea da naştere la gânduri impure în mintea unora. Acesta este un domeniu în care creştinii trebuie să se străduiască să manifeste „înţelepciunea de sus“. — Iacov 3:17.

Curăţenia mintală. Nici gândurile cele mai intime ale unei persoane nu trebuie să fie necurate. Isus a avertizat asupra gândirii necurate spunând: „Oricine continuă să privească o femeie în aşa fel încât să facă pasiune pentru ea a comis deja adulter cu ea în inima lui“ (Matei 5:28; Marcu 7:20–23). Aceste cuvinte se aplică şi în cazul în care cineva priveşte imagini pornografice ori vizionează filme de acest gen, citeşte materiale despre acte sexuale obscene sau ascultă melodii ale căror versuri au un caracter imoral. Aşadar, creştinii trebuie să evite să se întineze persistând asupra unor gânduri necurate, care ar putea duce la o vorbire şi la acţiuni nesfinte, impure. — Matei 12:34; 15:18.

Curăţenia fizică. Potrivit Bibliei, între sfinţenie şi curăţenia fizică există o strânsă legătură. De exemplu, Pavel a scris: „Iubiţilor, să ne curăţăm de orice întinare a cărnii şi a spiritului, desăvârşind sfinţenia în teamă de Dumnezeu“ (2 Corinteni 7:1). Prin urmare, adevăraţii creştini trebuie să se străduiască să menţină, atât cât depinde de ei, ordinea şi curăţenia, fie că este vorba de corpul lor, fie că este vorba de casa unde locuiesc sau de locul din jurul ei. Chiar şi acolo unde apa este puţină, creştinii trebuie să se străduiască să facă tot ce le stă în putinţă pentru a fi curaţi şi pentru a avea un aspect plăcut.

De asemenea, curăţenia fizică exclude folosirea tutunului sub orice formă, abuzul de alcool şi consumul oricărui fel de drog, deoarece acestea murdăresc corpul şi dăunează sănătăţii. Păstorul descris în Cântarea Cântărilor a apreciat mirosul plăcut al hainelor Sunamitei (Cântarea Cântărilor 4:11). A ne îngriji de igiena corporală este o dovadă de iubire, întrucât nu vrem să le creăm disconfort celor din jur prin unele mirosuri neplăcute. Parfumurile şi apa de colonie pot fi plăcute, dar nu pot înlocui îmbăierea regulată şi spălarea hainelor.

 Să ne păstrăm un punct de vedere echilibrat

Uneori oamenii pot cădea în extreme. Pe de o parte, fanatismul în privinţa curăţeniei ne poate răpi bucuria de a trăi şi ne poate consuma mult timp preţios; pe de altă parte, renovarea unei locuinţe murdare şi neîngrijite poate fi costisitoare. Între aceste două extreme există însă şi o atitudine practică şi echilibrată: să ne menţinem locuinţa curată şi cu un aspect plăcut.

Păstraţi-vă locuinţa simplă. Într-o casă aglomerată este mai greu să vezi unde e mizerie şi să faci curăţenie. Însă o locuinţă modestă, simplă poate fi curăţată mai uşor. Biblia recomandă cu fermitate să avem un mod de viaţă simplu: „Astfel, având hrană şi acoperământ, vom fi mulţumiţi cu aceste lucruri“. — 1 Timotei 6:8.

Păstraţi-vă casa ordonată. A face curăţenie în casă este responsabilitatea tuturor celor ce locuiesc în ea. Dacă lăsăm deranj în camere vom ajunge să avem o casă în care domneşte dezordinea. Ordinea presupune ca fiecare lucru să fie pus la locul lui. De pildă, locul hainelor murdare nu este în dormitor pe podea. Şi mai important, jucăriile şi uneltele lăsate la întâmplare pot fi periculoase. Cauza multor accidente din locuinţe este dezordinea.

Evident, modul de viaţă creştin este indisolubil legat de curăţenie. Profetul Isaia a numit modul de viaţă plăcut lui Dumnezeu „calea sfinţeniei“ şi a adăugat că „nici un om necurat nu va trece pe ea“. Nu ne îndeamnă oare aceste cuvinte la reflecţie (Isaia 35:8)? Într-adevăr, cultivând în prezent bune obiceiuri de curăţenie, dovedim în mod clar că avem încredere în promisiunea lui Dumnezeu referitoare la curăţarea pământului şi transformarea lui într-un paradis. Atunci, toţi oamenii de pe această frumoasă planetă îl vor glorifica pe Iehova Dumnezeu, respectând toate normele sale perfecte de curăţenie. — Revelaţia 7:9.

[Legenda fotografiei de la pagina 6]

A face curăţenie în casă este responsabilitatea tuturor celor ce locuiesc în ea

[Legenda fotografiei de la pagina 7]

Pământul are o capacitate uimitoare de a se purifica