Vă număraţi printre cei pe care-i iubeşte Dumnezeu?

„Cel care are poruncile mele şi le respectă, acela este cel care mă iubeşte. Iar cel care mă iubeşte va fi iubit de Tatăl meu.“ — IOAN 14:21.

1, 2. a) Cum şi-a demonstrat Iehova iubirea faţă de omenire? b) Ce a instituit Isus în seara de 14 nisan 33 e.n.?

IEHOVA îşi iubeşte creaţia umană. De fapt, el iubeşte omenirea ‘atât de mult, încât l-a dat pe Fiul său unic-născut, pentru ca oricine exercită credinţă în el să nu fie distrus, ci să aibă viaţă veşnică’ (Ioan 3:16). Întrucât se apropie Comemorarea morţii lui Cristos, creştinii adevăraţi trebuie să fie mai conştienţi ca oricând că Iehova „ne-a iubit . . . şi l-a trimis pe Fiul său ca jertfă conciliatoare pentru păcatele noastre“. — 1 Ioan 4:10.

² În seara de 14 nisan 33 e.n., Isus şi cei 12 apostoli s-au adunat în camera de sus a unei case din Ierusalim pentru a celebra Paştele, sărbătoarea eliberării din Egipt a israeliţilor (Matei 26:17–20). După ce au ţinut această sărbătoare evreiască, Isus l-a îndepărtat pe Iuda Iscariot şi a instituit o cină comemorativă care avea să devină Comemorarea creştină a morţii lui Cristos. * Folosind pâine nedospită şi vin roşu ca simboluri, sau embleme, ale corpului şi sângelui său, Isus i-a invitat pe cei 11 apostoli fideli să ia parte cu toţii la această masă de comuniune. Detalii privind modul cum a procedat Isus sunt oferite de Matei, Marcu şi Luca, scriitorii evangheliilor sinoptice, şi de apostolul Pavel, care a numit această ocazie „cina Domnului“. — 1 Corinteni 11:20; Matei 26:26–28; Marcu 14:22–25; Luca 22:19, 20.

3. Sub ce aspecte importante diferă relatarea apostolului Ioan despre ultimele ore petrecute de Isus cu discipolii săi în camera de sus de alte relatări?

³ Este interesant că apostolul Ioan nu a amintit nimic despre trecerea din mână în mână a pâinii şi a vinului probabil deoarece la data când şi-a scris evanghelia (aproximativ 98 e.n.) această procedură era bine cunoscută printre creştini (1 Corinteni 11:23–26). Totuşi, scriind sub inspiraţie divină, Ioan a fost singurul care ne-a oferit unele informaţii esenţiale despre ce a spus şi a făcut Isus înainte şi după ce a instituit Comemorarea morţii sale. Aceste detalii preţioase umplu nu mai puţin de cinci capitole ale evangheliei lui Ioan. Pe baza lor putem înţelege cu claritate ce fel de oameni iubeşte Dumnezeu. Să examinăm câteva idei din capitolele de la 13 la 17 ale acestei evanghelii.

Să învăţăm din remarcabilul exemplu de iubire al lui Isus

4. a) Cum a scos în evidenţă Ioan principala temă a sfaturilor date de Isus discipolilor când a instituit Comemorarea? b) Menţionaţi un motiv important pentru care Iehova îl iubeşte pe Isus.

⁴ Iubirea este tema principală a acestor capitole, care conţin sfaturile date de Isus discipolilor înainte de moartea sa. De fapt, cuvântul „iubire“ apare aici sub diferite forme de 31 de ori. Iubirea profundă a lui Isus faţă de Tatăl său, Iehova, şi faţă de discipoli este evidenţiată în mod deosebit în aceste capitole. Iubirea lui Isus pentru Iehova reiese din toate relatările evanghelice despre viaţa sa, însă numai Ioan consemnează că Isus a declarat în mod deschis: „Eu îl iubesc pe Tatăl“ (Ioan 14:31). Isus a spus că şi  Iehova îl iubeşte şi a explicat de ce zicând: „Aşa cum Tatăl m-a iubit pe mine şi eu v-am iubit pe voi, rămâneţi în iubirea mea. Dacă respectaţi poruncile mele, veţi rămâne în iubirea mea, aşa cum eu am respectat poruncile Tatălui şi rămân în iubirea lui“ (Ioan 15:9, 10). Da, Iehova îşi iubeşte Fiul deoarece acesta dă dovadă de ascultare deplină. Ce exemplu excelent pentru toţi continuatorii lui Isus Cristos!

5. Cum şi-a demonstrat Isus iubirea faţă de discipoli?

⁵ Iubirea profundă a lui Isus pentru continuatorii săi este evidenţiată chiar de la începutul relatării lui Ioan despre ultima întâlnire a lui Isus cu apostolii înainte de moartea sa. Iată ce a consemnat Ioan: „Şi, deoarece ştia înainte de sărbătoarea Paştelui că îi venise ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl, Isus, întrucât i-a iubit pe ai săi care erau în lume, i-a iubit până la sfârşit“ (Ioan 13:1). În acea seară de neuitat, el le-a dat o lecţie memorabilă despre ce înseamnă a le sluji altora cu iubire, spălându-le picioarele. Toţi ar fi trebuit să dorească să facă acest lucru pentru Isus şi pentru fraţii lor. Însă nici unul dintre ei nu l-a făcut. Isus a înfăptuit această sarcină umilă, iar apoi le-a spus discipolilor: „Dacă eu, deşi Domn şi Învăţător, v-am spălat picioarele, şi voi trebuie să vă spălaţi picioarele unii altora. Căci v-am dat un exemplu, pentru ca, aşa cum v-am făcut eu, aşa să faceţi şi voi“ (Ioan 13:14, 15). Creştinii adevăraţi trebuie să dorească să le slujească fraţilor lor şi să o facă cu bucurie. — Matei 20:26, 27; Ioan 13:17.

Să urmăm noua poruncă

6, 7. a) Ce detaliu important oferă Ioan cu privire la instituirea Comemorării? b) Ce poruncă nouă le-a dat Isus discipolilor, şi de ce se poate spune că aceasta era nouă?

⁶ Relatarea lui Ioan despre ce s-a întâmplat în camera de sus în seara de 14 nisan este singura care aminteşte în mod concret de plecarea lui Iuda Iscariot (Ioan 13:21–30). Dintr-o corelare a relatărilor evanghelice reiese că Isus a instituit Comemorarea morţii sale numai după plecarea acestui trădător. Apoi, Isus a vorbit mult cu apostolii săi fideli, dându-le sfaturi şi porunci înainte de a se despărţi. Întrucât ne pregătim pentru a asista la Comemorare, trebuie să analizăm cu maximă atenţie ce a spus Isus cu acea ocazie, cu atât mai mult cu cât dorim, evident, să ne numărăm printre cei pe care-i iubeşte Dumnezeu.

⁷ Prima poruncă pe care le-a dat-o Isus discipolilor după ce a instituit Comemorarea morţii sale a fost o poruncă nouă. El a spus: „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii; aşa cum v-am iubit eu, să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta toţi vor şti că sunteţi discipolii mei, dacă aveţi iubire între voi“ (Ioan 13:34, 35). De ce era aceasta o poruncă nouă? Puţin mai târziu în aceeaşi seară, Isus a clarificat lucrurile spunând: „Aceasta este porunca mea: să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum v-am iubit eu. Nimeni nu are iubire mai mare decât aceasta: ca un om să-şi dea sufletul în folosul prietenilor săi“ (Ioan 15:12, 13). Legea mozaică le poruncea israeliţilor ‘să-şi iubească aproapele ca pe ei înşişi’ (Leviticul 19:18). Însă porunca lui Isus mergea mai departe. Creştinii trebuiau să se iubească unii pe alţii aşa cum i-a iubit Cristos, fiind dispuşi să-şi dea chiar viaţa pentru fraţii lor.

8. a) Ce înseamnă a manifesta o iubire plină de sacrificiu? b) În ce fel dau dovadă de iubire plină de sacrificiu Martorii lui Iehova din prezent?

⁸ Perioada Comemorării este un timp potrivit pentru a ne examina în mod individual şi la nivel de congregaţie ca să vedem dacă avem cu adevărat acest semn de identificare al adevăratului  creştinism: o iubire asemănătoare celei manifestate de Cristos. Acest fel de iubire plină de sacrificiu ar putea însemna, şi uneori chiar a însemnat, ca un creştin mai degrabă să-şi rişte viaţa decât să-şi trădeze fraţii. Însă, de cele mai multe ori, a manifesta această iubire înseamnă a fi dispus să-ţi sacrifici propriile interese pentru a-i ajuta pe fraţi şi pe alţii şi pentru a le sluji. Apostolul Pavel a fost un excelent exemplu în acest sens (2 Corinteni 12:15; Filipeni 2:17). Martorii lui Iehova sunt cunoscuţi în toată lumea pentru spiritul de sacrificiu de care dau dovadă ajutându-şi fraţii şi semenii şi cheltuindu-se pentru a le transmite oamenilor adevărul biblic. * — Galateni 6:10.

Relaţii care trebuie preţuite

9. Ce suntem bucuroşi să facem pentru a ne păstra preţioasele relaţii cu Dumnezeu şi cu Fiul său?

⁹ Nimic nu ar putea fi mai preţios pentru noi decât faptul de a fi iubiţi de Iehova şi de Fiul său, Cristos Isus. Însă pentru a avea parte de această iubire şi pentru a o simţi trebuie să facem şi noi ceva. În ultima noapte petrecută împreună cu discipolii săi, Isus a spus: „Cel care are poruncile mele şi le respectă, acela este cel care mă iubeşte. Iar cel care mă iubeşte va fi iubit de Tatăl meu, şi eu îl voi iubi şi mă voi arăta în mod clar lui“ (Ioan 14:21). Întrucât preţuim relaţiile cu Dumnezeu şi cu Fiul său, noi respectăm cu bucurie poruncile lor. Printre acestea se includ şi porunca nouă de a manifesta o iubire plină de sacrificiu şi porunca dată de Cristos după învierea sa de a ‘depune mărturie în mod temeinic’, străduindu-ne să ‘facem discipoli’ din cei ce acceptă vestea bună. — Faptele 10:42; Matei 28:19, 20.

10. De ce relaţii preţioase se bucură cei unşi şi „alte oi“?

¹⁰ Mai târziu în decursul aceleiaşi seri, răspunzând la întrebarea pe care i-a pus-o un apostol fidel pe nume Iuda (Tadeu), Isus a spus: „Dacă cineva mă iubeşte, va respecta cuvântul meu, şi Tatăl meu îl va iubi, şi noi vom veni la el şi ne vom face lăcaşul cu el“ (Ioan 14:22, 23). Chiar şi aici pe pământ, creştinii unşi, chemaţi să domnească alături de Cristos în cer, se bucură de o relaţie foarte strânsă cu Iehova şi cu Fiul său (Ioan 15:15; 16:27; 17:22; Evrei 3:1; 1 Ioan 3:2, 24). Însă şi însoţitorii lor, „alte oi“, care au speranţa de a trăi pentru totdeauna pe pământ, se bucură de o relaţie preţioasă cu ‘singurul păstor’, Isus Cristos, şi cu Dumnezeul lor, Iehova, cu condiţia de a se dovedi ascultători. — Ioan 10:16; Psalmii 15:1–5; 25:14.

‘Nu faceţi parte din lume’

11. Ce avertisment care îndeamnă la meditare le-a dat Isus discipolilor?

¹¹ În timpul acestei ultime întâlniri cu apostolii lui fideli înainte de moartea sa, Isus a dat un avertisment care îndeamnă la meditare: Cine este iubit de Dumnezeu va fi urât de lume. Iată ce a spus Isus: „Dacă lumea vă urăşte,  ştiţi că m-a urât pe mine înainte să vă urască pe voi. Dacă aţi face parte din lume, lumea ar avea afecţiune pentru ceea ce este al ei. Fiindcă nu faceţi însă parte din lume, ci eu v-am ales din lume, de aceea lumea vă urăşte. Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Sclavul nu este mai mare decât stăpânul lui. Dacă m-au persecutat pe mine, vă vor persecuta şi pe voi; dacă au respectat cuvântul meu, îl vor respecta şi pe al vostru“. — Ioan 15:18–20.

12. a) De ce i-a avertizat Isus pe discipoli că lumea îi va urî? b) La ce ar fi bine să medităm în timp ce se apropie Comemorarea?

¹² Isus a dat acest avertisment pentru ca atât cei 11 apostoli, cât şi creştinii adevăraţi de mai târziu să nu se descurajeze şi să renunţe din cauza urii manifestate de lume. El a adăugat: „V-am spus aceste lucruri ca să nu vă poticniţi. Vă vor da afară din sinagogă. De fapt, vine ceasul când oricine vă va omorî îşi va imagina că i-a adus un serviciu sacru lui Dumnezeu. Dar vor face aceste lucruri pentru că nu au ajuns să-l cunoască nici pe Tatăl, nici pe mine“ (Ioan 16:1–3). Într-un dicţionar biblic se arată că o formă a verbului tradus aici prin ‘a se poticni’ înseamnă „a determina o persoană să nu mai aibă încredere în cineva în care trebuie să aibă încredere şi să părăsească pe cel de care trebuie să asculte; a face să se îndepărteze“. În timp ce se apropie Comemorarea, ar fi bine să medităm cu toţii la modul de viaţă al oamenilor fideli din trecut şi din prezent şi să imităm exemplul lor de integritate în încercări. Să nu permitem ca opoziţia şi persecuţiile să ne determine să-i părăsim pe Iehova şi pe Isus, ci să fim hotărâţi să ne punem încrederea în ei şi să ascultăm de ei.

13. Ce a cerut Isus pentru continuatorii lui într-o rugăciune adresată Tatălui său?

¹³ În rugăciunea de încheiere rostită înainte de a pleca din acea cameră de sus din Ierusalim, Isus i-a spus Tatălui său: „Le-am dat cuvântul tău, dar lumea i-a urât, deoarece ei nu fac parte din lume, aşa cum eu nu fac parte din lume. Te rog nu să-i iei din lume, ci să veghezi asupra lor din cauza celui rău. Ei nu fac parte din lume, aşa cum eu nu fac parte din lume“ (Ioan 17:14–16). Putem fi siguri că Iehova veghează asupra celor pe care îi iubeşte ca să-i întărească pentru a rămâne separaţi de lume. — Isaia 40:29–31.

Să rămânem în iubirea Tatălui şi a Fiului

14, 15. a) Cu ce s-a asemănat Isus, şi pe cine reprezenta ‘viţa de vie degenerată’ cu care contrasta el? b) Cine sunt ‘mlădiţele adevăratei viţe’?

¹⁴ Pe parcursul discuţiei intime purtate cu discipolii fideli în seara de 14 nisan, Isus s-a asemănat cu ‘adevărata viţă’. Aceasta contrasta cu ‘viţa de vie degenerată’, adică Israelul infidel. Isus a spus: „Eu sunt adevărata viţă, şi Tatăl meu este cultivatorul“ (Ioan 15:1). Cu secole mai înainte, profetul Ieremia consemnase următoarele cuvinte adresate de Iehova poporului său apostat: „Eu te plantasem ca o vie aleasă . . . ; cum de te-ai schimbat înaintea  Mea într-o mlădiţă degenerată a unei viţe străine?“ (Ieremia 2:21). Iar profetul Osea a scris: „Israel este o viţă de vie degenerată. El continuă să aducă rod pentru el însuşi. . . . Inima lor a devenit ipocrită“. — Osea 10:1, 2, NW.

¹⁵ În loc să producă rodul închinării adevărate, Israelul a căzut pradă apostaziei producând rod pentru el însuşi. Cu trei zile înainte de ultima întâlnire cu discipolii fideli, Isus le-a spus conducătorilor evrei ipocriţi: „Vă spun: Regatul lui Dumnezeu va fi luat de la voi şi va fi dat unei naţiuni care va produce roadele lui“ (Matei 21:43). Această nouă naţiune este „Israelul lui Dumnezeu“, alcătuit din 144 000 de creştini unşi, comparaţi cu „mlădiţele“ ‘adevăratei viţe’, Cristos Isus. — Galateni 6:16; Ioan 15:5; Revelaţia 14:1, 3.

16. Ce i-a îndemnat Isus pe cei 11 apostoli fideli să facă, şi ce se poate spune despre rămăşiţa fidelă din acest timp al sfârşitului?

¹⁶ Isus le-a spus celor 11 apostoli prezenţi cu el în acea cameră de sus: „Pe orice mlădiţă din mine care nu dă rod el o înlătură şi pe oricare dă rod el o curăţă, ca să dea mai mult rod. Rămâneţi în comuniune cu mine şi eu în comuniune cu voi. Aşa cum mlădiţa nu poate da rod de la sine dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nu puteţi nici voi dacă nu rămâneţi în comuniune cu mine“ (Ioan 15:2, 4). Istoria modernă a poporului lui Iehova demonstrează că rămăşiţa fidelă a creştinilor unşi a continuat să fie în unitate cu Capul ei, Cristos Isus (Efeseni 5:23). Rămăşiţa a acceptat să fie curăţată şi purificată (Maleahi 3:2, 3). Din 1919, membrii rămăşiţei au adus roade îmbelşugate pentru Regat, mai întâi alţi creştini unşi, iar, din 1935, o „mare mulţime“ de însoţitori, al căror număr este în continuă creştere. — Revelaţia 7:9; Isaia 60:4, 8–11.

17, 18. a) Ce cuvinte ale lui Isus îi ajută pe cei unşi şi pe alte oi să rămână în iubirea lui Iehova? b) În ce fel ne va fi util să asistăm la Comemorare?

¹⁷ Următoarele cuvinte ale lui Isus li se aplică tuturor creştinilor unşi şi însoţitorilor lor: „Tatăl meu este glorificat în aceasta: că voi continuaţi să daţi mult rod şi că vă dovediţi discipolii mei. Aşa cum Tatăl m-a iubit pe mine şi eu v-am iubit pe voi, rămâneţi în iubirea mea. Dacă respectaţi poruncile mele, veţi rămâne în iubirea mea, aşa cum eu am respectat poruncile Tatălui şi rămân în iubirea lui“. — Ioan 15:8–10.

¹⁸ Cu toţii dorim să rămânem în iubirea lui Dumnezeu, iar aceasta ne îndeamnă să fim creştini care aduc rod. Putem aduce rod dacă profităm de orice ocazie pentru a predica ‘vestea bună a regatului’ (Matei 24:14). De asemenea, trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă ca să manifestăm „roadele spiritului“ în viaţa noastră (Galateni 5:22, 23). Asistarea la Comemorarea morţii lui Cristos ne va întări hotărârea de a proceda astfel, deoarece cu această ocazie ni se va reaminti de marea iubire pe care Dumnezeu şi Cristos au manifestat-o faţă de noi. — 2 Corinteni 5:14, 15.

19. Despre ce ajutor vom vorbi în articolul următor?

¹⁹ După ce a instituit Comemorarea, Isus a promis că Tatăl său le va trimite continuatorilor lui un ‘ajutor, spiritul sfânt’ (Ioan 14:26). În articolul următor se va analiza modul în care spiritul sfânt îi ajută pe cei unşi şi pe alte oi să rămână în iubirea lui Iehova.

[Note de subsol]

Întrebări recapitulative

• Ce lecţie practică referitoare la faptul de a le sluji cu iubire altora le-a dat Isus discipolilor?

• În ce privinţă este potrivit să ne facem o autoexaminare în perioada Comemorării?

• De ce nu ar trebui să ne poticnim în avertismentul lui Isus că vom fi urâţi şi persecutaţi de lume?

• Cine este „adevărata viţă“? Cine sunt „mlădiţele“, şi ce se aşteaptă de la ele?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

Isus le-a dat apostolilor o lecţie de neuitat despre faptul de a le sluji altora cu iubire

[Legenda fotografiilor de la paginile 16, 17]

Discipolii lui Cristos dau ascultare poruncii sale de a manifesta o iubire plină de sacrificiu