Complet echipaţi ca învăţători ai Cuvântului lui Dumnezeu

„Dumnezeu . . . într-adevăr ne-a calificat în mod corespunzător să fim miniştri.“ — 2 CORINTENI 3:5, 6.

1, 2. Ce eforturi se fac uneori în privinţa predicării, însă de ce eşuează ele de obicei?

CUM v-aţi simţi dacă vi s-ar da să efectuaţi o lucrare pentru care nu sunteţi calificaţi? Imaginaţi-vă: Aveţi în faţa voastră materialele necesare, iar uneltele vă sunt la îndemână. Dar nu aveţi nici cea mai vagă idee despre modul cum să le folosiţi. Şi, ceea ce complică şi mai mult lucrurile, lucrarea nu suferă amânare. Oamenii contează pe voi. Ce situaţie penibilă!

² Aceasta nu este chiar o situaţie ipotetică. Iată un exemplu. Uneori se poate întâmpla, şi s-a şi întâmplat, ca una dintre bisericile creştinătăţii să încerce să organizeze şi chiar să efectueze un minister din casă în casă. De obicei însă, aceste eforturi au eşuat, lucrarea oprindu-se după puţin timp. De ce? Creştinătatea nu şi-a ajutat enoriaşii să se califice pentru această lucrare. Nici măcar clericii nu sunt calificaţi pentru lucrarea de predicare, chiar dacă au petrecut mulţi ani în şcoli laice şi seminarii teologice. De ce se poate spune asta?

3. Ce expresie este folosită de trei ori în textul din 2 Corinteni 3:5, 6, şi ce înseamnă ea?

³ Cuvântul lui Dumnezeu arată ce calităţi trebuie să aibă un adevărat predicator al veştii bune creştine. Iată ce a scris apostolul Pavel sub inspiraţie divină: „Nu că de la noi înşine suntem calificaţi în mod corespunzător să considerăm ceva ca provenind de la noi înşine, ci faptul că suntem calificaţi în mod corespunzător provine de la Dumnezeu, care într-adevăr ne-a calificat în mod corespunzător să fim miniştri“ (2 Corinteni 3:5, 6). Să remarcăm expresia folosită aici de trei ori: „calificaţi în mod corespunzător“. Ce înseamnă aceasta? Într-o lucrare de referinţă se spune: „Când se referă la lucruri [cuvântul grecesc folosit în original] înseamnă «suficient» . . .; când se referă la persoane, înseamnă «competent, apt»“ (Vine’s Expository Dictionary of Biblical Words). Astfel, cineva „calificat în mod corespunzător“ este competent şi apt pentru a se achita de o sarcină care-i este încredinţată. Da, adevăraţii miniştri ai veştii bune sunt calificaţi, cu alte cuvinte competenţi, pregătiţi sau apţi, pentru a efectua lucrarea de predicare.

4. a) Cum arată exemplul lui Pavel că nu doar o elită este calificată pentru a efectua ministerul creştin? b) Care sunt trei mijloace prin care Iehova ne califică pentru a fi miniştri?

⁴ Dar de unde provine această calificare? Are ea la bază talentele personale, o inteligenţă sclipitoare  sau o instruire specială primită la şcoli înalte? După cât se pare, Pavel avea toate aceste atuuri (Faptele 22:3; Filipeni 3:4, 5). Însă el a recunoscut cu umilinţă că nu instituţiile de învăţământ superior îi conferiseră calitatea de ministru, ci Iehova Dumnezeu. Este această calificare rezervată unei elite? În scrisoarea adresată congregaţiei din Corint, Pavel s-a exprimat astfel: „Suntem calificaţi în mod corespunzător“. Din cuvintele sale reiese în mod clar că Iehova se îngrijeşte ca toţi slujitorii săi fideli să fie competenţi, capabili să efectueze lucrarea pe care le-a încredinţat-o. Cum îi califică Iehova pe adevăraţii creştini în zilele noastre? Să analizăm trei mijloace pe care le foloseşte el: 1) Cuvântul său, 2) spiritul său sfânt şi 3) organizaţia sa pământească.

Calificaţi de Cuvântul lui Iehova

5, 6. Ce efect au Sfintele Scripturi asupra creştinilor adevăraţi?

⁵ Să analizăm în primul rând modul în care contribuie Cuvântul lui Dumnezeu la calificarea noastră ca miniştri. Pavel a scris: „Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi utilă ca să înveţe, să mustre, să îndrepte lucrurile, să disciplineze în dreptate, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie pe deplin competent, complet echipat pentru orice lucrare bună“ (2 Timotei 3:16, 17). Aşadar, Sfintele Scripturi ne ajută să devenim ‘pe deplin competenţi, complet echipaţi’ pentru a duce la îndeplinire ‘lucrarea bună’ de a-i învăţa pe oameni despre Cuvântul lui Dumnezeu. Însă ce se poate spune despre enoriaşii bisericilor creştinătăţii? Ei au acces la Biblie. Dar cum se face că aceeaşi carte îi ajută pe unii să devină miniştri competenţi, iar pe alţii nu? Răspunsul are legătură cu atitudinea faţă de Biblie.

⁶ Din nefericire, mulţi dintre cei care merg la biserică nu acceptă mesajul Bibliei „aşa cum este într-adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu“ (1 Tesaloniceni 2:13). Creştinătatea şi-a făcut o reputaţie proastă în această privinţă. Ajung clericii să fie echipaţi ca învăţători ai Cuvântului lui Dumnezeu după ce studiază ani de zile la instituţii teologice? Faptele arată că nu. La drept vorbind, unii seminarişti îşi încep studiile ca persoane care cred în Biblie, dar şi le termină ca sceptici! Apoi, în loc să predice Cuvântul lui Dumnezeu, în care mulţi dintre ei de fapt nici nu mai cred, se îndreaptă spre alte domenii de interes, implicându-se în dispute politice, promovând o evanghelie socială sau punând accentul în predicile lor pe filozofii omeneşti (2 Timotei 4:3). Spre deosebire de aceştia, creştinii adevăraţi urmează exemplul lăsat de Isus Cristos.

7, 8. În ce sens se diferenţia atitudinea lui Isus faţă de Cuvântul lui Dumnezeu de cea a conducătorilor religioşi din zilele sale?

⁷ Isus nu le-a permis conducătorilor religioşi din zilele sale să-i modeleze gândirea. Indiferent  că preda unui grup mic, de pildă apostolilor săi, sau unei mulţimi mari de oameni, Isus s-a folosit din plin de scrierile sacre (Matei 13:10–17; 15:1–11). Acest obicei l-a deosebit de conducătorii religioşi ai vremii. Ei le interziceau în mod categoric oamenilor de rând să cerceteze lucrurile profunde ale lui Dumnezeu. De fapt, în acele timpuri, era ceva obişnuit ca un învăţător să considere că anumite fragmente din Scripturi erau prea profunde ca să fie discutate cu altcineva în afară de elevul său preferat, şi chiar şi atunci numai în şoaptă şi cu capul acoperit! Acei conducători religioşi erau aproape la fel de superstiţioşi când era vorba de discutarea unor fragmente din Biblie cum erau în privinţa rostirii numelui divin!

⁸ Cristos nu a fost ca ei. El era convins că nu doar un număr restrâns de persoane, ci toţi oamenii trebuiau să examineze „orice declaraţie care iese din gura lui Iehova“. Pe Isus nu îl interesa să ofere cheia cunoaşterii Scripturilor unor erudiţi care formau o elită. El le-a spus discipolilor: „Ceea ce vă spun eu în întuneric, spuneţi la lumină; şi, ceea ce auziţi spunându-se în şoaptă, predicaţi de pe terasele acoperişurilor“ (Matei 4:4; 10:27). Isus dorea cu ardoare să împărtăşească cunoştinţa lui Dumnezeu la cât mai mulţi oameni posibil.

9. Cum folosesc creştinii adevăraţi Biblia?

⁹ Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să ocupe un loc central în lucrarea noastră de predare. De exemplu, când ţinem o cuvântare la Sala Regatului, de obicei nu este suficient să citim câteva versete din Biblie. Trebuie să explicăm, să ilustrăm şi să aplicăm versetele, ţinând seama de context. Obiectivul nostru este să luăm mesajul Bibliei de pe pagina tipărită şi să-l întipărim în inima celor care ne ascultă (Neemia 8:8, 12). Trebuie să folosim Biblia şi atunci când este necesar să dăm sfaturi sau să administrăm disciplinare. Deşi noi, cei din poporul lui Iehova, vorbim limbi diferite şi provenim din medii diferite, cu toţii respectăm Cartea cărţilor — Biblia.

10. Ce efect poate avea asupra noastră mesajul Bibliei, consemnat sub inspiraţie divină?

¹⁰ Când se acordă un asemenea respect, mesajul Bibliei exercită putere (Evrei 4:12). El îi îndeamnă pe oameni să facă schimbări în viaţă, cum ar fi să se lase de fornicaţie, adulter, idolatrie, beţie sau hoţie, practici care sunt contrare principiilor biblice. Mesajul Bibliei i-a ajutat pe mulţi să dezbrace vechea personalitate şi să îmbrace una nouă (Efeseni 4:20–24). Într-adevăr, dacă o respectăm, considerând-o mai presus de orice concepţie sau tradiţie omenească, şi o folosim cu conştiinciozitate, Biblia ne poate ajuta să devenim competenţi, complet echipaţi ca învăţători ai Cuvântului lui Dumnezeu.

Calificaţi de spiritul lui Iehova

11. De ce spiritul sfânt al lui Iehova este numit pe bună dreptate „ajutorul“?

¹¹ În al doilea rând, să vedem cum ne ajută spiritul sfânt al lui Iehova, sau forţa sa activă, să fim complet echipaţi. Să nu uităm niciodată că spiritul lui Iehova este cea mai puternică forţă din univers. Iehova l-a împuternicit pe preaiubitul său Fiu să folosească această forţă extraordinară în folosul tuturor creştinilor adevăraţi. Pe bună dreptate, Isus a spus despre spiritul sfânt că este un ‘ajutor’ (Ioan 16:7). El şi-a îndemnat continuatorii să-i ceară lui Iehova acest spirit, asigurându-i că Iehova li-l va da cu generozitate. — Luca 11:10–13; Iacov 1:17.

12, 13. a) De ce este important să ne rugăm ca spiritul sfânt să ne ajute în minister? b) Cum au demonstrat fariseii că spiritul sfânt nu acţiona în ei?

¹² Trebuie să cerem în fiecare zi în rugăciune spiritul sfânt, îndeosebi ca să ne ajute în minister. Ce efect poate avea asupra noastră această forţă activă? Ea exercită influenţă asupra minţii şi a inimii noastre, ajutându-ne să facem schimbări, să creştem spiritualiceşte şi să înlocuim vechea personalitate cu cea nouă (Coloseni 3:9, 10). Ea ne ajută să cultivăm calităţi preţioase, calităţi pe care le-a manifestat şi Cristos. Mulţi dintre noi cunosc pe de rost textul din Galateni 5:22, 23. În aceste versete sunt enumerate roadele spiritului lui Dumnezeu. Primul este iubirea. Această calitate e esenţială pentru ministerul nostru. De ce?

¹³ Iubirea este cea mai puternică forţă motivaţională. Iubirea faţă de Iehova şi faţă de semeni  îi îndeamnă pe creştinii adevăraţi să proclame vestea bună (Marcu 12:28–31). Fără această iubire nu am putea fi cu adevărat calificaţi ca învăţători ai Cuvântului lui Dumnezeu. Să remarcăm contrastul dintre Isus şi farisei. Iată ce citim despre Isus în Matei 9:36: „Văzând mulţimile, i-a fost milă de ele, deoarece erau jupuite şi aruncate încoace şi încolo ca nişte oi fără păstor“. Cum îi priveau fariseii pe oamenii de rând? Ei au spus: „Aceste mulţimi care nu cunosc Legea sunt oameni blestemaţi“ (Ioan 7:49). Fariseii nu-i iubeau deloc pe oameni, ci îi priveau cu mult dispreţ. Este limpede că spiritul lui Iehova nu acţiona în ei.

14. Cum ar trebui să ne stimuleze exemplul lui Isus, care a dat dovadă de iubire în minister?

¹⁴ Isus a avut empatie faţă de oameni. El le înţelegea suferinţa. Ştia că erau maltrataţi, jupuiţi şi aruncaţi încoace şi încolo ca nişte oi fără păstor. În Ioan 2:25 se spune că Isus „ştia ce era în om“. Întrucât fusese meşterul lui Iehova la lucrarea de creare, Isus înţelegea foarte bine natura umană (Proverbele 8:30, 31). De aceea şi iubirea lui era foarte profundă. Ar fi bine ca şi la baza activităţii noastre de predicare să stea întotdeauna ca forţă motivaţională o astfel de iubire! Dacă considerăm că avem de făcut îmbunătăţiri în această privinţă, să ne rugăm pentru spiritul sfânt al lui Iehova, iar apoi să acţionăm în armonie cu rugăciunile noastre. Iehova ne va răspunde la rugăciuni. El ne va da această forţă invincibilă ca să ne ajute să ne asemănăm şi mai mult cu Cristos, care a fost întru totul calificat pentru a predica vestea bună.

15. În ce fel se aplică cuvintele din Isaia 61:1–3 la Isus şi, în acelaşi timp, îi demască pe scribi şi farisei?

¹⁵ Cum a ajuns Isus să fie calificat ca ministru? „Spiritul lui Iehova este peste mine“, a spus el (Luca 4:17–21). Într-adevăr, Iehova însuşi l-a numit pe Isus prin intermediul spiritului sfânt. Isus nu a avut nevoie de alte recomandări. Erau conducătorii religioşi din timpul său numiţi prin spiritul sfânt? Nu. Şi nici nu puteau să împlinească textul din Isaia 61:1–3, pe care Isus l-a citit cu voce tare şi l-a aplicat la el însuşi. Vă invităm să citiţi aceste versete şi să vă convingeţi singuri că scribii şi fariseii ipocriţi nu erau calificaţi în această privinţă. Ei nu aveau nici o veste bună pe care să le-o anunţe săracilor. Şi cum ar fi putut ei să le predice captivilor eliberarea şi celor orbi recăpătarea vederii când ei înşişi erau, în sens spiritual, orbi şi sclavi ai tradiţiilor omeneşti?! Dar ce putem spune despre noi? Suntem noi calificaţi să le predăm oamenilor?

16. Ce încredere pot avea slujitorii lui Iehova cu privire la calificarea lor de miniştri?

¹⁶ Este adevărat, noi nu am studiat la instituţiile de învăţământ superior ale creştinătăţii, nici nu am fost numiţi învăţători în urma absolvirii vreunui seminar teologic. Dar ne lipseşte calificarea necesară? Nicidecum! Noi am fost numiţi de Iehova ca Martori ai săi (Isaia 43:10–12). Dacă cerem în rugăciune spiritul său şi acţionăm în armonie cu rugăciunile noastre, avem cea mai înaltă calificare. Bineînţeles că suntem imperfecţi şi nu reuşim să urmăm în totalitate exemplul lăsat de Marele Învăţător, Isus. Cu toate acestea, nu suntem noi recunoscători că Iehova îşi foloseşte spiritul pentru a ne califica şi pentru a ne echipa ca învăţători ai Cuvântului său?

Calificaţi de organizaţia lui Iehova

17–19. Cum contribuie cele cinci întruniri săptămânale prevăzute de organizaţia lui Iehova la calificarea noastră ca miniştri?

¹⁷ Acum să analizăm cel de-al treilea mijloc prin care ne echipează Iehova ca învăţători ai Cuvântului său — congregaţia sa pământească, sau organizaţia sa, care ne instruieşte pentru a fi miniştri. Cum anume? Să ne gândim doar la programul de instruire de care beneficiem! Într-o săptămână obişnuită asistăm la cinci întruniri creştine (Evrei 10:24, 25). La studiul de carte al congregaţiei ne întrunim în grupe mici pentru a studia profund Biblia cu ajutorul unei publicaţii puse la dispoziţie de organizaţia lui Iehova. Asistând la această întrunire şi răspunzând la întrebări, ne instruim şi ne încurajăm reciproc. Mai mult decât atât, aici putem beneficia de instruire şi atenţie personală din partea supraveghetorului studiului de carte. Şi la întrunirea biblică şi la studiul Turnului de veghere asimilăm hrană spirituală bogată.

 ¹⁸ La Şcoala de Minister Teocratic suntem instruiţi cum să predăm. Pregătindu-ne temele, învăţăm să folosim Cuvântul lui Dumnezeu pentru a preda o gamă largă de subiecte (1 Petru 3:15). Vi s-a repartizat vreodată o temă al cărei subiect să vi se pară la început destul de cunoscut, iar apoi să descoperiţi ceva cu totul nou în legătură cu el? Deseori ni se întâmplă aşa. Cea mai bună modalitate de a asimila un subiect este să-l predăm altora. Chiar şi atunci când nu trebuie să ţinem o temă, putem să ne perfecţionăm aptitudinile de învăţători. La fiecare cursant putem remarca unele calităţi şi ne putem gândi cum să le imităm.

¹⁹ Şi întrunirea de serviciu are menirea de a ne echipa ca învăţători ai Cuvântului lui Dumnezeu. Săptămână de săptămână ne bucurăm de cuvântări şi discuţii înviorătoare, precum şi de demonstraţii adaptate ministerului nostru. Ce introduceri să folosim? Cum putem depăşi anumite dificultăţi cu care ne confruntăm în ministerul public? Ce modalităţi de a predica putem folosi, modalităţi pe care poate că ar trebui să le utilizăm mai mult? Cum putem fi învăţători mai eficienţi când facem vizite ulterioare şi când conducem studii biblice (1 Corinteni 9:19–22)? La aceste întrebări se răspunde pe larg la întrunirea de serviciu. Multe teme din cadrul acestei întruniri se bazează pe articole din Ministerul nostru pentru Regat, alt instrument care să ne echipeze în vederea lucrării noastre vitale.

20. Cum putem beneficia din plin de pe urma întrunirilor şi a congreselor?

²⁰ Pregătindu-ne pentru întruniri şi asistând la ele, iar apoi aplicând ceea ce învăţăm aici în lucrarea pe care o efectuăm ca învăţători, noi devenim şi mai calificaţi. În plus, avem şi întruniri mai mari — congresele —, care au şi ele menirea de a ne echipa ca învăţători ai Cuvântului lui Dumnezeu. Şi cât de nerăbdători suntem să ascultăm cu atenţie şi să punem în practică sfaturile primite! — Luca 8:18.

21. Ce dovezi arată că instruirea pe care o primim este eficientă, şi cui îi revine meritul pentru aceasta?

²¹ Este eficientă instruirea furnizată de Iehova? Să lăsăm faptele să vorbească. În fiecare an, sute de mii de oameni sunt ajutaţi să înveţe doctrinele fundamentale ale Bibliei şi să trăiască în armonie cu ceea ce pretinde Dumnezeu de la ei. Numărul nostru creşte, dar nici unul dintre noi nu-şi poate atribui meritele pentru aceasta. Trebuie să privim lucrurile în mod realist, aşa cum le-a privit Isus. El a spus: „Nimeni nu poate veni la mine dacă nu-l atrage Tatăl“. Ca şi apostolii, majoritatea dintre noi suntem oameni „neinstruiţi şi de rând“ (Ioan 6:44; Faptele 4:13). Succesul nostru depinde de Iehova, care îi atrage pe oamenii sinceri la adevăr. Pe bună dreptate a spus apostolul Pavel: „Eu am plantat, Apolo a udat, dar Dumnezeu făcea să crească“. — 1 Corinteni 3:6.

22. De ce nu ar trebui să ne descurajăm dacă nu ne simţim întotdeauna calificaţi pentru ministerul creştin?

²² Da, Iehova Dumnezeu are un rol determinant în lucrarea pe care o efectuăm ca învăţători ai Cuvântului său. Poate că noi nu ne simţim întotdeauna calificaţi ca învăţători. Să nu uităm însă că Iehova este cel care îi atrage pe oameni la el şi la Fiul său. Iehova este cel care ne califică prin intermediul Cuvântului său, al spiritului său sfânt şi al organizaţiei sale pământeşti pentru a le sluji oamenilor cu inima sinceră. Să fim deci receptivi la instruirea acordată de Iehova aplicând lucrurile bune pe care ni le oferă el, pentru a fi complet echipaţi ca învăţători ai Cuvântului lui Dumnezeu!

Cum aţi răspunde?

• Cum ne echipează Biblia pentru lucrarea de predicare?

• Ce rol are spiritul sfânt în calificarea noastră ca miniştri?

• În ce fel v-a ajutat organizaţia pământească a lui Iehova să vă calificaţi ca proclamatori ai veştii bune?

• De ce putem participa la minister plini de încredere?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 25]

Isus şi-a demonstrat iubirea faţă de oameni fiind învăţător al Cuvântului lui Dumnezeu