De ce a pierit acea lume antică?

POTOPUL mondial nu a fost un dezastru natural, ci o sentinţă din partea lui Dumnezeu. Deşi au fost date avertismente, acestea au fost în mare parte ignorate. De ce? Isus a explicat: ‘În zilele acelea dinainte de potop [oamenii] mâncau şi beau, bărbaţii se căsătoreau şi femeile erau date în căsătorie, până în ziua în care Noe a intrat în arcă; şi nu au acordat atenţie până când a venit potopul şi i-a măturat pe toţi’. — Matei 24:38, 39.

O societate dezvoltată

În anumite privinţe, societatea de dinainte de potop s-a bucurat de avantaje pe care noi nu le avem astăzi. De exemplu, toţi oamenii vorbeau aceeaşi limbă (Geneza 11:1). Acest lucru a fost favorabil, probabil, realizărilor din domeniul artei şi al ştiinţei, deoarece acestea necesitau un efort colectiv sau colaborarea mai multor persoane cu diverse aptitudini. De asemenea, întrucât majoritatea oamenilor trăiau mai mult decât în prezent, ei puteau clădi pe cunoştinţele acumulate de-a lungul secolelor.

Unii afirmă că durata de viaţă a oamenilor de atunci nu era atât de lungă pe cât spune Biblia şi că, în relatarea biblică, anii erau, de fapt, luni. Dar aşa să fie oare? Să luăm, de pildă, cazul lui Mahalaleel. Iată ce spune Biblia: „Când Mahalaleel era de şaizeci şi cinci de ani, i s-a născut Iared. . . . Toate zilele lui Mahalaleel au fost de opt sute nouăzeci şi cinci de ani; şi a murit“ (Geneza 5:15–17). Dacă un an ar echivala cu o lună, ar însemna că Mahalaleel a devenit tată la vârsta de cinci ani! Prin urmare, ipoteza că un an ar reprezenta o lună este greşită. Fiind mai aproape de perioada în  care a trăit primul om, Adam, oamenii de atunci aveau o vitalitate mai mare. Ei trăiau într-adevăr sute de ani. Ce au realizat ei?

Cu secole înainte de Potop, populaţia globului crescuse atât de mult, încât Cain, fiul lui Adam, a putut să întemeieze un oraş, pe care l-a numit Enoh (Geneza 4:17). Pe parcursul anilor de dinainte de potop s-au dezvoltat mai multe domenii. Existau fierării unde se făureau ‘toate uneltele de bronz şi de fier’ (Geneza 4:22). Fără îndoială, aceste unelte erau folosite în construcţii, în tâmplărie, în croitorie şi în agricultură. La toate aceste îndeletniciri se face referire în relatările despre primii locuitori ai pământului.

Cunoştinţele dobândite le-au permis generaţiilor următoare să se specializeze în anumite domenii, cum ar fi metalurgia, agronomia, creşterea animalelor, literatura şi artele frumoase. Iubal, de exemplu, a fost „tatăl [precursorul, NW] tuturor celor care cântă cu harpa şi cu cavalul“ (Geneza 4:21). Societatea a progresat foarte mult. Însă deodată totul a luat sfârşit. Ce s-a întâmplat?

Ce nu a mers bine?

Deşi s-a bucurat de atât de multe avantaje, societatea antediluviană a avut un început rău. Fondatorul ei, Adam, s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. Cain, întemeietorul primului oraş menţionat în documentele scrise, şi-a omorât propriul frate. Nu e de mirare că răutatea a luat amploare! Adam lăsase o moştenire defectuoasă, ale cărei consecinţe erau din ce în ce mai vizibile. — Romani 5:12.

Potrivit dovezilor, situaţia a devenit insuportabilă, motiv pentru care Iehova a declarat că nu avea să mai tolereze lumea decât 120 de ani (Geneza 6:3). Biblia spune: ‘Răutatea omului era mare pe pământ şi toată imaginaţia gândurilor din inima lui era în fiecare zi numai răutate. . . . Pământul era plin de violenţă’. — Geneza 6:5, 11.

După câtva timp, lui Noe i s-a spus în mod clar că Dumnezeu urma să distrugă toate făpturile într-un potop (Geneza 6:13, 17). Deşi Noe a devenit „un predicator al dreptăţii“, după cât se pare oamenilor le-a fost greu să creadă că întreaga lume din timpul lor avea să dispară (2 Petru 2:5). Numai opt oameni au luat în serios avertismentul şi au fost salvaţi (1 Petru 3:20). De ce este important acest lucru pentru noi astăzi?

Ce importanţă are pentru noi?

Trăim timpuri asemănătoare celor în care a trăit Noe. Auzim deseori de acte de terorism oribile, de genociduri, de oameni înarmaţi care comit masacre aparent fără motiv şi de cotele alarmante atinse de violenţa în familie. Pământul a ajuns din nou plin de violenţă şi, la fel ca în trecut, lumea este avertizată că va avea loc o nouă judecată. Isus însuşi a spus că va veni ca Judecător numit de Dumnezeu şi că îi va separa pe oameni unii de alţii, aşa cum un păstor separă oile de capre. Cei găsiţi nedemni, a spus Isus, „vor merge la tăiere veşnică“ (Matei 25:31–33, 46). Însă de această dată, spune Biblia, vor fi milioane de supravieţuitori — o mare mulţime de oameni care îi aduc închinare singurului Dumnezeu adevărat. În viitor, în lumea promisă de Dumnezeu, aceştia se vor bucura pentru totdeauna de o viaţă paşnică şi sigură, o viaţă cum nu a mai fost până acum. — Mica 4:3, 4; Revelaţia 7:9–17.

Mulţi iau în derâdere aceste afirmaţii ale Bibliei şi avertismentele privitoare la judecata care va dovedi că afirmaţiile ei sunt veridice. Însă apostolul Petru a spus că aceşti sceptici nu fac decât să ignore faptele. Iată ce a scris el: „În ultimele zile vor veni batjocoritori . . . care vor zice: «Unde este promisa lui prezenţă?» . . . Căci, potrivit dorinţei lor, ei scapă din vedere acest fapt: că existau ceruri din timpuri străvechi şi un pământ care stătea ca o masă compactă afară din apă şi în mijlocul apei prin cuvântul lui Dumnezeu; şi că prin aceste mijloace lumea de atunci a fost distrusă când a fost inundată de apă. Dar, prin acelaşi cuvânt, cerurile şi pământul de acum sunt păstrate pentru foc şi sunt rezervate pentru ziua de judecată şi de distrugere a oamenilor lipsiţi de pietate“. — 2 Petru 3:3–7.

 În prezent, ca împlinire a poruncii profetice a lui Isus, pe întregul pământ este predicat cu zel un avertisment privitor la această zi de judecată şi o veste bună despre pacea care va urma (Matei 24:14). Acest avertisment nu trebuie ignorat. Dumnezeul Atotputernic îşi va ţine promisiunea.

Lumea nouă

Care este viitorul omenirii, având în vedere schimbarea radicală ce va avea loc în curând? În introducerea celebrei sale Predici de pe munte, Isus a promis: „Fericiţi sunt cei cu un temperament blând, deoarece ei vor moşteni pământul“. Apoi, învăţându-i pe discipolii săi cum să se roage lui Dumnezeu, Isus a spus: „Să se facă voinţa ta, precum în cer, aşa şi pe pământ“ (Matei 5:5; 6:10). Într-adevăr, Isus însuşi a spus că cei fideli vor avea, chiar aici pe pământ, un viitor minunat. Cu referire la acesta, el a folosit expresia „crearea din nou“. — Matei 19:28.

Aşadar, având în vedere acest viitor minunat, nu permiteţi ca batjocurile celor sceptici să vă facă să vă îndoiţi de avertismentul lui Dumnezeu. Este adevărat, lumea actuală pare trainică şi are o istorie lungă. Totuşi, nu ar trebui să ne punem încrederea în ea. Lumea este condamnată. Prin urmare, apostolul Petru şi-a încheiat scrisoarea cu aceste cuvinte încurajatoare:

„Întrucât toate aceste lucruri vor fi astfel dizolvate, ce fel de persoane trebuie să fiţi voi în acte de conduită sfântă şi în fapte de devoţiune sfântă, aşteptând şi păstrând viu în minte prezenţa zilei lui Iehova . . . Întrucât aşteptaţi aceste lucruri, faceţi tot posibilul ca în final să fiţi găsiţi de el imaculaţi, fără defect şi în pace . . . Continuaţi să creşteţi în bunătatea nemeritată şi în cunoaşterea Domnului şi Salvatorului nostru Isus Cristos“ (2 Petru 3:11, 12, 14, 18). Să tragem deci învăţăminte din ceea ce s-a întâmplat în trecut, în zilele lui Noe. Să ne apropiem de Dumnezeu şi să acumulăm cunoştinţe despre Isus Cristos. De asemenea, să cultivăm devoţiune sfântă, numărându-ne printre milioanele de oameni care aleg să supravieţuiască sfârşitului acestei lumi şi să trăiască în lumea nouă ce va fi instaurată în curând, o lume în care va domni pacea.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 5]

Prelucrarea metalelor era cunoscută înainte de potop

[Legenda ilustraţiei de la pagina 7]

În faţă ne stă un viitor minunat