Salt la conţinut

Salt la cuprins

De ce să ne botezăm?

De ce să ne botezăm?

De ce să ne botezăm?

„Duceţi-vă . . . şi faceţi discipoli din oameni ai tuturor naţiunilor, botezându-i.“ — MATEI 28:19.

1, 2. a) Cum au fost făcute unele botezuri? b) Ce întrebări se pun cu privire la botez?

ÎN ANII 775–777 e.n., Carol cel Mare, regele francilor, i-a constrâns să se boteze pe saxonii aflaţi la acea dată sub dominaţia sa. „El i-a obligat, de fapt, să se convertească la un creştinism nominal“, scrie istoricul John Lord. În mod asemănător, după ce s-a căsătorit cu o prinţesă de rit greco-oriental în 987 e.n., ţarul Rusiei Vladimir I a ajuns la concluzia că supuşii săi trebuiau să devină „creştini“. El a poruncit ca toţi să fie botezaţi, iar cei ce refuzau, să fie pedepsiţi cu moartea.

2 Dar au fost corecte aceste botezuri? Au astfel de botezuri cu adevărat valoare? Poate fi chiar oricine botezat?

Cum trebuie efectuat botezul?

3, 4. De ce nu este potrivit ca botezul creştin să se facă prin stropire sau prin turnarea apei pe cap?

3 Obligându-i pe oameni să se boteze, cei doi conducători, Carol cel Mare şi Vladimir I, nu au acţionat potrivit Cuvântului lui Dumnezeu. De fapt, botezul — prin stropire, prin turnarea apei pe cap sau chiar prin cufundare — nu are nici o valoare dacă celor botezaţi nu li s-a predat adevărul biblic.

4 Să ne gândim ce s-a întâmplat când Isus din Nazaret s-a dus la Ioan Botezătorul în anul 29 e.n. Ioan îi boteza pe oameni în râul Iordan. Ei veneau de bunăvoie la el pentru a fi botezaţi. Le spunea oare Ioan să stea în picioare în râu ca el să le toarne puţină apă pe cap sau să-i stropească cu ea? Cum au decurs, de fapt, lucrurile când Ioan l-a botezat pe Isus? Matei afirmă că, după ce a fost botezat, „Isus imediat a ieşit din apă“ (Matei 3:16). El intrase deci în apă, fiind cufundat în râul Iordan. În mod asemănător, referitor la botezul eunucului etiopian, un om credincios, relatarea biblică spune: „Amândoi au coborât în apă, atât Filip, cât şi eunucul“; iar apoi continuă: „După ce au ieşit din apă . . .“. Aşadar, botezul lui Isus şi al discipolilor săi a însemnat cufundare completă. — Faptele 8:38, 39.

5. Cum îi botezau creştinii din secolul I pe oameni?

5 Termenii greceşti traduşi prin „a boteza“ şi „botez“, precum şi alţi termeni înrudiţi cu aceştia transmit ideea de cufundare sau afundare în apă. Într-un dicţionar biblic se spune: „Botez înseamnă literalmente cufundare“ (Smith’s Bible Dictionary). Astfel, anumite traduceri ale Bibliei îl numesc pe Ioan „cufundătorul“ (Matei 3:1, Rotherham). Lucrarea Istoria religiei şi a bisericii creştine din primele trei secole (în germană), de Augustus Neander, remarcă: „La început, botezul se făcea prin cufundare“. Iar o renumită enciclopedie în limba franceză afirmă: „Primii creştini primeau botezul prin cufundare pretutindeni unde se găsea apă“ (Larousse du XXe Siècle, Paris, 1928). Într-o altă enciclopedie se spune: „Este cât se poate de clar că în Biserica primitivă se practica botezul prin cufundare“ (New Catholic Encyclopedia, 1967, volumul II, pagina 56). Şi în prezent, botezul la Martorii lui Iehova este un act făcut de bunăvoie care presupune cufundarea totală în apă.

Un botez cu un scop nou

6, 7. a) Ce scop aveau botezurile făcute de Ioan? b) De ce se poate spune că botezul continuatorilor lui Isus avea o altă semnificaţie?

6 Scopul botezurilor făcute de Ioan a fost diferit de cel al botezurilor efectuate de continuatorii lui Isus (Ioan 4:1, 2). Ioan i-a botezat pe oameni ca simbol public al căinţei lor de păcatele comise împotriva Legii (Luca 3:3). * Însă botezul efectuat de continuatorii lui Isus avea altă semnificaţie. La Penticosta din anul 33 e.n., apostolul Petru şi-a îndemnat ascultătorii astfel: „Căiţi-vă, şi fiecare dintre voi să fie botezat în numele lui Isus Cristos pentru iertarea păcatelor voastre“ (Faptele 2:37–41). Deşi se adresa iudeilor şi prozeliţilor, Petru nu se referea la botezul care simboliza căinţa de păcatele împotriva Legii; şi nici nu a vrut să spună că botezul în numele lui Isus simbolizează spălarea de păcate. — Faptele 2:10.

7 Cu această ocazie, Petru a folosit prima ‘cheie a regatului’. Scopul a fost acela de a le face cunoscut ascultătorilor săi că aveau posibilitatea să intre în Regatul cerurilor (Matei 16:19). Pentru evrei, care nu îl acceptaseră pe Isus ca Mesia, căinţa şi exercitarea credinţei în el constituiau o modalitate nouă şi esenţială de a cere şi de a primi iertare din partea lui Dumnezeu. Ei puteau să-şi dovedească în public credinţa prin cufundarea în apă în numele lui Isus Cristos. Astfel îşi simbolizau dedicarea personală lui Dumnezeu prin Cristos. În prezent, toţi cei care doresc să aibă aprobarea divină trebuie să exercite credinţă în Cristos, să i se dedice lui Iehova Dumnezeu şi să se boteze ca simbol al dedicării fără rezerve Dumnezeului Preaînalt.

Cunoştinţa exactă este esenţială

8. De ce nu oricine este calificat pentru botezul creştin?

8 Nu oricine este calificat pentru botezul creştin. Isus le-a poruncit continuatorilor săi: „Duceţi-vă . . . şi faceţi discipoli din oameni ai tuturor naţiunilor, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al spiritului sfânt, învăţându-i să respecte tot ce v-am poruncit“ (Matei 28:19, 20). Înainte de a fi botezaţi, oamenii trebuie ‘învăţaţi să respecte tot ce le-a poruncit Isus discipolilor săi’. Iată de ce a-i boteza cu forţa pe cei care nu au credinţa ce izvorăşte dintr-o cunoştinţă exactă din Cuvântul lui Dumnezeu nu are nici o valoare şi este în contradicţie cu porunca dată de Isus adevăraţilor săi continuatori. — Evrei 11:6.

9. Ce înseamnă a fi botezat „în numele Tatălui“?

9 Ce înseamnă a fi botezat „în numele Tatălui“? Aceasta înseamnă că cel care se botează recunoaşte poziţia şi autoritatea Tatălui nostru ceresc. Astfel, candidatul la botez îl recunoaşte pe Iehova Dumnezeu drept Creatorul nostru, „Cel-Prea-Înalt peste tot pământul“ şi Suveranul universului. — Psalmul 83:18; Isaia 40:28; Faptele 4:24.

10. Ce înseamnă a fi botezat ‘în numele Fiului’?

10 A fi botezat ‘în numele Fiului’ înseamnă a recunoaşte poziţia şi autoritatea pe care o deţine Isus ca Fiu unic-născut al lui Dumnezeu (1 Ioan 4:9). Persoanele calificate pentru botez îl acceptă pe Isus drept cel prin care Dumnezeu a oferit o „răscumpărare în schimbul multora“ (Matei 20:28; 1 Timotei 2:5, 6). Candidaţii la botez trebuie, de asemenea, să recunoască ‘poziţia superioară’ la care l-a înălţat Dumnezeu pe Fiul său. — Filipeni 2:8–11; Revelaţia 19:16.

11. Ce înseamnă să fii botezat ‘în numele spiritului sfânt’?

11 Dar ce înseamnă să fii botezat ‘în numele spiritului sfânt’? Aceasta înseamnă să recunoşti că spiritul sfânt este forţa activă a lui Iehova, pe care o foloseşte în diverse moduri în armonie cu scopul său (Geneza 1:2; 2 Samuel 23:1, 2; 2 Petru 1:21). Cei ce sunt calificaţi pentru botez recunosc că spiritul sfânt îi ajută să înţeleagă „lucrurile profunde ale lui Dumnezeu“, să ducă la îndeplinire lucrarea de predicare a Regatului şi să manifeste roadele spiritului, respectiv „iubirea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunăvoinţa, bunătatea, credinţa, blândeţea, stăpânirea de sine“. — 1 Corinteni 2:10; Galateni 5:22, 23; Ioel 2:28, 29.

Importanţa căinţei şi a convertirii

12. Ce legătură există între botezul creştin şi căinţă?

12 Exceptând cazul lui Isus, un om fără păcat, botezul este un simbol acceptat de Dumnezeu ce are legătură cu căinţa. Când ne căim simţim un regret profund, sau avem mari remuşcări, pentru ceva ce am făcut ori pentru ceva ce nu am reuşit să facem. Evreii din secolul I care doreau să-i fie plăcuţi lui Dumnezeu trebuiau să se căiască de păcatele lor împotriva lui Cristos (Faptele 3:11–19). Unii credincioşi neevrei din Corint s-au căit de fornicaţie, idolatrie, hoţie şi alte păcate grave. Datorită căinţei lor, ei au fost „spălaţi“ în sângele lui Isus, au fost „sfinţiţi“, sau puşi deoparte, pentru serviciul lui Dumnezeu şi au fost „declaraţi drepţi“ în numele lui Cristos şi cu spiritul lui Dumnezeu (1 Corinteni 6:9–11). Căinţa este un pas esenţial pentru a dobândi o conştiinţă bună şi sentimentul de eliberare de vinovăţia generată de păcat, sentiment care provine de la Dumnezeu. — 1 Petru 3:21.

13. Ce presupune convertirea ca pas preliminar al botezului?

13 Convertirea trebuie să aibă loc înainte de a ne boteza ca Martori ai lui Iehova. Convertirea este un pas făcut de bunăvoie de cei care au decis în inima lor să-l urmeze pe Cristos Isus. Aceştia renunţă la vechiul lor mod de viaţă greşit şi sunt hotărâţi să facă ce este drept în ochii lui Dumnezeu. În Scripturi, verbul ebraic şi cel grecesc traduse prin „convertire“ înseamnă „întoarcere“. Astfel, cineva care se converteşte abandonează o cale greşită şi se întoarce la Dumnezeu (1 Împăraţi 8:33, 34). Convertirea presupune „lucrări corespunzătoare căinţei“ (Faptele 26:20). Ea pretinde să părăsim închinarea falsă, să acţionăm în armonie cu poruncile lui Dumnezeu şi să-i acordăm devoţiune exclusivă lui (Deuteronomul 30:2, 8–10; 1 Samuel 7:3). Convertirea are drept rezultat schimbări în ce priveşte modul de a gândi, personalitatea şi obiectivele (Ezechiel 18:31). Noi ne „întoarcem“ când înlocuim trăsăturile de caracter rele cu noua personalitate. — Faptele 3:19; Efeseni 4:20–24; Coloseni 3:5–14.

Este esenţială dedicarea din toată inima

14. Ce semnificaţie are dedicarea continuatorilor lui Isus?

14 Înainte de a se boteza, continuatorii lui Isus trebuie, de asemenea, să se dedice fără rezerve lui Dumnezeu. Dedicare înseamnă punere deoparte pentru un scop sacru. Acest pas este foarte important; prin urmare, noi trebuie să-i facem cunoscut lui Iehova în rugăciune că suntem hotărâţi să-i acordăm pentru totdeauna devoţiune exclusivă (Deuteronomul 5:9). Desigur, noi nu ne dedicăm unei lucrări sau unui om, ci lui Dumnezeu însuşi.

15. De ce sunt cufundaţi în apă candidaţii la botez?

15 Când ne dedicăm lui Dumnezeu prin Cristos, noi ne exprimăm hotărârea de a ne folosi viaţa pentru a înfăptui voinţa Sa, revelată în Scripturi. Ca simbol al acestei dedicări, candidaţii la botez sunt cufundaţi în apă, aşa cum a fost cufundat şi Isus în râul Iordan ca semn că s-a prezentat pe sine lui Dumnezeu (Matei 3:13). Este demn de remarcat că Isus s-a rugat cu acea ocazie atât de importantă. — Luca 3:21, 22.

16. Cum ne putem exprima în mod potrivit bucuria când cineva se botează?

16 Botezul lui Isus a fost un eveniment solemn, dar şi o ocazie de bucurie. La fel sunt şi botezurile creştine din prezent. Cu aceste ocazii ne putem exprima bucuria aplaudând în mod potrivit şi felicitându-i cu căldură pe cei ce îşi simbolizează dedicarea lui Dumnezeu. Însă, din respect faţă de caracterul sacru al acestei manifestări de credinţă, nu trebuie să ovaţionăm, să fluierăm sau să ne pretăm la alte acţiuni de acest gen. Trebuie să ne exprimăm bucuria într-un mod demn.

17, 18. Cum se stabileşte dacă o persoană este calificată pentru botez?

17 Spre deosebire de cei care îi botează prin stropire pe nou-născuţi sau care impun botezul mulţimilor de oameni ce nu cunosc Biblia, Martorii lui Iehova nu constrâng pe nimeni să se boteze. De fapt, ei nu îi botează pe cei ce nu întrunesc cerinţele biblice. Încă de când o persoană doreşte să devină un vestitor nebotezat al veştii bune, bătrânii creştini se asigură că ea înţelege învăţăturile biblice fundamentale, că trăieşte în armonie cu acestea şi că răspunde afirmativ la o întrebare de genul: Doreşti cu adevărat să fii un Martor al lui Iehova?

18 În majoritatea cazurilor, când cineva are o participare semnificativă la lucrarea de predicare a Regatului şi îşi exprimă dorinţa de a se boteza, bătrânii creştini poartă câteva discuţii cu această persoană credincioasă pentru a se asigura că şi-a dedicat viaţa lui Iehova şi că întruneşte cerinţele divine pentru botez (Faptele 4:4; 18:8). Răspunsurile ei la mai bine de 100 de întrebări privitoare la învăţăturile Bibliei le permit bătrânilor să-şi dea seama dacă întruneşte cerinţele biblice pentru a fi botezată. Unele persoane nu satisfac cerinţele şi, prin urmare, nu sunt acceptate pentru botezul creştin.

Există ceva ce vă reţine?

19. Potrivit textului din Ioan 6:44, cine vor fi comoştenitori cu Isus?

19 Multor oameni care au fost constrânşi să se supună unui botez colectiv li s-a spus că, după moarte, vor merge la cer. Însă iată ce a afirmat Isus despre continuatorii săi: „Nimeni nu poate veni la mine dacă nu-l atrage Tatăl, care m-a trimis“ (Ioan 6:44). Iehova a atras la Cristos 144 000 de oameni care vor fi comoştenitori cu Isus în Regatul ceresc. Nici unul dintre ei nu a fost sfinţit pentru această poziţie glorioasă în Regatul lui Dumnezeu printr-un botez cu forţa. — Romani 8:14–17; 2 Tesaloniceni 2:13; Revelaţia 14:1.

20. Ce anume i-ar putea ajuta pe cei care încă nu s-au botezat?

20 Îndeosebi de la mijlocul anilor ’30, mulţimi de oameni care speră să supravieţuiască ‘marelui necaz’ şi să trăiască pentru totdeauna pe pământ s-au alăturat clasei „alte oi“ a lui Isus (Revelaţia 7:9, 14; Ioan 10:16). Aceştia s-au calificat pentru botez deoarece şi-au conformat viaţa Cuvântului lui Dumnezeu şi îl iubesc pe Iehova cu ‘toată inima, cu tot sufletul, cu toată forţa şi cu toată mintea lor’ (Luca 10:25–28). Deşi îşi dau seama că Martorii lui Iehova ‘i se închină lui Dumnezeu cu spirit şi adevăr’, unii oameni nu au urmat încă exemplul dat de Isus în privinţa botezului. Ei nu au demonstrat public că îl iubesc cu adevărat pe Iehova şi că îi acordă o devoţiune exclusivă (Ioan 4:23, 24; Deuteronomul 4:24; Marcu 1:9–11). Rugăciunea sinceră şi concretă cu privire la acest pas esenţial i-ar putea stimula şi încuraja să se conformeze pe deplin Cuvântului lui Dumnezeu, să se dedice fără rezerve lui Iehova şi să se boteze.

21, 22. Din ce motive se reţin unii să se dedice şi să se boteze?

21 Unii se reţin să se dedice şi să se boteze deoarece sunt atât de absorbiţi de problemele acestei lumi sau de dorinţa de a se bucura de prosperitate materială, încât le mai rămâne puţin timp pentru lucrurile spirituale (Matei 13:22; 1 Ioan 2:15–17). Dar ce fericiţi ar fi ei dacă şi-ar schimba concepţiile şi obiectivele! Apropierea de Iehova i-ar îmbogăţi în sens spiritual, i-ar ajuta să nu se mai lase copleşiţi de îngrijorări şi le-ar aduce pacea şi satisfacţia care rezultă din înfăptuirea voinţei lui Dumnezeu. — Psalmii 16:11; 40:8; Proverbele 10:22; Filipeni 4:6, 7.

22 Alţii spun că îl iubesc pe Iehova, dar nu i se dedică şi nu se botează întrucât consideră că astfel nu vor trebui să-i dea socoteală. Însă fiecare dintre noi trebuie să-i dea socoteală lui Dumnezeu. Odată ce am aflat cuvântul lui Iehova suntem răspunzători înaintea Sa (Ezechiel 33:7–9; Romani 14:12). Ca membri ai unui ‘popor ales’, israeliţii din antichitate se năşteau într-o naţiune dedicată lui Iehova, având, prin urmare, obligaţia de a-i sluji lui Dumnezeu cu fidelitate potrivit preceptelor sale (Deuteronomul 7:6, 11). Întrucât în prezent nu mai există o astfel de naţiune, nimeni nu se naşte ca slujitor dedicat al lui Dumnezeu. Însă, dacă am dobândit o cunoştinţă exactă din Biblie, trebuie să acţionăm în armonie cu ea, dând dovadă de credinţă.

23, 24. Ce temeri nu ar trebui să-l reţină pe cineva să se boteze?

23 Alţii se reţin să se boteze deoarece se gândesc că nu au suficientă cunoştinţă din Biblie. Însă cu toţii mai avem multe de învăţat, întrucât „omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu“ (Eclesiastul 3:11). Să ne gândim, de pildă, la eunucul etiopian. Ca prozelit, el cunoştea într-o anumită măsură Scripturile, însă nu ştia să răspundă la toate întrebările privitoare la scopurile lui Dumnezeu. Dar, după ce a aflat despre măsurile luate de Iehova în vederea salvării prin jertfa de răscumpărare a lui Isus, etiopianul s-a botezat imediat în apă. — Faptele 8:26–38.

24 Unii ezită să se dedice lui Dumnezeu fiindcă se tem că nu vor reuşi să rămână fideli dedicării lor. Iată ce spune o tânără de 17 ani, pe nume Monique: „Nu mă botezam deoarece mi-era teamă că n-o să pot să trăiesc în armonie cu dedicarea mea“. Totuşi, dacă ne încredem în Iehova din toată inima, ‘el ne va netezi cărările’. El ne va ajuta ‘să continuăm să umblăm în adevăr’, rămânând fideli ca slujitori dedicaţi ai săi. — Proverbele 3:5, 6; 3 Ioan 4.

25. La ce întrebare se va răspunde în articolul următor?

25 În fiecare an, mii de persoane iau decizia de a se dedica şi a se boteza datorită încrederii lor absolute în Iehova şi iubirii sincere pentru el. Evident, toţi slujitorii dedicaţi ai lui Dumnezeu doresc să-i rămână fideli. Însă trăim timpuri critice, iar credinţa ne este supusă la încercări în diferite feluri (2 Timotei 3:1–5). Cum putem să rămânem fideli dedicării noastre? La această întrebare se va răspunde în articolul următor.

[Notă de subsol]

^ par. 6 Întrucât Isus a fost fără păcat, botezul lui nu a fost un simbol al căinţei. Acesta a simbolizat prezentarea sa înaintea lui Dumnezeu pentru a înfăptui voinţa Tatălui. — Evrei 7:26; 10:5–10.

Vă amintiţi?

• Cum se efectuează botezul creştin?

• Ce cunoştinţă trebuie să aibă cineva pentru a fi botezat?

• Ce paşi conduc la botez în cazul creştinilor adevăraţi?

• De ce se reţin unii să se boteze, şi ce anume i-ar putea ajuta?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiilor de la pagina 14]

Ştiţi ce înseamnă a fi botezat ‘în numele Tatălui, al Fiului şi al spiritului sfânt’?