Să continuăm să-i slujim lui Iehova cu o inimă statornică
Să continuăm să-i slujim lui Iehova cu o inimă statornică
„Inima mea este statornică, o, Dumnezeule, inima mea este statornică.“ — PSALMUL 57:7, NW.
1. De ce putem avea şi noi convingerea psalmistului David?
IEHOVA ne poate face statornici în credinţa creştină, ca să rămânem ferm ataşaţi de adevăratul creştinism în calitate de slujitori dedicaţi ai săi (Romani 14:4). Prin urmare, putem avea şi noi convingerea psalmistului David, care s-a simţit îndemnat să cânte: „Inima mea este statornică, o, Dumnezeule“ (Psalmul 108:1, NW). Dacă inima ne este statornică, vom fi motivaţi să fim fideli dedicării noastre lui Dumnezeu. Şi, dacă apelăm la el pentru îndrumare şi putere, ne putem dovedi de neclintit, fermi şi plini de încredere ca oameni ai integrităţii, „având întotdeauna multe de făcut în lucrarea Domnului“. — 1 Corinteni 15:58.
2, 3. Ce mesaj transmit îndemnurile lui Pavel consemnate în 1 Corinteni 16:13?
2 Îndemnându-i pe continuatorii lui Isus care locuiau în Corintul antic, apostolul Pavel a spus: „Rămâneţi treji, staţi ferm în credinţă, purtaţi-vă ca nişte bărbaţi, deveniţi tari“ (1 Corinteni 16:13). Evident, aceste imperative sunt valabile şi pentru creştinii de azi. În limba greacă, toate sunt la timpul prezent, sugerând acţiuni continue. Dar ce mesaj transmit aceste îndemnuri?
3 Putem să „rămânem treji“ în sens spiritual opunându-ne Diavolului şi fiind mereu aproape de Dumnezeu (Iacov 4:7, 8). Încrederea în Iehova ne ajută să rămânem uniţi şi să ‘stăm ferm în credinţa creştină’. Noi — inclusiv multele femei din mijlocul nostru — ‘ne purtăm ca nişte bărbaţi’ slujindu-i plini de curaj lui Dumnezeu ca proclamatori ai Regatului (Psalmul 68:11). De asemenea, ‘devenim tari’ bizuindu-ne încontinuu pe Tatăl nostru ceresc pentru a primi forţă ca să înfăptuim voinţa sa. — Filipeni 4:13.
4. Ce paşi au condus la botezul nostru creştin?
4 Noi am luat poziţie de partea credinţei adevărate când ne-am dedicat fără rezerve lui Iehova şi ne-am simbolizat dedicarea prin botezul în apă. Dar ce acţiuni am întreprins noi până la botez? Mai întâi, am asimilat o cunoştinţă exactă din Cuvântul lui Dumnezeu (Ioan 17:3). Aceasta a dat naştere la credinţă şi ne-a îndemnat să ne căim, adică să regretăm sincer greşelile din trecut (Faptele 3:19; Evrei 11:6). Apoi ne-am convertit, sau ne-am întors, abandonând practicile greşite din trecut pentru a urma un mod de viaţă care este în armonie cu voinţa lui Dumnezeu (Romani 12:2; Efeseni 4:23, 24). Ulterior ne-am dedicat lui Dumnezeu din toată inima în rugăciune (Matei 16:24; 1 Petru 2:21). După aceea i-am cerut lui Dumnezeu să ne ajute să dobândim o conştiinţă bună şi ne-am simbolizat dedicarea prin botez (1 Petru 3:21). Faptul de a reflecta la aceşti paşi ne va ajuta să fim mereu conştienţi că este necesar să depunem în permanenţă eforturi pentru a rămâne fideli dedicării noastre şi pentru a continua să-i slujim lui Iehova cu o inimă statornică.
Continuaţi să căutaţi cunoştinţa exactă
5. De ce trebuie să continuăm să asimilăm cunoştinţe biblice?
5 Pentru a rămâne fideli dedicării noastre lui Dumnezeu, trebuie să continuăm să acumulăm cunoştinţe biblice, care ne întăresc credinţa. Cât de bucuroşi am fost să asimilăm hrana spirituală când am început să studiem adevărul lui Dumnezeu (Matei 24:45–47)! Acele „mese“ erau delicioase; ele ne nutreau bine pe plan spiritual. Acum este esenţial să continuăm să asimilăm o hrană spirituală consistentă, ca să ne păstrăm o inimă statornică în timp ce îi slujim lui Iehova.
6. Cum aţi fost ajutaţi să cultivaţi o apreciere sinceră pentru adevărul biblic?
6 Pentru a dobândi şi mai multe cunoştinţe biblice trebuie să depunem eforturi asidue, ca şi cum am căuta o comoară ascunsă. Dar cât de mult suntem recompensaţi când găsim însăşi „cunoştinţa lui Dumnezeu“ (Proverbele 2:1–6)! Când aţi început să studiaţi Biblia ajutaţi de un vestitor al Regatului, probabil că aţi folosit cartea Cunoştinţa care conduce la viaţă veşnică. Desigur că v-a trebuit ceva timp să parcurgeţi fiecare capitol; poate că aţi analizat un capitol în mai multe etape. Aţi tras foloase când aţi citit şi aţi analizat versetele biblice menţionate. Dacă v-a fost greu să înţelegeţi o idee, aceasta v-a fost explicată. Cel care a condus studiul biblic s-a pregătit bine, a cerut în rugăciune spiritul lui Dumnezeu şi v-a ajutat să cultivaţi recunoştinţă sinceră pentru adevăr.
7. Cum se califică cineva pentru a le preda altora adevărul lui Dumnezeu?
7 Aceste eforturi au fost binevenite, deoarece iată ce a scris Pavel: „Cel care este învăţat oral în cuvânt să împartă toate lucrurile bune cu cel care dă această învăţătură orală“ (Galateni 6:6). Aici textul grecesc transmite ideea că învăţăturile din Cuvântul lui Dumnezeu sunt întipărite în mintea şi inima celui „învăţat oral“. Fiind învăţat în acest mod, el poate, la rândul lui, să devină un învăţător pentru alţii (Faptele 18:25). Ca să rămânem fideli dedicării noastre, trebuie să ne păstrăm sănătatea şi statornicia spirituală continuând să studiem Cuvântul lui Dumnezeu. — 1 Timotei 4:13; Tit 1:13; 2:2.
Amintiţi-vă de căinţa şi convertirea voastră
8. Cum ne putem păstra o conduită sfântă?
8 Vă amintiţi sentimentul de uşurare pe care l-aţi avut când aţi învăţat adevărul, v-aţi căit, iar apoi aţi înţeles că Iehova v-a iertat pe baza credinţei voastre în jertfa de răscumpărare a lui Isus (Psalmul 32:1–5; Romani 5:8; 1 Petru 3:18)? Cu siguranţă că nu aţi dori să vă întoarceţi la o viaţă păcătoasă (2 Petru 2:20–22). Printre altele, faptul de a vă ruga mereu lui Iehova vă va ajuta să vă păstraţi o conduită sfântă, să trăiţi în armonie cu dedicarea voastră şi să continuaţi să-i slujiţi cu fidelitate. — 2 Petru 3:11, 12.
9. Ce cale trebuie să urmăm după ce am abandonat practicile păcătoase?
9 Întrucât v-aţi convertit abandonând practicile păcătoase, continuaţi să-i cereţi ajutor lui Dumnezeu ca să aveţi o inimă statornică. De fapt, voi mergeaţi pe un drum greşit, însă aţi consultat o hartă demnă de încredere, iar apoi aţi luat-o pe drumul cel bun. Acum nu trebuie să vă abateţi de la acest drum. Continuaţi să vă bazaţi pe îndrumările oferite de Dumnezeu şi fiţi hotărâţi să rămâneţi pe drumul care duce la viaţă. — Isaia 30:20, 21; Matei 7:13, 14.
Nu uitaţi niciodată dedicarea şi botezul vostru
10. Ce idei privitoare la dedicarea noastră lui Dumnezeu trebuie să păstrăm în minte?
10 Nu uitaţi niciodată că v-aţi dedicat lui Iehova în rugăciune ca să-i slujiţi cu fidelitate cu perspectiva eternităţii (Iuda 20, 21). Dedicare înseamnă punere deoparte, sau separare, pentru un scop sacru (Leviticul 15:31; 22:2). Dedicarea voastră nu a fost nici un acord temporar, nici un angajament faţă de oameni. Ea a fost o dedicare permanentă Suveranului universal, iar faptul de a trăi în armonie cu ea înseamnă a-i fi loiali toată viaţa noastră lui Dumnezeu. Da, „fie că trăim, fie că murim îi aparţinem lui Iehova“ (Romani 14:7, 8). Dacă vrem să fim fericiţi, trebuie să ne supunem voinţei sale şi să continuăm să-i slujim cu o inimă statornică.
11. De ce trebuie să vă amintiţi de botezul vostru şi de semnificaţia lui?
11 Amintiţi-vă întotdeauna de botezul pe care l-aţi făcut ca simbol al dedicării voastre lui Dumnezeu din toată inima. Nimeni nu v-a obligat să vă botezaţi; voi singuri aţi luat această decizie. Sunteţi acum hotărâţi să vă folosiţi voinţa liberă în armonie cu voinţa divină pentru tot restul vieţii? Voi i-aţi cerut lui Dumnezeu o conştiinţă bună şi aţi fost botezaţi ca simbol al dedicării voastre lui. Păstraţi-vă această conştiinţă bună rămânând fideli dedicării voastre, iar Iehova va revărsa binecuvântări bogate asupra voastră. — Proverbele 10:22.
Rolul voinţei libere
12, 13. Ce legătură există între voinţa liberă şi dedicare şi botez?
12 Într-adevăr, în urma dedicării şi a botezului, milioane de oameni de pe întreg pământul au avut parte de mari binecuvântări. Când ne simbolizăm dedicarea lui Dumnezeu prin botezul în apă, noi murim faţă de vechiul nostru mod de viaţă, dar nu ne pierdem liberul arbitru, sau voinţa liberă. După ce am dobândit credinţă în urma unei instruiri corespunzătoare, noi, practic, ne-am exercitat voinţa liberă dedicându-ne lui Dumnezeu în rugăciune şi botezându-ne. Faptul că ne dedicăm viaţa lui Dumnezeu şi ne botezăm înseamnă că înţelegem care este voinţa sa şi că alegem de bunăvoie să o înfăptuim (Efeseni 5:17). Astfel, noi îl imităm pe Isus, care şi-a exercitat voinţa liberă renunţând la viaţa lui de tâmplar, botezându-se şi dedicându-se în totalitate înfăptuirii voinţei Tatălui său ceresc. — Psalmul 40:7, 8; Ioan 6:38–40.
13 Iehova Dumnezeu a avut drept scop ca Fiul său să fie făcut „perfect prin suferinţe“. Prin urmare, Isus a trebuit să-şi exercite voinţa liberă ca să suporte cu fidelitate suferinţele. Astfel, el a oferit „implorări, precum şi cereri . . . cu strigăte puternice şi lacrimi . . ., şi a fost ascultat în mod favorabil pentru teama lui sfântă“ (Evrei 2:10, 18; 5:7, 8). Dacă, la fel ca Isus, manifestăm o teamă reverenţioasă faţă de Dumnezeu, putem fi siguri că şi noi vom fi ‘ascultaţi în mod favorabil’ şi că Iehova ne va ajuta să fim statornici în timp ce îi slujim ca Martori dedicaţi. — Isaia 43:10.
Puteţi avea în permanenţă o inimă statornică
14. De ce trebuie să citim din Biblie în fiecare zi?
14 Ce anume vă va ajuta să aveţi în permanenţă o inimă statornică şi, astfel, să rămâneţi fideli dedicării voastre lui Dumnezeu? Citiţi în fiecare zi din Biblie cu obiectivul de a asimila tot mai multe cunoştinţe din Cuvântul lui Dumnezeu. „Sclavul fidel şi prevăzător“ ne îndeamnă mereu să facem acest lucru. Îndemnul este binevenit deoarece a rămâne fideli dedicării noastre înseamnă a continua să umblăm în armonie cu adevărul lui Dumnezeu. Dacă organizaţia lui Iehova ar susţine cu bună ştiinţă învăţături false, ea nu i-ar sfătui pe Martorii lui Iehova şi pe cei cărora le predică aceştia să citească Biblia.
15. a) La ce anume trebuie să ne gândim când luăm decizii? b) De ce se poate spune că munca laică nu este cea mai importantă activitate a unui creştin?
15 Când luăm decizii, să ne gândim întotdeauna la modul în care ne-ar putea influenţa acestea hotărârea de a rămâne fideli dedicării noastre lui Iehova. Să ne referim, de pildă, la serviciul laic. Depuneţi eforturi pentru ca acesta să vă ajute să promovaţi închinarea adevărată? Deşi majoritatea angajatorilor observă că Martorii dedicaţi sunt oameni de încredere şi eficienţi, ei remarcă şi că aceştia nu sunt stăpâniţi de ambiţia de a se realiza în lumea de azi şi că nu concurează cu alţii pentru posturile cele mai bănoase. De fapt, Martorii nu urmăresc să obţină bogăţie, faimă, prestigiu sau putere. Pentru cei ce sunt fideli dedicării lor lui Dumnezeu, cel mai important lucru este să înfăptuiască voinţa divină. Din punctul lor de vedere, un serviciu laic care le permite să-şi câştige lucrurile necesare vieţii nu este cea mai importantă activitate. Principala lor lucrare este, la fel ca în cazul lui Pavel, ministerul creştin (Faptele 18:3, 4; 2 Tesaloniceni 3:7, 8; 1 Timotei 5:8). În ce vă priveşte, menţineţi voi interesele Regatului pe primul plan în viaţă? — Matei 6:25–33.
16. Ce putem face dacă ne dăm seama că, din cauza îngrijorărilor prea mari, ne este greu să rămânem fideli dedicării noastre?
16 Înainte de a afla adevărul, unii erau efectiv copleşiţi de tot felul de îngrijorări. Însă, când au aflat speranţa Regatului, inima lor a ajuns să fie plină de bucurie, recunoştinţă şi iubire faţă de Dumnezeu. Meditarea la binecuvântările de care se bucură de atunci îi poate ajuta să rămână fideli dedicării lor. Dar ce pot face ei dacă se îngrijorează peste măsură din cauza unor probleme inerente vieţii în acest sistem, fapt care ar putea înăbuşi „cuvântul lui Dumnezeu“, la fel cum spinii împiedică o plantă tânără să crească şi să devină roditoare (Luca 8:7, 11, 14; Matei 13:22; Marcu 4:18, 19)? Dacă voi sau familia voastră începeţi să aveţi astfel de sentimente, aruncaţi-vă îngrijorările asupra lui Iehova, rugându-l să vă ajute să manifestaţi mai multă iubire şi apreciere. Dacă vă aruncaţi povara asupra sa, el vă va susţine şi vă va da puterea de a continua să-i slujiţi plini de bucurie, cu o inimă statornică. — Psalmul 55:22; Filipeni 4:6, 7; Revelaţia 2:4.
17. Cum putem face faţă unor încercări grele?
17 Continuaţi să vă rugaţi lui Iehova Dumnezeu, aşa cum aţi făcut-o când v-aţi dedicat lui (Psalmul 65:2). Când vă confruntaţi cu o ispită sau cu o încercare grea, cereţi-i lui Dumnezeu să vă îndrume şi să vă ajute să acţionaţi ca atare. Nu uitaţi că trebuie să aveţi credinţă, deoarece iată ce a scris discipolul Iacov: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea [de a face faţă unei încercări], să i-o ceară neîncetat lui Dumnezeu, căci el le dă tuturor cu generozitate şi fără să reproşeze; şi ea îi va fi dată. Dar să i-o ceară neîncetat cu credinţă, fără să se îndoiască deloc, fiindcă cel care se îndoieşte este ca valul mării împins de vânt şi purtat încoace şi încolo. De fapt, omul acela să nu-şi imagineze că va primi ceva de la Iehova; este un om nehotărât, nestatornic în toate căile lui“ (Iacov 1:5–8). Dacă o încercare pare să vă copleşească, puteţi fi siguri de adevărul următoarelor cuvinte: „Nu v-a ajuns nici o ispită, decât ceea ce este comun oamenilor. Dar Dumnezeu este fidel şi nu va permite să fiţi ispitiţi peste ceea ce puteţi îndura, ci, împreună cu ispita, va pregăti şi calea de ieşire, ca să o puteţi suporta“. — 1 Corinteni 10:13.
18. Ce putem face dacă un păcat grav ţinut ascuns ne slăbeşte hotărârea de a rămâne fideli dedicării noastre lui Iehova?
18 Dar ce puteţi face dacă un păcat grav ţinut ascuns vă tulbură conştiinţa şi vă slăbeşte hotărârea de a rămâne fideli dedicării voastre lui Dumnezeu? Dacă vă căiţi, puteţi găsi mângâiere în faptul de a şti că Iehova ‘nu va dispreţui o inimă zdrobită şi mâhnită’ (Psalmul 51:17). Cereţi-le ajutor bătrânilor creştini iubitori, ştiind că ei, imitându-l pe Iehova, nu vor privi cu indiferenţă dorinţa voastră de a vă restabili relaţiile cu Tatăl nostru ceresc (Psalmul 103:10–14; Iacov 5:13–15). Apoi, cu o forţă spirituală reînnoită şi cu o inimă statornică, veţi putea „să faceţi cărări drepte pentru picioarele voastre“ şi să rămâneţi fideli dedicării voastre. — Evrei 12:12, 13.
Să continuăm să slujim cu o inimă statornică
19, 20. De ce este vital să rămânem fideli dedicării noastre?
19 În aceste timpuri critice, trebuie să ne străduim să rămânem fideli dedicării noastre şi să continuăm să-i slujim lui Dumnezeu cu o inimă statornică. Isus a spus: „Cel care va fi perseverat până la sfârşit, acela va fi salvat“ (Matei 24:13). Întrucât trăim în „ultimele zile“, sfârşitul poate veni în orice moment (2 Timotei 3:1). În plus, nici unul dintre noi nu poate şti dacă mâine va mai fi în viaţă (Iacov 4:13, 14). Prin urmare, este vital să continuăm să fim fideli dedicării noastre azi!
20 Apostolul Petru a accentuat această idee în cea de-a doua scrisoare a sa. El a arătat că, aşa cum oamenii lipsiţi de pietate au pierit în Potop, tot aşa pământul simbolic, sau societatea umană rea, va fi distrus în „ziua lui Iehova“. Aşadar, Petru a exclamat: „Ce fel de persoane trebuie să fiţi voi în acte de conduită sfântă şi în fapte de devoţiune sfântă“! El a dat şi următorul îndemn: „Iubiţilor, ştiind dinainte aceasta, păziţi-vă ca să nu fiţi duşi [de învăţătorii falşi şi de oamenii lipsiţi de pietate] . . . şi să cădeţi de la statornicia voastră“ (2 Petru 3:5–17). Ce trist ar fi dacă o persoană botezată ar devia de la calea adevărului şi nu şi-ar păstra o inimă statornică până la sfârşitul vieţii!
21, 22. Cum se aplică cuvintele din Psalmul 57:7 în cazul lui David şi în cazul creştinilor adevăraţi?
21 Hotărârea de a rămâne fideli dedicării voastre va fi întărită dacă vă veţi aduce aminte mereu de ziua fericită în care v-aţi botezat şi dacă îi veţi cere ajutor lui Dumnezeu pentru ca prin cuvânt şi faptă să-i bucuraţi inima (Proverbele 27:11). Iehova nu îşi va dezamăgi niciodată slujitorii, şi, desigur, noi ar trebui să-i fim fideli (Psalmul 94:14). Zădărnicind planurile duşmanilor lui David şi eliberându-l de aceştia, Iehova a dat dovadă de milă şi îndurare. Plin de recunoştinţă, David şi-a exprimat iubirea fidelă şi neclintită faţă de Eliberatorul său. Dând glas sentimentelor sale profunde, el a cântat: „Inima mea este statornică, o, Dumnezeule, inima mea este statornică. Voi cânta şi voi compune melodii“. — Psalmul 57:7, NW.
22 La fel ca în cazul lui David, devoţiunea creştinilor adevăraţi faţă de Dumnezeu este de neclintit. Cu inimi statornice, ei îi atribuie eliberarea şi viaţa lor lui Iehova, căruia îi cântă laude cu bucurie. Dacă inima vă este statornică, ea se va încrede în Dumnezeu şi, cu ajutorul lui, veţi putea rămâne fideli dedicării voastre. Da, puteţi fi asemenea „celui drept“ despre care psalmistul a cântat: „El nu se teme de veşti rele, ci inima lui este tare [statornică, NW], încrezându-se în DOMNUL“ (Psalmul 112:6, 7). Având deplină încredere în Dumnezeu, puteţi rămâne fideli dedicării voastre continuând să-i slujiţi lui cu o inimă statornică.
Vă amintiţi?
• De ce trebuie să continuăm să asimilăm cunoştinţă exactă din Biblie?
• De ce trebuie să continuăm să ne gândim la căinţa şi convertirea noastră?
• Ce foloase ne aduce faptul de a ne aminti de dedicarea şi botezul nostru?
• Ce ne va ajuta să continuăm să-i slujim lui Iehova cu o inimă statornică?
[Întrebări de studiu]
[Legenda fotografiilor de la pagina 18]
Dacă facem din ministerul creştin principala noastră activitate, ne va fi mai uşor să continuăm să-i slujim lui Iehova cu o inimă statornică
[Legenda fotografiei de la pagina 18]
Vă ocrotiţi sănătatea spirituală citind din Cuvântul lui Dumnezeu în fiecare zi?