Salt la conţinut

Salt la cuprins

Siguranţă acum şi pentru totdeauna

Siguranţă acum şi pentru totdeauna

Siguranţă acum şi pentru totdeauna

DE CE siguranţa este adesea un deziderat prea înalt, iar, dacă e totuşi găsită, nu durează decât puţin timp? Să fie oare sentimentul de siguranţă doar rodul imaginaţiei, bazat mai mult pe năzuinţele noastre decât pe ceva realizabil? Dacă ar fi o iluzie, ar însemna că trăim într-o lume a visurilor.

Imaginaţia permite minţii să evadeze din realitatea vieţii nesigure şi să creeze o lume a frumuseţii şi a siguranţei, ignorând în acelaşi timp orice ar putea spulbera acest vis. Însă, deseori, se întâmplă ca problemele lumii reale să tulbure visul şi să risipească fără milă acel sentiment de fericire, iar persoana care s-a lăsat cufundată în reverie să se trezească la cruda realitate a vieţii.

Să ne oprim asupra unui factor considerat, în general, cheia unei vieţi sigure: zona geografică. Un oraş mare, de exemplu, poate părea promiţător, un loc unde toate visurile tale — indiferent că e vorba de distracţii, salarii mari sau locuinţe luxoase — devin realitate. Într-adevăr, s-ar părea că acesta poate oferi mult râvnita siguranţă. Însă este realist să gândim aşa?

Zona geografică — Oraşe mari sau visuri mari?

În ţările în curs de dezvoltare, publicitatea prezintă marile oraşe ca pe o lume de vis, stimulând imaginaţia oamenilor. Însă organizaţiile care sponsorizează aceste campanii publicitare sunt interesate mai mult de vânzările lor decât de siguranţa noastră. Ele ascund adevăratele probleme sub masca succesului de care se bucură anumite persoane, creând o falsă impresie de siguranţă. Astfel se promovează ideea că siguranţa, marile oraşe şi produsele cărora li se face reclamă sunt interdependente.

Să luăm un exemplu. Autorităţile dintr-un oraş din vestul Africii au expus panouri publicitare care transmiteau într-un mod cât se poate de sugestiv ideea că a fuma este acelaşi lucru cu a irosi banii câştigaţi cu multă trudă. S-a făcut, de fapt, o campanie de avertizare a locuitorilor oraşului cu privire la pericolele fumatului. Producătorii de ţigări şi comercianţii au ripostat, expunând panouri publicitare ingenios concepute în care fumătorii erau prezentaţi în decoruri încântătoare, ca nişte persoane fericite şi realizate. În plus, o companie producătoare de ţigări şi-a trimis câţiva angajaţi pe stradă, îmbrăcaţi în costumaţii ieşite din comun şi cu şepci de base-ball frumoase, pentru a le împărţi tinerilor ţigări şi a-i încuraja „să tragă un fum“. Mulţi tineri erau de la ţară şi, neobişnuiţi cu ingenioasele metode publicitare, s-au lăsat amăgiţi şi au acceptat invitaţia. Prin urmare, au ajuns dependenţi de tutun. Aceşti tineri, care veniseră la oraş în căutarea siguranţei pentru a-şi ajuta familia sau pentru a se realiza pe plan material, au ajuns să-şi irosească pe ţigări aproape toţi banii, cărora le-ar fi putut da o întrebuinţare mai bună.

Însă imaginea vieţii pline de succes de la oraş este promovată nu numai de comercianţi, ci, uneori, chiar şi de cei care s-au mutat aici şi cărora le e ruşine să se mai întoarcă în satul lor natal. Ca să nu pară nişte rataţi, ei se laudă cu presupusele câştiguri şi realizări de care se bucură la oraş. Însă, la o privire mai atentă, se poate vedea că actualul lor stil de viaţă nu este cu nimic mai bun decât traiul pe care l-au avut la ţară; ei se luptă pentru a răzbi pe plan material, la fel ca majoritatea locuitorilor oraşului.

De fapt, îndeosebi în marile oraşe, persoanele venite de curând în căutarea siguranţei ajung victimele celor lipsiţi de scrupule. Care este cauza? În general, nereuşind să-şi facă atât de repede prieteni apropiaţi şi fiind departe de familie, nu au pe nimeni care să-i sfătuiască şi să-i ajute să evite capcana materialismului caracteristică vieţii citadine.

Josué nu a cedat ispitei de a fuma. În plus, a ajuns la concluzia că presiunile vieţii de la oraş erau peste puterile lui. Singurul lucru pe care i-l putea oferi oraşul erau, în cel mai bun caz, visuri mari, dar nerealizate. El a înţeles că oraşul nu-i oferea adevărata siguranţă; pur şi simplu, locul lui nu era acolo. Îl încercau sentimente de inferioritate, simţea un gol interior şi ajunsese la capătul puterilor; în cele din urmă, şi-a călcat peste mândrie şi s-a întors în satul său natal.

Deşi îi fusese teamă că avea să fie ţinta ridiculizărilor, familia şi prietenii adevăraţi l-au primit cu braţele deschise. În locurile natale atât de dragi şi înconjurat de căldura familiei şi de iubirea prietenilor din congregaţia creştină, în scurt timp s-a simţit mai în siguranţă decât în marele oraş, unde visurile multora devin coşmaruri. Spre surprinderea lui, munca la câmp alături de tatăl său le-a adus lui şi familiei sale un venit mai mare decât câştigul pe care l-ar fi avut în oraş.

Banii — În ce constă problema?

Creează banii un sentiment de siguranţă? Iată ce ne spune Liz, din Canada: „În anii tinereţii credeam că banii te scutesc de griji“. Ea s-a îndrăgostit de un bărbat care câştiga mulţi bani şi, la scurt timp după aceea, s-au căsătorit. A dobândit Liz un sentiment de siguranţă? Ea ne relatează: „Când m-am căsătorit, aveam o casă frumoasă şi două maşini. Situaţia noastră materială ne permitea să ne bucurăm de orice pe plan material, să călătorim oriunde şi să ne satisfacem orice plăcere. Totuşi, deşi poate părea ciudat, îmi făceam griji pentru bani“. În continuare, ea ne explică motivul: „Aveam atât de mult de pierdut. Se pare că, cu cât ai mai mult, cu atât te simţi mai în nesiguranţă. Banii nu te scutesc de griji“.

Dacă vă gândiţi că banii pe care-i aveţi nu sunt suficienţi pentru a vă simţi în siguranţă, întrebaţi-vă: Care este, de fapt, problema? Lipsa banilor sau administrarea lor necorespunzătoare? Reflectând la trecut, Liz ne spune următoarele: „Acum îmi dau seama că problema familiei mele când eram copil era administrarea neînţeleaptă a banilor. Cumpăram pe credit şi, astfel, eram întotdeauna înglodaţi în datorii, ceea ce constituia o sursă de îngrijorare“.

Deşi în prezent au mai puţini bani, Liz şi soţul ei se simt mult mai în siguranţă. Când au învăţat adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu, ei au încetat să-şi plece urechea la promisiunile de câştig ademenitoare şi au început să asculte glasul înţelepciunii lui Dumnezeu, care a spus: „Dar cel ce m-ascultă va locui în siguranţă, va trăi liniştit şi fără să se teamă de vreun rău“ (Proverbele 1:33). Ei au dorit de la viaţă mai mult decât le putea oferi un cont bancar mare. În prezent, Liz şi soţul ei slujesc ca misionari într-o ţară îndepărtată, unde îi învaţă atât pe săraci, cât şi pe bogaţi că Iehova Dumnezeu va aduce în curând pe întregul pământ adevărata siguranţă. Activitatea de predicare le dă un sentiment de stabilitate şi le aduce multe satisfacţii, care provin din urmărirea unui scop nobil şi a unor valori superioare, nu din goana după bogăţii.

Reţineţi acest adevăr fundamental: Bogăţiile adunate la Dumnezeu sunt mult mai valoroase decât bogăţiile materiale. De la început până la sfârşit, Sfintele Scripturi arată că ceea ce e important în viaţă nu sunt bogăţiile materiale, ci o stare aprobată în faţa lui Iehova, pe care ne-o putem păstra înfăptuind cu credinţă şi perseverenţă voinţa divină. Cristos Isus ne-a încurajat să fim ‘bogaţi faţă de Dumnezeu’ şi să ne adunăm ‘o comoară în ceruri’. — Luca 12:21, 33.

Poziţia socială — Cât de sus vreţi să ajungeţi?

Dacă sunteţi de părere că a urca pe scara socială vă poate oferi siguranţă, puneţi-vă următoarele întrebări: Cine dintre cei cu o poziţie socială înaltă se bucură, în realitate, de adevărata siguranţă? Cât de sus ar trebui să ajung pentru a o obţine? O carieră strălucită vă poate da un fals sentiment de siguranţă, ceea ce ar putea duce la dezamăgire sau, şi mai rău, la o cădere dezastruoasă.

Experienţa a arătat că un nume bun la Dumnezeu ne aduce mult mai multă siguranţă decât un renume în societatea umană. Numai Iehova le poate da oamenilor darul vieţii eterne. Pentru a-l obţine, trebuie să avem numele scris nu într-un registru social, ci în cartea vieţii, la Dumnezeu. — Exodul 32:32; Revelaţia 3:5.

Gândind realist, cum vă apreciaţi situaţia prezentă şi ce consideraţi, în mod obiectiv, că vă poate oferi viitorul? Nimeni nu poate avea totul. Iată ce a spus un bărbat creştin: „A trebuit să învăţ că viaţa nu este niciodată ŞI una, ŞI alta, ci SAU una, SAU alta“. Opriţi-vă o clipă şi citiţi chenarul „Povestire din Benin“.

Acum răspundeţi la aceste întrebări: Unde îmi doresc să ajung în viaţă sau ce obiective mi-am fixat? Care e drumul cel mai scurt până acolo? Mă aflu cumva pe un drum ocolit, lung şi primejdios, iar ceea ce-mi doresc cu adevărat şi e, în mod realist, posibil se poate realiza fără a urma un drum atât de dificil?

După ce a atras atenţia asupra valorii relative a lucrurilor materiale în comparaţie cu valoarea lucrurilor spirituale, Isus i-a îndemnat pe discipolii săi să-şi păstreze un ochi „simplu“ (Matei 6:22). El a explicat în mod clar că lucrurile cele mai importante în viaţă sunt valorile spirituale şi obiectivele care au legătură cu sfinţirea numelui lui Dumnezeu şi promovarea Regatului său (Matei 6:9, 10). Celelalte lucruri sunt mai puţin importante; ele nu trebuie să constituie principala noastră preocupare.

Multe aparate de fotografiat moderne se focalizează automat asupra obiectelor aflate atât în planul îndepărtat, cât şi în planul apropiat. Sunteţi şi voi tentaţi să procedaţi la fel? Vă focalizaţi privirea asupra tuturor lucrurilor pe care le vedeţi, adică le consideraţi pe toate importante şi de dorit şi începeţi să vă faceţi iluzii că le puteţi obţine? Dacă aşa stau lucrurile chiar şi numai într-o anumită măsură, obiectivul cel mai important al creştinilor, Regatul, poate fi uşor scăpat din vedere în noianul de imagini care încearcă să vă reţină atenţia. Isus ne-a dat următorul sfat ferm: „Continuaţi deci să căutaţi mai întâi regatul şi dreptatea Sa, şi toate aceste alte lucruri vă vor fi adăugate“. — Matei 6:33.

Siguranţă acum şi pentru totdeauna

Cu toţii visăm la o viaţă mai bună pentru noi şi pentru cei dragi nouă. Cu toate acestea, faptul că suntem imperfecţi, că trăim într-o lume imperfectă şi că avem o viaţă scurtă ne constrânge să ne mulţumim cu mai puţine lucruri decât am putea în mod realist spera să obţinem. Iată ce explicaţie a dat un scriitor al Bibliei cu mii de ani în urmă: „M-am întors şi am văzut sub soare că nu cei iuţi aleargă, că nu cei viteji câştigă războiul, că nu cei înţelepţi câştigă pâinea, nici cei pricepuţi bogăţia, nici cei învăţaţi bunăvoinţa, ci toate depind de timp şi de împrejurări“. — Eclesiastul 9:11.

Uneori suntem atât de prinşi în ritmul trepidant al vieţii cotidiene, încât uităm care sunt lucrurile mai importante pentru noi şi de ce anume avem într-adevăr nevoie pentru a ne simţi realmente în siguranţă. Reflectaţi la aceste cuvinte înţelepte rostite în vechime: „Cine iubeşte argintul nu se satură niciodată de argint şi cine iubeşte bogăţia multă nu trage folos din ea. Şi aceasta este deşertăciune! Dulce este somnul lucrătorului, fie că a mâncat puţin, fie mult; dar pe cel bogat nu-l lasă îmbuibarea să doarmă“ (Eclesiastul 5:10, 12). Ce anume vă conferă vouă siguranţă?

Dacă, la fel ca Josué, aveţi visuri nerealiste, v-aţi putea schimba planurile? Cei care vă iubesc cu adevărat vă vor susţine, aşa cum şi pe Josué l-au susţinut familia şi prietenii din congregaţia creştină. V-aţi putea bucura de mai multă siguranţă în condiţii modeste, alături de cei care vă iubesc decât la oraş, unde unii vor încerca să profite de voi.

Dacă vă bucuraţi de prosperitate, cum a fost şi cazul lui Liz şi al soţului ei, nu v-aţi putea schimba stilul de viaţă pentru a dedica mai mult timp şi mai multă energie ca să-i ajutaţi pe alţi oameni, săraci şi bogaţi deopotrivă, să înveţe despre Regat şi să găsească drumul spre adevărata siguranţă?

Dacă încercaţi să obţineţi o poziţie înaltă în societate sau să avansaţi la locul de muncă, ar fi bine să vă analizaţi cu sinceritate motivaţia. E adevărat, confortul poate face viaţa mai plăcută, însă gândiţi-vă: Reuşiţi să vă concentraţi asupra Regatului, singura cale care duce la o siguranţă ce va dura veşnic? Amintiţi-vă următoarele cuvinte ale lui Isus: „Este mai multă fericire în a da decât în a primi“ (Faptele 20:35). Luând parte la activităţile congregaţiei creştine, vă veţi bucura de siguranţă.

Cei care îşi pun toată încrederea în Iehova şi în Regatul său au un real sentiment de siguranţă acum şi aşteaptă cu nerăbdare siguranţa deplină în viitor. Iată ce a spus psalmistul: „Am necurmat pe DOMNUL înaintea mea; pentru că El este la dreapta mea, nu mă voi clătina. De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se înveseleşte şi chiar trupul mi se odihneşte în siguranţă“. — Psalmul 16:8, 9.

[Chenarul/Fotografia de la pagina 6]

Povestire din Benin

Această povestire, cu numeroasele ei variante, a fost spusă de mii de ori. Nu cu mult timp în urmă, un bărbat în vârstă dintr-un sat din Benin (vestul Africii) le-a relatat unor tineri următoarea variantă.

Un pescar se întorcea acasă cu piroga lui şi se întâlni cu un expert în afaceri care venise să lucreze în această ţară în curs de dezvoltare. Expertul îl întrebă pe pescar de ce se întorcea acasă atât de devreme. Bărbatul îi spuse că ar mai fi putut sta, dar a prins destui peşti ca să-şi hrănească familia.

„Ş-acum ce-ai de gând să faci cu restul timpului?“, îl întrebă expertul.

„Păi, mai pescuiesc un pic; mă joc cu copiii mei. În zăduful zilei ne odihnim cu toţii, iar seara luăm cina împreună. Apoi mă întâlnesc cu prietenii şi ascultăm puţină muzică. Şi aşa mai departe . . .“, îi răspunse pescarul.

Expertul în afaceri îi tăie vorba: „Ascultă, eu am făcut facultate şi am studiat chestii de genul ăsta. Lasă-mă să te ajut. Cred c-ar trebui să stai mai mult timp la pescuit. Ai câştiga mai mult şi, în scurtă vreme, ţi-ai putea cumpăra o barcă mai mare. Cu ea ai câştiga şi mai mult ş-ai putea să-ţi iei mai multe traulere“.

„Şi dup-aia?“, îl întrebă pescarul.

„Apoi, în loc să vinzi peştele printr-un intermediar, poţi negocia direct cu o fabrică sau, de ce nu, chiar să-ţi deschizi tu o fabrică de prelucrare a peştelui. Ai putea să te muţi din sat şi să te stabileşti în Cotonou, Paris sau New York, conducându-ţi afacerile de-acolo. Afacerea ta ar putea fi chiar cotată la bursă ş-ai putea câştiga milioane.“

„În cât timp s-ar putea face toate ăstea?“, îl întrebă pescarul.

„Probabil, în 15–20 de ani“, îi răspunse expertul.

„Şi dup-aia?“, întrebă din nou pescarul.

„Atunci începe adevărata viaţă“, îi explică expertul. „Ai putea să te retragi din afaceri şi să te muţi undeva departe de toată agitaţia, într-un sat izolat, de exemplu.“

„Şi dup-aia?“, întrebă pescarul.

„Apoi vei avea timp să mai pescuieşti un pic, să te joci cu copiii tăi, să te odihneşti în zăduful zilei, să iei cina în familie şi să te întâlneşti cu prietenii ca să ascultaţi puţină muzică.“

[Legenda fotografiilor de la pagina 7]

Conferă avansarea pe scara socială siguranţă?

[Legenda fotografiilor de la pagina 8]

Colaboratorii voştri creştini sunt sincer interesaţi de siguranţa voastră