Când infirmităţile vor dispărea

IMAGINAŢI-VĂ că orbii văd, surzii aud orice sunet, muţii cântă plini de bucurie, iar şchiopii au picioarele sănătoase şi pot umbla! Nu vorbim aici despre unele realizări din domeniul medical, ci despre rezultatele intervenţiei lui Dumnezeu în favoarea oamenilor. Biblia prezice: „Atunci se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor; atunci şchiopul va sări ca un cerb şi limba mutului va cânta“ (Isaia 35:5, 6). Însă de ce putem fi siguri că această profeţie impresionantă se va realiza?

Un motiv ar fi că, atunci când a fost pe pământ, Isus Cristos a vindecat mulţi oameni, indiferent de natura bolii sau a infirmităţii de care sufereau. Mai mult decât atât, majoritatea miracolelor sale au fost văzute de numeroase persoane — chiar şi de duşmanii lui. De fapt, în cel puţin o ocazie, câţiva opozanţi sceptici au făcut investigaţii cu privire la una dintre vindecările efectuate de Isus, cu scopul de a-l discredita. Însă, spre marea lor dezamăgire, toate eforturile lor nu au făcut altceva decât să confirme miracolul efectuat de Isus (Ioan 9:1, 5–34). După ce Isus a înfăptuit un alt miracol de necontestat, ei au spus disperaţi: „Ce trebuie să facem, pentru că acest om face multe semne?“ (Ioan 11:47). Însă oamenii de rând au fost mai receptivi şi mulţi au început să creadă în Isus. — Ioan 2:23; 10:41, 42; 12:9–11.

Miracolele lui Isus — o prefigurare a vindecării la scară mondială

Miracolele înfăptuite de Isus au făcut mai mult decât să arate că el a fost Mesia şi Fiul lui Dumnezeu. Ele au oferit o bază pentru a crede în promisiunile Bibliei conform cărora oamenii ascultători vor fi în viitor vindecaţi. Una dintre aceste promisiuni este şi profeţia din capitolul 35 al cărţii lui Isaia, menţionată la începutul articolului. În viitor, oamenii temători de Dumnezeu se vor bucura de sănătate, aşa cum se spune în Isaia 33:24: „Nici un locuitor nu [va] zice: «Sunt bolnav!»“. Iar în Revelaţia 21:4 avem asigurarea că: „[Dumnezeu] va şterge orice lacrimă din ochii lor, şi moartea nu va mai fi; nici jale, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi. Lucrurile anterioare [încercările şi suferinţele din prezent] au trecut“.

 Oamenii se roagă cu regularitate pentru împlinirea acestor profeţii când rostesc rugăciunea model lăsată de Isus, în care, printre altele, se spune: „Să vină regatul tău. Să se facă voinţa ta, precum în cer aşa şi pe pământ“ (Matei 6:10). Într-adevăr, Dumnezeu are în vedere pământul şi omenirea. Bolile şi infirmităţile, deşi au fost permise dintr-un anumit motiv, vor dispărea în curând; acestea nu vor pângări pentru totdeauna „aşternutul picioarelor“ lui Dumnezeu. * — Isaia 66:1.

Vindecare fără plată şi fără durere

Indiferent de natura afecţiunii de care sufereau oamenii, Isus i-a vindecat fără întârziere, fără să le provoace durere şi fără plată. Cum era de aşteptat, ştirea despre aceste vindecări s-a răspândit ca fulgerul şi, în scurt timp, „s-au apropiat de el mari mulţimi, având cu ele şchiopi, schilozi, orbi, muţi şi numeroşi alţi bolnavi, şi pur şi simplu i-au aruncat la picioarele lui, şi el i-a vindecat“. Cum au reacţionat oamenii? Matei, care fusese martor la cele întâmplate, a spus în continuare: „Mulţimea a rămas uimită văzând că muţii vorbeau şi şchiopii umblau şi orbii vedeau, şi ei l-au glorificat pe Dumnezeul lui Israel“. — Matei 15:30, 31.

Observaţi că cei suferinzi vindecaţi de Isus nu au fost selectaţi din mulţime — un truc folosit de impostori —, ci rudele şi prietenii lor „pur şi simplu i-au aruncat la picioarele lui [Isus], şi el i-a vindecat“. Să trecem în revistă câteva exemple concrete, care atestă puterea lui Isus de a vindeca.

Orbire: În timp ce se afla în Ierusalim, Isus i-a redat vederea unui om care fusese „orb din naştere“. Acest om era bine cunoscut în oraş ca cerşetor. Imaginaţi-vă agitaţia şi rumoarea iscate când oamenii l-au văzut că putea umbla, fiindu-i redată vederea! Însă nu toţi s-au bucurat. Supăraţi că Isus le demascase răutatea, câţiva membri ai unei secte iudaice influente, secta fariseilor, au căutat cu disperare să găsească dovezi pentru a demonstra că Isus era un impostor (Ioan 8:13, 42–44; 9:1, 6–31). Astfel, ei l-au interogat pe omul care fusese vindecat, apoi pe părinţii lui şi din nou pe omul respectiv. Însă cercetările fariseilor nu au făcut altceva decât să confirme miracolul lui Isus, ceea ce i-a înfuriat. Chiar bărbatul vindecat, uimit de răutatea acestor ipocriţi religioşi, a spus: „Din vechime nu s-a auzit niciodată să fi deschis cineva ochii unuia născut orb. Dacă omul acesta nu ar fi de la Dumnezeu, nu ar putea face nimic“ (Ioan 9:32, 33). Când au auzit aceste cuvinte sincere şi logice care demonstrau credinţă, fariseii „l-au aruncat afară“, ceea ce sugerează, după cât se pare, că l-au excomunicat din sinagogă. — Ioan 9:22, 34.

Surditate: În timp ce Isus se afla în Decapole, o regiune situată la est de râul Iordan, oamenii de aici „i-au adus un om surd şi cu un defect de vorbire“ (Marcu 7:31, 32). Isus nu numai că l-a vindecat, dar a şi dovedit o înţelegere profundă a sentimentelor acestui om, care se simţea, probabil, stânjenit în mijlocul mulţimii. Biblia ne spune că Isus l-a luat „din mulţime deoparte“ şi l-a vindecat. Din nou, martorii oculari au fost „peste măsură de uluiţi“ şi au exclamat: „Toate le-a făcut bine. Face chiar ca surzii să audă şi cei fără grai să vorbească“. — Marcu 7:33–37.

Paralizie: Când Isus a fost în Capernaum, oamenii au adus la el un om paralizat, care era întins pe un pat (Matei 9:2). Versetele 6–8 descriu ce s-a întâmplat. „[Isus] i-a spus atunci paraliticului: «Ridică-te, ia-ţi patul şi mergi acasă». Şi el s-a ridicat şi a plecat acasă. La vederea acestui lucru, mulţimile au fost cuprinse de teamă şi îl glorificau pe Dumnezeu, care le-a dat o astfel de autoritate oamenilor.“ Şi acest miracol a fost făcut în prezenţa atât a discipolilor lui Isus, cât şi a opozanţilor săi. Este demn de remarcat că discipolii lui Isus, nefiind orbiţi de ură şi prejudecăţi, „îl glorificau pe Dumnezeu“ pentru lucrurile la care fuseseră martori.

 Boli: „A venit la [Isus] şi un lepros, care l-a implorat în genunchi chiar, zicându-i: «Dacă vrei, poţi să mă faci curat». Atunci lui i s-a făcut milă, şi-a întins mâna, l-a atins şi i-a zis: «Vreau. Fii curat». Şi imediat lepra i-a dispărut“ (Marcu 1:40–42). Observaţi că Isus a manifestat compasiune sinceră faţă de acest om şi nu l-a tratat cu indiferenţă. Imaginaţi-vă că aţi fi suferit de lepră. Această boală cumplită v-ar fi desfigurat şi v-ar fi transformat treptat într-o persoană proscrisă. Cum v-aţi fi simţit dacă aţi fi fost vindecat instantaneu şi fără durere? Cu siguranţă, înţelegeţi de ce un alt lepros care a fost vindecat în mod miraculos „a căzut cu faţa la pământ la picioarele lui Isus, mulţumindu-i“. — Luca 17:12–16.

Răni: Ultimul miracol făcut de Isus înainte de a fi arestat şi ţintuit pe stâlp a fost o vindecare. Acţionând în mod pripit împotriva celor ce voiau să-l ia pe Isus, apostolul Petru, „întrucât avea o sabie, a scos-o şi l-a lovit pe sclavul marelui preot, retezându-i urechea dreaptă“ (Ioan 18:3–5, 10). Relatarea paralelă din Luca ne spune că Isus „a atins urechea şi l-a însănătoşit“ (Luca 22:50, 51). Şi de această dată, gestul de omenie al lui Isus a fost făcut atât în faţa prietenilor lui, cât şi în faţa duşmanilor lui, adică a celor care l-au arestat.

Într-adevăr, cu cât examinăm mai îndeaproape miracolele lui Isus, cu atât ne dăm seama mai bine că ele poartă pecetea autenticităţii (2 Timotei 3:16). Aşa cum s-a menţionat mai devreme, acest studiu ar trebui să ne întărească încrederea în promisiunea lui Dumnezeu de a vindeca omenirea ascultătoare. Potrivit definiţiei biblice, credinţa creştină este „aşteptarea sigură a unor lucruri sperate, demonstrarea evidentă a unor realităţi, deşi nu se văd“ (Evrei 11:1). Bineînţeles, Dumnezeu nu ne încurajează să fim creduli, nici să ne hrănim mintea cu iluzii, ci vrea să avem o credinţă solidă, bazată pe dovezi (1 Ioan 4:1). Pe măsură ce vom dobândi această credinţă, vom deveni mai tari şi mai sănătoşi pe plan spiritual şi vom fi mai fericiţi. — Matei 5:3; Romani 10:17.

Mai întâi, vindecarea spirituală!

Mulţi oameni sănătoşi din punct de vedere fizic sunt nefericiţi. Fiindcă nu au nici o speranţă sau sunt copleşiţi de probleme, unii chiar încearcă să se sinucidă. Aceasta arată că ei sunt bolnavi din punct de vedere spiritual — ceea ce în ochii lui Dumnezeu este mult mai grav decât o infirmitate fizică (Ioan 9:41). Însă mulţi infirmi, printre care se numără şi Christian şi Junior menţionaţi în articolul precedent, sunt fericiţi şi au o viaţă plină de sens. De ce? Deoarece sunt sănătoşi spiritualiceşte, iar speranţa lor sigură, bazată pe Biblie le insuflă putere.

Iată ce a spus Isus despre o necesitate care ne face unici: „Omul trebuie să trăiască nu numai cu pâine, ci cu orice declaraţie care iese din gura lui Iehova“ (Matei 4:4). Într-adevăr, spre deosebire de animale, oamenii au şi alte necesităţi în afară de cele fizice. Fiind creaţi după „chipul“ lui Dumnezeu, avem nevoie de hrană spirituală — să-l cunoaştem pe Dumnezeu şi să ştim cum ne încadrăm în scopul său şi cum putem face voinţa sa (Geneza 1:27; Ioan 4:34). Cunoaşterea lui Dumnezeu ne dă vigoare spirituală şi ne face viaţa plină de sens. De asemenea, ea pune bazele vieţii veşnice pe un pământ paradiziac. „Aceasta înseamnă viaţă veşnică, a spus Isus, ca ei să asimileze cunoştinţă despre tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi despre acela pe care l-ai trimis tu, Isus Cristos.“ — Ioan 17:3.

Demn de remarcat este faptul că Isus nu era numit de contemporanii săi „Vindecătorul“, ci „Învăţătorul“ (Luca 3:12; 7:40). De ce? Deoarece Isus i-a învăţat pe oameni despre soluţia permanentă la problemele omenirii — Regatul lui Dumnezeu (Luca 4:43; Ioan 6:26, 27). Acest guvern ceresc condus de Isus Cristos va domni peste întregul pământ şi va duce la îndeplinire toate promisiunile biblice privitoare la restabilirea completă şi definitivă a omenirii drepte şi a locuinţei sale pământeşti (Revelaţia 11:15). Iată de ce, în rugăciunea model, Isus a pus în legătură venirea Regatului cu înfăptuirea voinţei lui Dumnezeu pe pământ. — Matei 6:10.

 Lacrimile de tristeţe ale multor persoane infirme care au aflat această speranţă minunată s-au transformat în lacrimi de bucurie (Luca 6:21). De fapt, Dumnezeu va face mai mult decât să elimine bolile şi infirmităţile; el va şterge din existenţă chiar cauza suferinţei oamenilor — păcatul. Într-adevăr, textele din Isaia 33:24 şi Matei 9:2–7, citate anterior, stabilesc o legătură între boală şi starea noastră păcătoasă (Romani 5:12). Prin urmare, odată ce păcatul va fi eliminat, omenirea se va bucura, în sfârşit, de „glorioasa libertate a copiilor lui Dumnezeu“, o libertate care va însemna, printre altele, perfecţiunea minţii şi a trupului. — Romani 8:21.

Cei ce se bucură de o sănătate acceptabilă o iau, probabil, ca pe ceva de la sine înţeles. Însă pentru cei care suferă din cauza efectelor devastatoare ale unei infirmităţi lucrurile nu stau aşa. Aceştia ştiu cât de preţioase sunt sănătatea şi viaţa; ei înţeleg cât de brusc se poate schimba situaţia (Eclesiastul 9:11). De aceea, sperăm că cititorii noştri care suferă din cauza vreunei infirmităţi vor acorda o atenţie deosebită minunatelor promisiuni ale lui Dumnezeu consemnate în Biblie. Isus şi-a dat viaţa pentru a garanta împlinirea lor. Ce garanţie mai bună am putea avea? — Matei 8:16, 17; Ioan 3:16.

[Notă de subsol]