Iehova urăşte trădarea

‘Să nu ne trădăm unul pe altul.’ — MALEAHI 2:10.

1. Ce aşteaptă Dumnezeu din partea noastră dacă dorim să primim viaţă veşnică?

DORIŢI să trăiţi veşnic? Dacă aveţi încredere în această promisiune biblică, desigur că veţi răspunde afirmativ. Însă, dacă vrem ca Dumnezeu să ne binecuvânteze cu viaţă eternă în lumea sa nouă, trebuie să respectăm cerinţele lui (Eclesiastul 12:13; Ioan 17:3). Se aşteaptă oare prea mult din partea unor oameni imperfecţi? Nu, deoarece iată ce afirmaţie încurajatoare face Iehova: „Bunătate voiesc, nu jertfe, şi cunoştinţă de Dumnezeu mai mult decât arderi-de-tot!“ (Osea 6:6). Aşadar, chiar şi oamenii supuşi greşelii pot respecta cerinţele divine.

2. În ce fel au acţionat în mod trădător faţă de Iehova mulţi israeliţi?

² Dar nu toţi doresc să înfăptuiască voinţa lui Iehova. Aşa cum a arătat Osea, chiar şi dintre israeliţi, mulţi nu au vrut acest lucru. Ca naţiune, israeliţii consimţiseră să încheie un legământ, sau o înţelegere, cu Dumnezeu ca să asculte de legile sale (Exodul 24:1–8). Însă, la scurt timp după aceea, ei ‘călcau legământul’ violând legile divine. Astfel, Iehova a spus că acei israeliţi „au acţionat în mod trădător“ faţă de el (Osea 6:7, NW). De atunci încoace, mulţi procedează la fel. Totuşi, Iehova urăşte trădarea, indiferent dacă cel trădat este el însuşi sau sunt cei ce îl iubesc şi îi slujesc.

3. Ce vom analiza în acest articol?

³ Osea nu a fost singurul profet care a evidenţiat punctul de vedere divin referitor la trădare, pe care trebuie să ni-l însuşim şi noi dacă sperăm să avem parte de o viaţă fericită. În articolul precedent am început o analiză amplă a mesajului profetic al lui Maleahi şi am examinat primul capitol al cărţii sale. Să ne îndreptăm acum atenţia asupra celui de-al doilea capitol al acestei cărţi şi să observăm cum este subliniat în continuare punctul de vedere divin referitor la trădare. Chiar dacă Maleahi se referă la situaţia în care se afla poporul lui Dumnezeu după zeci de ani de la întoarcerea din captivitatea babiloniană, al doilea capitol al cărţii sale are o semnificaţie deosebită şi pentru noi astăzi.

Preoţi vinovaţi

4. Ce avertisment le-a dat Iehova preoţilor?

⁴ Capitolul al doilea începe cu o condamnare rostită de Iehova împotriva preoţilor evrei, deoarece deviaseră de la căile sale drepte. Dacă nu aveau să asculte de sfaturile lui şi să-şi corecteze căile, preoţii urmau să suporte consecinţe grave. Să observăm ce se spune în primele două versete: „«Către voi se îndreaptă porunca aceasta, preoţilor! Dacă nu veţi asculta, dacă nu vă veţi pune inima ca să daţi slavă Numelui Meu,» zice DOMNUL oştirilor, «voi arunca printre voi blestemul şi voi blestema binecuvântările voastre»“. Dacă preoţii ar fi predat poporului legile lui Dumnezeu şi le-ar fi respectat, ei ar fi fost binecuvântaţi. Însă, întrucât au ignorat voinţa lui Dumnezeu, asupra lor avea să se abată un blestem. Chiar şi binecuvântările pronunţate de ei aveau să se dovedească în final a fi un blestem.

5, 6. a) De ce erau vinovaţi îndeosebi preoţii? b) Cum şi-a exprimat Iehova dispreţul faţă de preoţi?

⁵ De ce erau vinovaţi îndeosebi preoţii? În versetul 7 ni se dă o explicaţie clară: „Buzele preotului trebuie să păzească ştiinţa şi din gura lui se aşteaptă legea, pentru că el este un sol al DOMNULUI oştirilor“. Cu aproximativ o mie de ani mai înainte, în legea lui Dumnezeu dată Israelului prin Moise era menţionat că preoţii aveau datoria de a „învăţa pe fiii lui Israel toate rânduielile pe care DOMNUL li le-a spus“ (Leviticul 10:11). Din nefericire, mai târziu,  scriitorul cărţii 2 Cronici a consemnat în capitolul 15, versetul 3 următoarele: „Multe zile Israel a fost fără Dumnezeul cel adevărat, fără preot care să înveţe pe oameni şi fără lege“.

⁶ În zilele lui Maleahi, adică în secolul al V-lea î.e.n., situaţia preoţilor era aceeaşi. Ei nu-i învăţau pe oameni Legea lui Dumnezeu. Prin urmare, acei preoţi meritau să fie traşi la răspundere. Să remarcăm ce cuvinte usturătoare le adresează Iehova. În Maleahi 2:3 citim: „Vă voi arunca baliga în faţă, baliga de la sărbătorile voastre“. Ce disciplinare! Baliga animalelor jertfite trebuia scoasă din tabără şi arsă (Leviticul 16:27). Însă, spunându-le că baliga avea să le fie aruncată în faţă, Iehova arăta cu claritate că privea cu dispreţ şi respingea jertfele lor, precum şi pe cei care le aduceau.

7. De ce s-a mâniat Iehova pe învăţătorii Legii?

⁷ Cu secole mai înainte de zilele lui Maleahi, Iehova le încredinţase leviţilor sarcina de a avea grijă de tabernacol, iar, mai târziu, de templu şi de ministerul sacru ce se efectua acolo. Leviţii erau învăţătorii naţiunii Israel. Îndeplinirea acestei sarcini ar fi însemnat viaţă şi pace pentru ei şi pentru naţiune (Numeri 3:5–8). Dar, cu timpul, leviţii nu au mai avut aceeaşi teamă de Dumnezeu ca la început. Prin urmare, Iehova le-a spus: „Voi v-aţi depărtat de pe cale, aţi făcut din lege un prilej de cădere pentru mulţi şi aţi călcat legământul lui Levi . . . N-aţi păzit căile Mele“ (Maleahi 2:8, 9). Întrucât nu au mai predat adevărul şi au dat un exemplu negativ, preoţii i-au indus în eroare pe mulţi israeliţi. Nu degeaba s-a mâniat Iehova pe ei!

Să respectăm normele divine

8. Este respectarea normelor divine peste puterile oamenilor? Explicaţi.

⁸ Să nu credem că acei preoţi trebuiau înţeleşi sau iertaţi pe motiv că erau oameni imperfecţi şi nu li se putea cere să respecte normele divine. Adevărul este că oamenii pot să respecte poruncile lui Dumnezeu, deoarece Iehova nu le cere ceva peste puterile lor. Probabil că unii preoţi din acele timpuri respectau normele divine; mai târziu a existat cu certitudine cineva care a făcut lucrul acesta — Isus, proeminentul ‘mare preot’ (Evrei 3:1). Despre el s-a putut spune pe bună dreptate: „Legea adevărului era în gura lui şi nu s-a găsit nimic nedrept pe buzele lui; a umblat cu Mine în pace şi în curăţie şi i-a întors pe mulţi de la rău“. — Maleahi 2:6.

9. Cine a transmis în mod fidel adevărul în timpul nostru?

⁹ În mod asemănător, de mai bine de un secol, fraţii unşi ai lui Cristos, care au speranţă cerească, slujesc ca ‘preoţie sfântă, pentru a oferi jertfe spirituale demne de a fi acceptate de Dumnezeu’ (1 Petru 2:5). Ei au luat iniţiativa de a le transmite altora adevărurile biblice. Pe măsură ce aţi învăţat adevărurile biblice predate de ei, nu v-aţi convins singuri că însăşi legea adevărului este în gura lor? Ei i-au ajutat pe mulţi să se ‘întoarcă de la rău’, respectiv să  abandoneze falsităţile religioase, astfel că, în prezent, există milioane de oameni pe tot globul care au învăţat adevărurile biblice şi care nutresc speranţa de a trăi veşnic. La rândul lor, aceştia au privilegiul de a le preda legea adevărului altor milioane de oameni. — Ioan 10:16; Revelaţia 7:9.

Trebuie să fim atenţi

10. Ce motive avem să fim atenţi?

¹⁰ Cu toate acestea, trebuie să fim atenţi. S-ar putea să nu prindem sensul învăţămintelor care se desprind din Maleahi 2:1–9. Suntem noi atenţi să nu se găsească nimic nedrept pe buzele noastre? De exemplu, pot avea membrii familiei noastre într-adevăr încredere în ceea ce spunem? Dar fraţii şi surorile din congregaţie? Am putea foarte uşor să ne formăm obiceiul de a folosi în discuţiile noastre cuvinte care să fie corecte în sens propriu, şi totuşi să inducă în eroare. Sau cineva ar putea exagera ori ascunde detaliile unei afaceri. Nu observă oare Iehova totul? Iar, dacă am urma astfel de practici, ar accepta el jertfele de laudă de pe buzele noastre?

11. Îndeosebi cine trebuie să fie atent?

¹¹ Textul din Maleahi 2:7 ar trebui să constituie un avertisment pentru cei care au privilegiul de a preda Cuvântul lui Dumnezeu în congregaţie. În acest text se spune că buzele lor ‘trebuie să păzească ştiinţa şi din gura lor se aşteaptă legea’. Pe umerii acestor învăţători apasă o grea responsabilitate, deoarece în Iacov 3:1 se spune că ‘vor primi o judecată mai aspră’. Deşi trebuie să predea cu vigoare şi entuziasm, e necesar ca învăţătura lor să fie temeinic fondată pe Cuvântul scris al lui Dumnezeu şi pe îndrumările care vin prin intermediul organizaţiei lui Iehova. În acest fel, ei vor fi „calificaţi în mod corespunzător să-i înveţe pe alţii“. Astfel, ei sunt sfătuiţi: „Fă tot posibilul să te prezinţi aprobat lui Dumnezeu, ca un lucrător care nu are de ce să-i fie ruşine, care expune corect cuvântul adevărului“. — 2 Timotei 2:2, 15.

12. La ce anume trebuie să fie atenţi cei ce predau?

¹² Dacă nu suntem atenţi, am putea fi tentaţi să transmitem idei sau păreri personale. În pericol s-ar putea afla îndeosebi cineva care are tendinţa de a se încrede în propriul mod de a raţiona, chiar şi atunci când acesta vine în contradicţie cu ceea ce predă organizaţia lui Iehova. Însă în Maleahi capitolul 2 se arată că e de aşteptat ca învăţătorii din congregaţie să adere strâns la cunoştinţa provenită de la Dumnezeu şi nu la opinii personale, care i-ar putea poticni pe cei asemănători oilor. Isus a spus: „Cine îl poticneşte pe unul dintre aceşti micuţi care îşi pun credinţa în mine, este de mai mare folos pentru el să i se atârne de gât o piatră de moară ca aceea învârtită de un măgar şi să fie scufundat în adâncul mării“. — Matei 18:6.

Căsătoria cu un necredincios

13, 14. Asupra cărui mod de comportare trădător a îndreptat atenţia Maleahi?

¹³ Începând cu versetul 10, în capitolul 2 din Maleahi se vorbeşte şi mai direct despre trădare. Maleahi îndreaptă atenţia asupra a două feluri de conduită asemănătoare, pentru care foloseşte de repetate ori expresia „în mod trădător“  (NW). Să observăm, mai întâi, că Maleahi îşi prefaţează sfaturile cu următoarele întrebări: „N-avem toţi un singur tată? Nu ne-a creat un singur Dumnezeu? Pentru ce dar suntem aşa de necredincioşi [acţionăm în mod trădător, NW] fiecare împotriva fratelui său, profanând legământul părinţilor noştri?“ Apoi, în versetul 11, el adaugă că israeliţii au ajuns cu trădarea până acolo încât au profanat „sfinţenia lui Iehova“ (NW). Ce practici ale lor erau atât de grave? Acest verset arată una dintre practicile lor greşite: Ei ‘s-au căsătorit cu fiicele unui dumnezeu străin’.

¹⁴ Cu alte cuvinte, unii israeliţi, ce făceau parte dintr-o naţiune dedicată lui Iehova, se căsătoriseră cu persoane care nu-i aduceau închinare lui. Contextul ne ajută să înţelegem de ce era atât de gravă această practică a lor. În versetul 10 se spune că ei aveau acelaşi „tată“. Aici nu se face referire la Iacov (căruia i s-a dat numele Israel), nici la Avraam şi nici măcar la Adam. Textul din Maleahi 1:6 arată că Iehova era ‘singurul lor tată’. Între Iehova şi membrii naţiunii Israel exista o relaţie stabilită în virtutea legământului încheiat cu strămoşii lor. Una dintre legile prevăzute în legământ era: „Să nu faci căsătorii cu ele, să nu dai pe fiicele tale după fiii lor şi să nu iei pe fiicele lor pentru fiii tăi“. — Deuteronomul 7:3.

15. a) Cum ar putea încerca unii să-şi justifice căsătoria cu un necredincios? b) Care este punctul de vedere al lui Iehova cu privire la căsătorie?

¹⁵ Astăzi, unii s-ar putea gândi: „Persoana de care-mi place este foarte drăguţă. Cu timpul, el (sau ea) va accepta, probabil, închinarea adevărată“. Un asemenea mod de gândire confirmă avertismentul scris sub inspiraţie divină: „Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea“ (Ieremia 17:9). Punctul de vedere divin referitor la căsătoria cu un necredincios este prezentat în Maleahi 2:12: „DOMNUL va nimici . . . pe omul care a făcut lucrul acesta“. Astfel, creştinii sunt îndemnaţi să se căsătorească „numai în Domnul“ (1 Corinteni 7:39). În congregaţia creştină, un credincios nu este ‘nimicit’ dacă se căsătoreşte cu un necredincios. Dar, dacă cel necredincios rămâne în necredinţa lui, ce se va întâmpla cu el în curând, când Dumnezeu va pune capăt actualului sistem? — Psalmul 37:37, 38.

Suferinţe cauzate partenerului conjugal

16, 17. Ce mod de comportare trădător au adoptat unii?

¹⁶ Maleahi vorbeşte apoi despre un alt mod de comportare trădător: a-i cauza suferinţă partenerului conjugal îndeosebi printr-un divorţ nejustificat. Iată ce citim în versetul 14 al capitolului 2: „DOMNUL a fost martor între tine şi soţia tinereţii tale, căreia acum nu-i eşti credincios [faţă de care tu însuţi ai acţionat în mod trădător, NW], măcar că este însoţitoarea ta şi soţia legământului tău“. Acţionând în mod trădător faţă de soţiile lor, soţii evrei au făcut ca altarul lui Iehova să fie ‘acoperit cu lacrimi’ (Maleahi 2:13). Acei bărbaţi divorţau din motive nelegitime, părăsindu-şi soţia tinereţii, probabil pentru a se căsători cu femei mai tinere sau cu păgâne. Iar preoţii corupţi tolerau această practică! Însă în Maleahi 2:16 se spune: „«Eu urăsc despărţirea în căsătorie [divorţul, NW],» zice DOMNUL, Dumnezeul lui Israel“. Mai târziu, Isus a arătat că singurul motiv de divorţ în urma căruia partenerul nevinovat este liber să se recăsătorească e imoralitatea. — Matei 19:9.

 ¹⁷ Să medităm la câteva cuvinte ale lui Maleahi şi să vedem în ce fel apelează acestea la sentimentele de iubire care se regăsesc în fiecare dintre noi şi cum ne sensibilizează ele inima. El vorbeşte despre „însoţitoarea ta şi soţia legământului tău“. Fiecare bărbat la care se referă Maleahi se căsătorise cu o colaboratoare în închinare, o israelită, pe care o alesese ca însoţitoare iubită, ca tovarăş de viaţă. Deşi căsătoria avusese loc probabil când cei doi erau tineri, trecerea timpului şi vârsta înaintată nu anulau legământul pe care îl încheiaseră, respectiv legământul de căsătorie.

18. În ce fel se aplică şi în prezent sfaturile lui Maleahi privitoare la trădare?

¹⁸ Sfaturile referitoare la aceste chestiuni se aplică în egală măsură şi în prezent. Este trist că unii încalcă porunca lui Dumnezeu de a se căsători numai în Domnul. De asemenea, este regretabil că unii nu mai depun eforturi pentru a-şi menţine trainică legătura conjugală. Aceştia caută, în schimb, tot felul de scuze şi acţionează într-un mod detestat de Dumnezeu, obţinând un divorţ nebiblic ca să se căsătorească cu altcineva. Procedând astfel, ei îl ‘obosesc pe Iehova’. Pe timpul lui Maleahi, cei care ignorau sfaturile divine aveau chiar îndrăzneala să considere cerinţele lui Iehova nedrepte. Ei spuneau, de fapt: „Unde este Dumnezeul dreptăţii?“ Ce gândire denaturată! Să nu cădem niciodată în această capcană. — Maleahi 2:17, NW.

19. Cum pot soţii şi soţiile să primească spiritul lui Dumnezeu?

¹⁹ Atingând acum latura pozitivă, Maleahi arată că unii soţi nu au acţionat trădător faţă de soţiile lor. Ei ‘aveau ce rămăsese din spiritul sfânt al lui Dumnezeu’ (versetul 15, NW). Din  fericire, în organizaţia lui Dumnezeu din prezent există foarte mulţi bărbaţi care ‘le acordă onoare soţiilor lor’ (1 Petru 3:7). Ei nu abuzează de soţiile lor fizic sau verbal, nu le pretind să se angajeze cu ei în anumite practici sexuale degradante şi nu le dezonorează flirtând cu alte femei sau uitându-se la materiale pornografice. Suntem bucuroşi, totodată, că în organizaţia lui Iehova există o mulţime de soţii creştine loiale lui Dumnezeu şi legilor sale. Aceşti bărbaţi şi femei ştiu ce urăşte Dumnezeu şi gândesc şi acţionează ca atare. Să continuăm să fim ca ei, ‘ascultând de Dumnezeu ca stăpânitor’, şi astfel vom fi binecuvântaţi cu spiritul său sfânt. — Faptele 5:29.

20. Ce moment se apropie pentru toţi oamenii?

²⁰ În curând, Iehova îi va chema pe toţi oamenii la judecată. Fiecare va trebui să răspundă pentru convingerile şi acţiunile sale. „Fiecare dintre noi îi va da socoteală despre sine lui Dumnezeu“ (Romani 14:12). Apare deci o întrebare foarte importantă: Cine va supravieţui zilei lui Iehova? Al treilea şi ultimul articol din seria de faţă va dezvolta această temă.

Puteţi să explicaţi?

• Care sunt principalele motive pentru care i-a condamnat Iehova pe preoţii din Israel?

• De ce se poate spune că a fi la înălţimea normelor divine nu este peste puterea oamenilor?

• De ce trebuie să fim atenţi cu privire la învăţătura noastră?

• Care sunt două practici condamnate de Iehova în mod expres?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

Preoţii din zilele lui Maleahi au fost condamnaţi deoarece nu au respectat căile lui Iehova

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Trebuie să fim atenţi să predăm învăţăturile lui Iehova, nu să promovăm opinii personale

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 18]

Iehova i-a condamnat pe israeliţii care au divorţat de soţiile lor din motive neînsemnate şi s-au căsătorit cu femei păgâne

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Creştinii din prezent respectă legământul de căsătorie