Să-l preamărim pe Iehova respectând cerinţele sale

„Îl voi preamări cu mulţumire.“ — PSALMUL 69:30.

1. a) De ce merită Iehova să fie preamărit? b) Cum îl putem preamări „cu mulţumire“?

IEHOVA este Dumnezeul atotputernic, Suveranul universului şi Creatorul. Astfel, numele şi scopurile sale merită să fie preamărite. A-l preamări pe Iehova înseamnă a-i acorda cea mai înaltă onoare, a-l lăuda şi a-l glorifica prin cuvânt şi faptă. Pentru a-l preamări „cu mulţumire“, trebuie să apreciem mereu ceea ce face el pentru noi în prezent şi ceea ce va face în viitor. Atitudinea pe care trebuie să o avem este prezentată în Revelaţia 4:11, text care arată declaraţia creaturilor spirituale fidele din cer: „Tu eşti demn, Iehova, da, Dumnezeul nostru, să primeşti gloria şi onoarea şi puterea, pentru că tu ai creat toate lucrurile şi datorită voinţei tale ele au existat şi au fost create“. Cum îl putem preamări pe Iehova? Învăţând despre el, iar apoi înfăptuind ce ne cere el. Trebuie să fim animaţi de aceleaşi sentimente ca ale psalmistului care a spus: „Învaţă-mă să fac voia Ta, căci Tu eşti Dumnezeul meu“. — Psalmul 143:10.

2. Cum acţionează Iehova faţă de cei care îl preamăresc şi faţă de cei care nu fac acest lucru?

² Iehova îi preţuieşte mult pe cei care îl preamăresc. Iată de ce el este „răsplătitorul celor care îl caută stăruitor“ (Evrei 11:6). Care este răsplata? Isus a spus într-o rugăciune adresată Tatălui său: „Aceasta înseamnă viaţă veşnică: ca ei să asimileze cunoştinţă despre tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi despre acela pe care l-ai trimis tu, Isus Cristos“ (Ioan 17:3). Da, cei care îl ‘preamăresc pe Iehova cu mulţumire’ vor „stăpâni pământul şi îl vor locui pe vecie“ (Psalmul 37:29). În schimb, „cel ce face răul n-are nici un viitor“ (Proverbele 24:20). În aceste ultime zile, este imperios necesar să-l preamărim pe Iehova, deoarece, în curând, el îi va distruge pe cei răi şi îi va păstra în viaţă pe cei drepţi. „Lumea trece, şi dorinţa ei la fel, dar cine face voinţa lui Dumnezeu rămâne pentru totdeauna.“ — 1 Ioan 2:17; Proverbele 2:21, 22.

3. De ce trebuie să acordăm atenţie cărţii lui Maleahi?

³ Voinţa lui Iehova e consemnată în Biblie, întrucât „toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu“ (2 Timotei 3:16). Cuvântul lui Dumnezeu conţine multe relatări care arată cum îi binecuvântează Iehova pe cei ce îl preamăresc şi ce se întâmplă cu cei ce nu procedează astfel. Una dintre aceste relatări are legătură cu ceea ce s-a întâmplat în Israel pe timpul profetului Maleahi. Aproximativ în anul 443 î.e.n., pe vremea când în Iuda era guvernator Neemia, Maleahi a scris cartea care-i poartă numele. Această carte emoţionantă şi plină de forţă cuprinde informaţii şi profeţii „scrise ca avertizare pentru noi, peste care au sosit sfârşiturile sistemelor de lucruri“ (1 Corinteni 10:11). Faptul de a acorda atenţie cuvintelor lui  Maleahi ne poate ajuta să ne pregătim pentru „ziua cea mare şi inspiratoare de teamă a lui Iehova“, în care el va distruge actualul sistem nelegiuit. — Maleahi 4:5, NW.

4. Care sunt cele şase idei asupra cărora ne îndreaptă atenţia capitolul 1 din Maleahi?

⁴ Cum ne ajută cartea lui Maleahi, scrisă cu peste 2 400 de ani în urmă, să ne pregătim acum, în secolul al XXI-lea, pentru ziua cea mare şi inspiratoare de teamă a lui Iehova? Primul capitol îndreaptă atenţia asupra a cel puţin şase idei ce au directă legătură cu dorinţa noastră de a-l preamări pe Iehova „cu mulţumire“ pentru a dobândi favoarea sa şi viaţă veşnică: 1) Iehova îşi iubeşte poporul. 2) Trebuie să demonstrăm că apreciem lucrurile sacre. 3) Iehova aşteaptă de la noi să-i dăm tot ce avem mai bun. 4) Închinarea adevărată se bazează pe iubire neegoistă, nu pe lăcomie. 5) Serviciul plăcut lui Dumnezeu nu este ceva formal şi împovărător. 6) Fiecare dintre noi trebuie să-i dea socoteală lui Dumnezeu. Aşadar, în articolul de faţă, care este primul dintr-o serie de trei referitoare la cartea lui Maleahi, vom analiza, pe rând, fiecare dintre ideile menţionate, în timp ce ne vom concentra asupra capitolului 1 din Maleahi.

Iehova îşi iubeşte poporul

5, 6. a) De ce l-a iubit Iehova pe Iacov? b) La ce ne putem aştepta dacă imităm fidelitatea lui Iacov?

⁵ Iubirea lui Iehova reiese din primele versete ale cărţii lui Maleahi. Iată cuvintele introductive ale cărţii: „Prorocia, cuvântul DOMNULUI către Israel“. În continuare, Dumnezeu spune: „V-am iubit“. Ca exemplu în acest sens, în acelaşi verset, Iehova continuă: „Am iubit pe Iacov“. Iacov a fost un om care a avut credinţă în Iehova. După un timp, Iehova i-a schimbat numele din Iacov în Israel, iar acesta a devenit strămoşul naţiunii Israel. Datorită fidelităţii sale, Iacov a fost iubit de Iehova. Membrii naţiunii Israel care au avut faţă de Iehova aceeaşi atitudine ca Iacov au fost şi ei iubiţi de El. — Maleahi 1:1, 2.

⁶ Dacă îl iubim pe Iehova şi îi rămânem loiali, alături de poporul său, putem găsi mângâiere în declaraţia consemnată în 1 Samuel 12:22: „DOMNUL nu va părăsi pe poporul Lui, din cauza Numelui Lui celui mare“. Iehova îşi iubeşte slujitorii şi îi răsplăteşte, în cele din urmă acordându-le viaţă veşnică. Iată ce citim în acest sens: „Încrede-te în DOMNUL şi fă binele; locuieşte în ţară şi umblă în credincioşie! DOMNUL să-ţi fie desfătarea şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima“ (Psalmul 37:3, 4). Iubirea noastră pentru Iehova are legătură cu o a doua idee care ne este prezentată în Maleahi capitolul 1.

Să demonstrăm că apreciem lucrurile sacre

7. De ce l-a urât Iehova pe Esau?

⁷ Aşa cum citim în Maleahi 1:2, 3, după ce Iehova spune „am iubit pe Iacov“, el declară: „Am urât pe Esau“. De ce i-a privit Iehova în mod diferit? Iacov l-a preamărit pe Iehova, dar fratele său geamăn, Esau, nu. Esau a mai fost numit Edom. În Maleahi 1:4, ţara Edom este numită ţara răutăţii, iar locuitorii ei l-au mâniat pe Iehova. Lui Esau i s-a dat numele Edom (care înseamnă „Roşu“) după ce şi-a vândut dreptul de întâi-născut lui Iacov pentru o fiertură roşie. „Esau şi-a dispreţuit dreptul de întâi-născut“, se spune în Geneza 25:34. Apostolul Pavel i-a îndemnat pe colaboratorii săi în credinţă să aibă  grijă ca în mijlocul lor „să nu fie vreun fornicator sau cineva care nu apreciază lucrurile sacre, ca Esau, care în schimbul unei singure mâncări a renunţat la drepturile de întâi-născut“. — Evrei 12:14–16.

8. De ce l-a comparat Pavel pe Esau cu un fornicator?

⁸ De ce face Pavel o asociere între acţiunile lui Esau şi fornicaţie? Deoarece o persoană cu o mentalitate ca a lui Esau poate ajunge să nu mai aprecieze lucrurile sacre. Acest fapt, la rândul lui, poate duce la comiterea unor păcate grave, cum ar fi fornicaţia. Aşadar, ne-am putea întreba: Sunt eu uneori tentat să-mi vând moştenirea creştină — viaţa veşnică — pentru ceva de moment, asemănător unui castron cu fiertură de linte? Nu cumva, fără să-mi dau seama, dispreţuiesc lucrurile sacre? Esau era stăpânit de dorinţa de a-şi satisface o poftă carnală. Iată ce i-a spus el lui Iacov: „Repede, te rog, dă-mi şi mie o înghiţitură din roşeaţa aceea“ (Geneza 25:30). Din nefericire, unii slujitori ai lui Dumnezeu au spus şi ei: „Repede, la ce bun să mai aştept să închei o căsătorie onorabilă?“ Dorinţa de a-şi satisface cu orice preţ pofta sexuală a devenit castronul lor de fiertură de linte, ca să zicem aşa.

9. Cum putem avea mereu o teamă plină de respect faţă de Iehova?

⁹ Fie ca niciodată să nu dispreţuim lucrurile sacre dovedind lipsă de respect faţă de castitate şi integritate şi desconsiderând moştenirea noastră spirituală. În loc să fim ca Esau, să-l imităm pe fidelul Iacov şi să avem mereu o teamă plină de respect faţă de Dumnezeu manifestând o profundă apreciere pentru lucrurile sacre. Cum putem face aceasta? Având grijă să respectăm cerinţele lui Iehova. Astfel ajungem în mod logic la cea de-a treia idee adusă în discuţie în capitolul 1 din Maleahi. Care este aceasta?

Să-i dăm lui Iehova tot ce avem mai bun

10. În ce fel dispreţuiau preoţii masa lui Iehova?

¹⁰ În timpul lui Maleahi, preoţii din Iuda care slujeau la templul din Ierusalim nu îi ofereau lui Iehova cele mai bune jertfe. Iată ce se spune în Maleahi 1:6–8: „«Un fiu cinsteşte pe tatăl său şi un servitor pe stăpânul său. Dacă sunt Tată, unde este cinstea care Mi se cuvine? Dacă sunt Stăpân, unde este teama de Mine?» zice DOMNUL oştirilor către voi, preoţilor, care nesocotiţi [dispreţuiţi, NW] Numele Meu“. „Cu ce am nesocotit [am dispreţuit, NW] noi Numele Tău?“, au întrebat preoţii. „Prin faptul că aduceţi pe altarul Meu pâine necurată“, le-a răspuns Iehova. „Cu ce Te-am pângărit?“, au întrebat din nou preoţii. Atunci Iehova le-a răspuns: „Prin faptul că aţi zis: «Masa DOMNULUI este de dispreţuit!»“. Acei preoţi arătau dispreţ faţă de masa lui Iehova ori de câte ori prezentau o jertfă cu defecte, spunând: „Nu este nimic rău“ (NW).

11. a) Ce a spus Iehova despre jertfele inacceptabile? b) De ce se poate spune că marea majoritate a evreilor erau vinovaţi?

¹¹ Iehova le prezintă apoi câteva argumente logice referitoare la aceste jertfe inacceptabile: „Ia adu-o guvernatorului tău! Va fi el mulţumit cu tine? Te va primi el cu plăcere?“ Nu, guvernatorului lor nu i-ar fi plăcut în nici un caz un asemenea dar. Cu atât mai puţin Suveranului universului; el nu a putut accepta ofrandele lor  necorespunzătoare! Dar nu era numai vina preoţilor! Este adevărat că ei îl dispreţuiau pe Iehova punând acele jertfe pe altar. Dar înseamnă aceasta că marea majoritate a oamenilor erau nevinovaţi? Evident că nu. La urma urmei, ei erau cei care aleseseră animalele oarbe, şchioape şi bolnave şi care le aduseseră la preoţi pentru a fi jertfite! Cât de păcătoşi erau!

12. Ce anume ne ajută să-i dăm lui Iehova tot ce avem mai bun?

¹² Dându-i lui Iehova tot ce avem mai bun demonstrăm că îl iubim cu adevărat (Matei 22:37, 38). Spre deosebire de preoţii rebeli din zilele lui Maleahi, organizaţia de astăzi a lui Iehova acordă o instruire biblică amplă şi valoroasă, care ne ajută să îl preamărim pe Iehova „cu mulţumire“, respectând cerinţele divine. Cea de-a patra idee importantă pe care o putem extrage din Maleahi capitolul 1 are legătură cu acest subiect.

Închinarea adevărată se bazează pe iubire, nu pe lăcomie

13. În ce fel arătau preoţii că la baza acţiunilor lor stătea lăcomia?

¹³ Preoţii din zilele lui Maleahi erau egoişti, lipsiţi de iubire şi lacomi de bani. De unde ştim acest lucru? În Maleahi 1:10 se spune: „«De asemenea, care dintre voi va închide uşile? Şi voi nu aprindeţi altarul meu pentru nimic. Nici o delectare nu îmi găsesc în voi», a zis Iehova al armatelor, «şi ofranda din mâna voastră nu îmi face plăcere»“ (NW). Da, acei preoţi lacomi pretindeau o taxă chiar şi pentru cel mai neînsemnat serviciu de la templu. Ei cereau să fie plătiţi şi pentru că închideau uşile şi aprindeau focul de pe altar! Nu este de mirare că lui Iehova nu i-a plăcut deloc ofranda din mâna lor!

14. De ce putem spune că motivaţia Martorilor lui Iehova este iubirea?

¹⁴ Lăcomia şi egoismul preoţilor păcătoşi din Ierusalimul antic ne-ar putea aminti că, potrivit declaraţiei biblice, cei lacomi nu vor moşteni Regatul lui Dumnezeu (1 Corinteni 6:9, 10). Dacă ne gândim la modul în care acei preoţi îşi căutau propriile interese, am putea simţi o mai mare apreciere pentru lucrarea de predicare pe care o desfăşoară Martorii lui Iehova. Aceasta este o lucrare efectuată în mod voluntar; noi nu cerem niciodată să fim plătiţi pentru vreun aspect al ministerului nostru. Nu, „nu suntem vânzători ambulanţi ai cuvântului lui Dumnezeu“ (2 Corinteni 2:17). Asemenea lui Pavel, fiecare dintre noi poate spune cu toată sinceritatea: „Fără să vă coste nimic, v-am anunţat cu bucurie vestea bună a lui Dumnezeu“ (2 Corinteni 11:7). Să remarcăm că Pavel a „anunţat cu bucurie vestea bună“. Aceasta ne face să ne gândim la cea de-a cincea idee asupra căreia ne îndreaptă atenţia capitolul 1 din Maleahi.

Serviciul pentru Dumnezeu nu este ceva formal şi împovărător

15, 16. a) Ce atitudine aveau preoţii faţă de oferirea jertfelor? b) Cum îşi oferă Martorii lui Iehova jertfele?

¹⁵ Preoţii lipsiţi de credinţă din Ierusalimul antic considerau oferirea de jertfe un ceremonial formal şi istovitor, o adevărată povară. După cum se menţionează în Maleahi 1:13, Dumnezeu le-a zis: „Voi ziceţi: «Ce mai plictiseală!» şi o dispreţuiţi“. Aceşti preoţi tratau cu dispreţ, sau nu puteau suferi, lucrurile sacre ale lui Dumnezeu.  Să ne rugăm ca niciodată să nu ajungem ca ei. Dimpotrivă, fie ca întotdeauna să ne anime spiritul transmis de cuvintele din 1 Ioan 5:3: „Iată ce înseamnă iubirea de Dumnezeu: să respectăm poruncile sale; iar poruncile sale nu sunt împovărătoare“.

¹⁶ Să găsim plăcere în a-i aduce lui Dumnezeu jertfe de natură spirituală şi să nu privim niciodată slujirea noastră ca pe o corvoadă. Să dăm ascultare deci următoarelor cuvinte profetice: „Spuneţi-i cu toţii [lui Iehova]: «Fie ca să ierţi eroarea; şi acceptă ce este bun, şi noi îţi vom oferi în schimb taurii tineri ai buzelor noastre»“ (Osea 14:2, NW). Expresia „taurii tineri ai buzelor noastre“ se referă la jertfele de natură spirituală, altfel spus la cuvintele pe care le rostim când îl lăudăm pe Iehova sau când vorbim despre scopurile sale. În Evrei 13:15 se spune: „Prin intermediul lui [Isus Cristos] să-i oferim întotdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care fac o declaraţie publică pentru numele său“. Cât de bucuroşi suntem că jertfele noastre nu sunt ceva formal, ci o manifestare sinceră a iubirii noastre faţă de Dumnezeu! În acest fel ajungem la cea de-a şasea idee pe care o putem extrage din Maleahi capitolul 1.

Fiecare dintre noi trebuie să dea socoteală

17, 18. a) De ce l-a blestemat Iehova pe ‘înşelător’? b) De ce anume nu ţineau cont înşelătorii?

¹⁷ Contemporanii lui Maleahi au fost răspunzători pentru faptele lor; la fel stau lucrurile şi în cazul nostru (Romani 14:12; Galateni 6:5). Aşadar, în Maleahi 1:14 se spune: „Blestemat să fie înşelătorul care are un animal [fără defect] în turma lui şi făgăduieşte şi jertfeşte Domnului unul cu defect“. Proprietarul unei turme nu avea un singur animal — să zicem, o singură oaie —, neavând astfel posibilitatea de a alege. Când căuta un animal pentru a-l oferi ca jertfă, nu era nevoit să ia unul orb, şchiop sau bolnav. Dacă alegea totuşi un animal bolnav, nu însemna oare că acel om dispreţuia prevederile legii lui Iehova privitoare la jertfe? Fireşte că o persoană care avea o turmă de animale putea găsi unul fără defect!

¹⁸ Aşadar, pe bună dreptate, Iehova l-a blestemat pe înşelătorul care avea un animal potrivit, dar aducea — poate chiar trebuia să tragă după el — un animal orb, şchiop sau bolnav pentru a fi jertfit de preoţi. Însă nu se menţionează nicăieri că vreun preot ar fi citat din Lege şi ar fi explicat că un astfel de animal nu era primit (Leviticul 22:17–20). Orice om cu judecată ştia că ar fi avut de suferit dacă ar fi încercat să-i prezinte guvernatorului un dar care era, chipurile, fără cusur. Iar israeliţii aveau de-a face cu Suveranul universului, Iehova, care este infinit superior oricărui guvernator uman. Iată cum se pune problema în Maleahi 1:14: „«Eu sunt un Împărat mare,» zice DOMNUL oştirilor «şi Numele Meu este înfricoşător printre popoare»“.

19. După ce anume tânjim noi, şi ce ar trebui să facem?

¹⁹ Ca slujitori loiali ai lui Dumnezeu, noi tânjim după ziua când Marele Rege, Iehova, va fi venerat de toţi oamenii. Atunci, „pământul va fi plin de cunoştinţa DOMNULUI, ca fundul mării de apele care-l acoperă“ (Isaia 11:9). Până atunci, să ne străduim să respectăm cerinţele lui Iehova imitându-l pe psalmistul care a spus: „Îl voi preamări cu mulţumire“ (Psalmul 69:30). Ca să atingem acest obiectiv, Maleahi ne oferă alte câteva sfaturi de un real ajutor. În următorul articol vom analiza cu atenţie alte pasaje din cartea Maleahi.

Vă amintiţi?

• De ce trebuie să-l preamărim pe Iehova?

• De ce nu a acceptat Iehova jertfele aduse de preoţii din zilele lui Maleahi?

• Cum îi oferim noi lui Iehova o jertfă de laudă?

• Ce anume trebuie să stea la baza închinării adevărate?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 9]

Profeţia lui Maleahi îndreaptă atenţia asupra zilelor noastre

[Legenda ilustraţiei de la pagina 10]

Esau nu a apreciat lucrurile sacre

[Legenda ilustraţiei de la pagina 11]

Preoţii şi poporul ofereau jertfe inacceptabile

[Legenda fotografiei de la pagina 12]

Pretutindeni pe glob, Martorii lui Iehova aduc în mod voluntar jertfe de laudă