Întrebări de la cititori

Este potrivit ca un creştin adevărat să participe la ceremonia ţinută la biserică cu ocazia unei înmormântări sau a unei nunţi?

Participarea la oricare dintre serviciile religiei false îi displace lui Dumnezeu şi trebuie evitată (2 Corinteni 6:14–17; Revelaţia 18:4). Funeraliile într-o biserică sunt un serviciu religios cu ocazia căruia se ţine, probabil, o predică ce promovează doctrine nebiblice, cum ar fi nemurirea sufletului şi credinţa că toţi oamenii buni primesc ca răsplată viaţa în cer. De asemenea, cu aceste ocazii se obişnuieşte să se facă semnul crucii ori să se rostească o rugăciune împreună cu preotul sau pastorul. Actele religioase şi rugăciunile care nu sunt în conformitate cu învăţăturile Bibliei pot fi parte integrantă şi a unei ceremonii religioase de nuntă ţinute în biserică sau în alt loc. Aflându-se într-un grup în care toţi participă la un act de închinare falsă, unui creştin îi poate fi greu să reziste presiunilor de a se angaja şi el în acea practică. Ar fi neînţelept să ne expunem de bunăvoie la astfel de presiuni.

Însă ce se poate face în situaţia în care un creştin se simte obligat să asiste la ceremonia ţinută într-o biserică cu ocazia unei înmormântări sau a unei nunţi? De exemplu, un soţ care nu este Martor îi poate cere soţiei lui, care este o creştină, să fie alături de el la o astfel de ocazie. Ar putea ea să asiste ca simplu observator? Din consideraţie faţă de soţul ei, soţia poate decide să meargă împreună cu el, fiind în acelaşi timp hotărâtă să nu participe la nici o ceremonie religioasă. Sau ea ar putea decide să nu-l însoţească, gândindu-se că, din cauza presiunilor de ordin emoţional, s-ar putea simţi copleşită şi ar putea ajunge chiar să încalce principiile divine. Decizia îi aparţine. Însă, fără doar şi poate, ea trebuie să fie fermă în inima ei, păstrându-şi conştiinţa curată. — 1 Timotei 1:19.

În orice caz, ar putea fi util să-i explice soţului ei că, din motive de conştiinţă, nu poate participa la nici o ceremonie religioasă, nu se poate alătura celorlalţi în intonarea unor cântece religioase şi nu poate să-şi plece capul când se rostesc rugăciuni. Explicaţiile ei l-ar putea face pe soţ să înţeleagă că prezenţa soţiei lui l-ar pune, probabil, şi pe el într-o situaţie stânjenitoare. Din iubire pentru soţia lui, din respect faţă de convingerile ei sau din dorinţa de a evita orice situaţie penibilă, el ar putea lua hotărârea de a merge singur. Dacă totuşi insistă ca soţia lui să-l însoţească, ea ar putea să meargă, dar ca simplu observator.

Nu trebuie trecut cu vederea nici efectul pe care l-ar putea avea asupra colaboratorilor noştri creştini faptul de a asista la o ceremonie ţinută într-un locaş de cult. Ar putea fi lezată conştiinţa cuiva? Ar putea fi slăbită hotărârea unei persoane de a nu participa la nici un act de idolatrie? Iată ce avertisment ne dă apostolul Pavel: ‘Asiguraţi-vă de lucrurile mai importante, aşa încât să fiţi fără cusur şi să nu-i faceţi pe alţii să se poticnească, până în ziua lui Cristos’. — Filipeni 1:10.

Dacă e vorba de nunta sau de înmormântarea unei rude apropiate, s-ar putea ca presiunile din partea membrilor familiei să fie şi mai mari. Indiferent cum stau lucrurile, un creştin trebuie să cântărească bine toţi factorii implicaţi. În anumite situaţii, un frate sau o soră ar putea considera că n-ar fi nici o problemă dacă ar asista ca simplu observator la ceremonia ţinută într-o biserică cu ocazia unei înmormântări sau a unei nunţi. Dar s-ar putea ca asistarea la evenimentul respectiv să ducă la lezarea propriei conştiinţe sau a conştiinţei altora, fapt ce ar umbri eventualele avantaje. Oricum, un creştin trebuie să se asigure că decizia sa nu-l va împiedica să-şi păstreze o bună conştiinţă în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor.