Bunătatea iubitoare a lui Iehova aduce foloase
Bunătatea iubitoare a lui Iehova aduce foloase
„Cine este înţelept . . . să înţeleagă bunătăţile DOMNULUI [actele de bunătate iubitoare ale lui Iehova, NW].“ — PSALMUL 107:43.
1. Unde apare prima dată în Biblie expresia „bunătate iubitoare“, şi la ce întrebări privitoare la această calitate vom găsi răspuns?
CU APROXIMATIV 4 000 de ani în urmă, Lot, nepotul lui Avraam, i-a spus lui Iehova: „Ai arătat mare îndurare [bunătate iubitoare, NW] faţă de mine“ (Geneza 19:19). Aici apare pentru prima oară în Biblie expresia „bunătate iubitoare“. Iacov, Naomi, David şi alţi slujitori ai lui Dumnezeu au vorbit şi ei despre această calitate a lui Iehova (Geneza 32:10; Rut 1:8; 2 Samuel 2:6). * De fapt, termenii „bunătate iubitoare“ şi „acte de bunătate iubitoare“ apar de aproximativ 250 de ori în Sfintele Scripturi — Traducerea lumii noi. Dar ce este bunătatea iubitoare a lui Iehova? Faţă de cine a fost manifestată în trecut? Şi cum ne este ea de folos în prezent?
2. De ce e foarte greu de redat cuvântul ebraic tradus prin „bunătate iubitoare“, şi care este o alternativă potrivită la traducerea acestui termen?
2 În Biblie, expresia „bunătate iubitoare“ este traducerea unui termen ebraic cu o arie semantică atât de largă, încât în majoritatea limbilor nu poate fi redat printr-un singur cuvânt. Aşadar, redări ca „bunătate“, „îndurare“ şi „credincioşie“ nu acoperă în totalitate şi cu exactitate sensul acestui termen. Însă redarea „bunătate iubitoare“ este mai cuprinzătoare şi „se apropie foarte mult de sensul deplin al acestui cuvânt“, se spune într-un dicţionar biblic (Theological Wordbook of the Old Testament). Sfintele Scripturi — Traducerea lumii noi, cu referinţe (în engleză) foloseşte expresia „iubire loială“ ca alternativă la traducerea termenului ebraic redat prin „bunătate iubitoare“. — Exodul 15:13; Psalmul 5:7; nota de subsol.
Diferită de iubire şi de loialitate
3. Care este diferenţa dintre bunătatea iubitoare şi iubire?
3 Bunătatea iubitoare, sau iubirea loială, este strâns legată de iubire şi de loialitate. Totuşi, diferă de aceste calităţi în câteva aspecte importante. Să analizăm mai întâi diferenţa dintre bunătatea iubitoare şi iubire. Termenul „iubire“ poate fi folosit şi cu referire la lucruri inanimate şi la noţiuni abstracte. Biblia foloseşte formulări de genul „iubeşte vinul şi untdelemnul“ şi „iubeşte înţelepciunea“ (Proverbele 21:17; 29:3). Însă expresia „bunătate iubitoare“ nu este folosită cu privire la noţiuni abstracte sau la lucruri inanimate, ci cu privire la oameni. De exemplu, în Exodul 20:6 se face referire la oameni când se spune că Iehova ‘se îndură [exercită bunătate iubitoare, NW] până la a mia generaţie’.
4. Care este diferenţa dintre bunătatea iubitoare şi loialitate?
4 Termenul ebraic tradus prin „bunătate iubitoare“ este mai cuprinzător şi decât termenul „loialitate“. În unele limbi, cuvântul „loialitate“ descrie, de regulă, atitudinea pe care trebuie să o aibă un subordonat faţă de superiorul său. Însă, după cum remarcă un cercetător, din punct de vedere biblic, bunătatea iubitoare „se manifestă de cele mai multe ori exact invers: cel puternic îi este loial celui slab, celui lipsit de ajutor sau celui subordonat“. Iată de ce regele David l-a implorat pe Iehova astfel: „Fă să lumineze faţa Ta Psalmul 31:16). Iehova, cel puternic, a fost rugat de David, cel ce avea nevoie de ajutor, să-i arate bunătate iubitoare, sau iubire loială. Întrucât cel lipsit de ajutor nu are nici o autoritate asupra celui puternic, bunătatea iubitoare manifestată într-un astfel de caz este arătată de bunăvoie, fără constrângere.
peste slujitorul Tău, scapă-mă în îndurarea Ta [în bunătatea ta iubitoare, NW]!“ (5. a) În ce moduri arată Biblia că îşi manifestă Dumnezeu bunătatea iubitoare? b) Ce vom analiza cu privire la bunătatea iubitoare a lui Iehova?
5 Psalmistul a spus: „Cine este înţelept . . . să înţeleagă bunătăţile DOMNULUI [actele de bunătate iubitoare ale lui Iehova, NW]“ (Psalmul 107:43). Iehova îşi poate manifesta bunătatea iubitoare în diverse moduri: prin eliberare şi prin păstrarea în viaţă (Psalmii 6:4; 119:88, 159); prin ocrotire şi prin salvare din necaz (Psalmii 31:16, 21; 40:11; 143:12). Graţie acestei calităţi, o persoană are posibilitatea de a se restabili după comiterea unui păcat (Psalmul 25:7). Analizând câteva relatări biblice, precum şi alte texte din Scripturi, vom vedea că Iehova îşi manifestă bunătatea iubitoare 1) prin acţiuni concrete şi 2) în folosul slujitorilor săi fideli.
Eliberarea — o expresie a bunătăţii iubitoare
6, 7. a) Cum şi-a preamărit Iehova bunătatea iubitoare în cazul lui Lot? b) Cu ce ocazie a vorbit Lot de bunătatea iubitoare a lui Iehova?
6 Cea mai bună modalitate de a înţelege cât de cuprinzătoare e bunătatea iubitoare a lui Iehova este, probabil, aceea de a analiza relatările biblice în care se vorbeşte despre această calitate. Dacă citim Geneza 14:1–16, aflăm că Lot, nepotul lui Avraam, a fost luat captiv de nişte armate duşmane. Însă Avraam l-a scăpat. Viaţa lui Lot a fost din nou în pericol când Iehova a hotărât să distrugă Sodoma, o cetate nelegiuită, unde locuiau Lot şi familia lui. — Geneza 18:20–22; 19:12, 13.
7 Chiar înainte de distrugerea Sodomei, îngerii lui Iehova i-au condus pe Lot şi pe familia sa afară din cetate. Iată care au fost cuvintele lui Lot: „Slujitorul tău a găsit favoare în ochii tăi, astfel că tu îţi preamăreşti bunătatea iubitoare pe care ai exercitat-o faţă de mine pentru a-mi păstra sufletul în viaţă“ (Geneza 19:16, 19, NW). Prin aceste cuvinte, Lot şi-a exprimat aprecierea deoarece Iehova îi arătase bunătate iubitoare într-un mod extraordinar salvându-l. În această situaţie, Dumnezeu şi-a manifestat bunătatea iubitoare eliberându-i şi păstrându-i în viaţă pe slujitorii săi. — 2 Petru 2:7.
Bunătatea iubitoare a lui Iehova şi îndrumarea sa
8, 9. a) Ce misiune i-a încredinţat Avraam slujitorului său? b) De ce slujitorul lui Avraam i-a cerut lui Dumnezeu să manifeste bunătate iubitoare, şi ce s-a întâmplat în timp ce se ruga?
8 În Geneza capitolul 24 se vorbeşte despre un alt mod în care şi-a manifestat Dumnezeu bunătatea iubitoare, sau iubirea sa loială. Relatarea spune că Avraam i-a încredinţat slujitorului său misiunea de a merge în ţara unde se aflau rudele lui Avraam pentru a-i găsi o soţie fiului său Isaac (versetele 2–4 din Ge 24). Misiunea încredinţată nu era uşoară, dar slujitorul a primit asigurarea că îngerul lui Iehova avea să-i îndrume paşii (versetul 7 din Ge 24). În cele din urmă, a ajuns la o fântână aflată în afara ‘cetăţii lui Nahor’ (fiind vorba de Haran sau de o localitate din apropierea acestuia) chiar atunci când femeile veneau să scoată apă (versetele 10, 11 din Ge 24). Zărindu-le, el şi-a dat seama că se apropia momentul decisiv al misiunii sale. Dar cum avea să o recunoască pe femeia aleasă?
9 Fiind conştient că avea nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, slujitorul lui Avraam s-a rugat astfel: „DOAMNE, Dumnezeul stăpânului meu Avraam! Te rog, fă-mi astăzi o întâlnire fericită şi îndură-Te [manifestă bunătate iubitoare faţă, NW] de stăpânul meu Avraam“ (versetul 12 din Ge 24). Cum avea să manifeste Iehova bunătate iubitoare? Slujitorul a cerut să i se arate un semn clar prin care să-şi poată da seama care era tânăra aleasă de Dumnezeu (versetele 13, 14 din Ge 24). Ca şi cum ar fi auzit rugăciunea slujitorului lui Avraam, una dintre femei s-a comportat exact aşa cum îi ceruse el lui Iehova (versetele 15–20 din Ge 24)! Neputând să-şi creadă ochilor, el „o privea cu mirare“. Însă trebuia să afle anumite informaţii foarte importante. Era această tânără atrăgătoare o rudă a lui Avraam? Era ea necăsătorită? Prin urmare, slujitorul nu ‘zicea nimic, ca să vadă dacă DOMNUL a făcut să-i reuşească sau nu călătoria’. — Versetele 16, 21 din Ge 24.
10. Cum a ajuns slujitorul lui Avraam la concluzia că Iehova a manifestat bunătate iubitoare faţă de stăpânul său?
10 Imediat după aceea, tânăra i-a spus că este „fiica lui Betuel, fiul Milcăi, pe care ea l-a născut lui Nahor [fratele lui Avraam]“ (Geneza 11:26; 24:24). În acel moment, slujitorul şi-a dat seama că Iehova îi răspunsese la rugăciune. Impresionat, el şi-a plecat capul şi a spus: „Binecuvântat să fie DOMNUL, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, care n-a părăsit îndurarea [bunătatea iubitoare, NW] şi adevărul Lui faţă de stăpânul meu! DOMNUL m-a îndreptat în casa fraţilor stăpânului meu“ (versetul 27 din Ge 24). Dumnezeu a manifestat bunătate iubitoare faţă de Avraam, stăpânul slujitorului, oferind îndrumare.
Bunătatea iubitoare a lui Dumnezeu aduce salvare şi ocrotire
11, 12. a) În ce încercări a avut parte Iosif de bunătatea iubitoare a lui Iehova? b) Cum şi-a manifestat Dumnezeu bunătatea iubitoare faţă de Iosif?
11 Acum să analizăm relatarea din Geneza capitolul 39, al cărei protagonist este Iosif, strănepotul lui Avraam, care a fost vândut ca sclav şi dus în Egipt. În pofida acestei situaţii, „DOMNUL a fost cu Iosif“ (versetele 1, 2 din Ge 39). De fapt, chiar şi Potifar, stăpânul său egiptean, şi-a dat seama că Iehova era cu el (versetul 3 din Ge 39). Însă Iosif a ajuns să se confrunte cu o încercare nespus de grea. El a fost acuzat pe nedrept că ar fi agresat-o sexual pe soţia lui Potifar şi, prin urmare, a fost aruncat în închisoare (versetele 7–20 din Ge 39). În „temniţă“ „i-au strâns picioarele în butuci, l-au pus în fiare“. — Geneza 40:15; Psalmul 105:18.
12 Ce s-a întâmplat în acele momente foarte grele? „Iehova . . . a continuat să fie cu Iosif şi i-a arătat încontinuu bunătate iubitoare“ (Ge 39 versetul 21a, NW). Un act de bunătate iubitoare a declanşat o serie de evenimente care mai târziu au avut drept rezultat salvarea lui din necazuri. Iehova a făcut ca Iosif „să găsească favoare în ochii funcţionarului principal al casei de arest“ (Ge 39 versetul 21b, NW). În consecinţă, funcţionarul i-a încredinţat lui Iosif o poziţie de răspundere (versetul 22 din Ge 39). Apoi, Iosif s-a întâlnit cu omul care avea să-l aducă în cele din urmă înaintea faraonului (Geneza 40:1–4, 9–15; 41:9–14). Faraonul l-a înălţat pe Iosif, el ajungând să fie al doilea în regat. În această calitate, Iosif a înfăptuit o lucrare salvatoare de vieţi în Egipt, care era bântuit pe atunci de foamete (Geneza 41:37–55). Suferinţa lui Iosif a început când el avea 17 ani şi a durat mai bine de 12 ani (Geneza 37:2, 4; 41:46)! Însă, în toţi aceşti ani de necaz şi suferinţă, Iehova Dumnezeu a manifestat bunătate iubitoare faţă de Iosif ocrotindu-l de dezastru şi păstrându-l în viaţă pentru un rol privilegiat în realizarea scopului divin.
Bunătatea iubitoare a lui Dumnezeu nu se termină niciodată
13. a) Despre ce expresii ale bunătăţii iubitoare a lui Iehova se vorbeşte în Psalmul 136? b) Ce este, de fapt, bunătatea iubitoare?
13 Iehova şi-a manifestat de repetate ori bunătatea iubitoare faţă de poporul Israel ca naţiune. Psalmul 136 arată că, în bunătatea sa iubitoare, el l-a eliberat (versetele 10–15 din Ps 136), l-a îndrumat (versetul 16 din Ps 136) şi l-a ocrotit (versetele 17–20 din Ps 136). Dumnezeu a arătat bunătate iubitoare şi faţă de persoane individuale. O persoană care dă dovadă de bunătate iubitoare faţă de semenii săi acţionează de bunăvoie pentru a satisface o necesitate vitală. Iată ce se afirmă referitor la bunătatea iubitoare într-o lucrare de referinţă: „Este un act ce vizează ocrotirea şi îmbunătăţirea vieţii. Este o intervenţie în favoarea cuiva care se află în necaz sau în suferinţă“. Un biblist o descrie drept „iubire transpusă în fapte“.
14, 15. De ce putem fi siguri că Lot a fost un slujitor aprobat de Dumnezeu?
14 Relatările din Geneza pe care le-am analizat arată că Iehova manifestă întotdeauna bunătate iubitoare faţă de cei care îl iubesc. Lot, Avraam şi Iosif au trăit în condiţii diferite şi s-au confruntat cu încercări diferite, având nevoie de ajutor divin. Deşi erau oameni imperfecţi, ei au fost aprobaţi de Iehova ca slujitori ai săi. Ce mângâiere este pentru noi să ştim că iubitorul nostru Tată ceresc manifestă bunătate iubitoare faţă de astfel de oameni!
15 Lot a luat unele decizii neînţelepte care i-au adus necazuri (Geneza 13:12, 13; 14:11, 12). Totuşi, el a manifestat calităţi remarcabile. Când doi îngeri ai lui Dumnezeu au venit în Sodoma, Lot a dat dovadă de ospitalitate (Geneza 19:1–3). Plin de credinţă, el i-a avertizat pe ginerii săi cu privire la iminenta distrugere a Sodomei (Geneza 19:14). Textul din 2 Petru 2:7–9 arată cum l-a privit Dumnezeu pe Lot: „[Iehova] l-a eliberat pe dreptul Lot, care era foarte mâhnit de conduita libertină a oamenilor care sfidau legea — căci acel om drept, prin ceea ce vedea şi auzea când locuia printre ei, îşi chinuia zi de zi sufletul său drept din cauza faptelor lor nelegiuite —, [ceea ce] înseamnă că Iehova ştie să-i elibereze din încercare pe oamenii care au devoţiune sfântă“. Da, Lot a fost un om drept, iar din cuvintele de mai sus înţelegem că a avut devoţiune sfântă. Şi noi, la fel ca el, putem avea parte de bunătatea iubitoare a lui Dumnezeu înfăptuind ‘acte de conduită sfântă şi fapte de devoţiune sfântă’. — 2 Petru 3:11, 12.
16. Cum vorbeşte Biblia în termeni favorabili despre Avraam şi Iosif?
Geneza capitolul 24 arată cu claritate că între Avraam şi Iehova existau relaţii strânse. În primul verset se spune că Iehova „binecuvântase pe Avraam în orice lucru“. Slujitorul lui Avraam l-a numit pe Iehova „Dumnezeul stăpânului meu Avraam“ (versetele 12, 27 din Ge 24). Iar discipolul Iacov spune că Avraam a fost „declarat drept“ şi că „a ajuns să fie numit «prietenul lui Iehova»“ (Iacov 2:21–23). Un lucru asemănător se poate spune şi despre Iosif. Relaţiile apropiate dintre Iehova şi Iosif sunt evidenţiate în Geneza capitolul 39 (versetele 2, 3, 21, 23). De asemenea, referitor la Iosif, discipolul Ştefan a spus: „Dumnezeu a fost cu el“. — Faptele 7:9.
16 Relatarea din17. Ce putem învăţa din exemplul lui Lot, al lui Avraam şi al lui Iosif?
17 Oamenii despre care am vorbit, care au avut parte de bunătatea iubitoare a lui Dumnezeu, au fost în relaţii bune cu el şi au slujit scopului divin în diverse moduri. Ei au întâmpinat obstacole pe care nu le-ar fi putut depăşi prin forţe proprii. Au fost în joc viaţa lui Lot, continuitatea liniei genealogice a lui Avraam şi rolul lui Iosif. Numai Iehova a putut satisface necesităţile acestor oameni credincioşi, şi el a făcut acest lucru intervenind prin bunătatea sa iubitoare. Dacă vrem să avem parte de bunătatea iubitoare a lui Iehova Dumnezeu pentru totdeauna, şi noi trebuie să fim în relaţii strânse cu el şi să continuăm să înfăptuim voinţa sa. — Ezra 7:28; Psalmul 18:50.
Slujitorii lui Dumnezeu sunt privilegiaţi
18. Ce arată diferite texte biblice despre bunătatea iubitoare a lui Iehova?
18 Bunătatea iubitoare a lui Iehova „a umplut pământul“, şi cât de mult apreciem această calitate a lui Dumnezeu (Psalmul 119:64, NW)! Noi reacţionăm din toată inima la refrenul cântecului intonat de psalmist: „O, de ar lăuda oamenii pe DOMNUL pentru bunătatea Lui [bunătatea sa iubitoare, NW] şi pentru lucrările Lui minunate faţă de fiii oamenilor!“ (Psalmul 107:8, 15, 21, 31). Ne bucurăm că Iehova arată bunătate iubitoare faţă de slujitorii săi aprobaţi, atât la nivel individual, cât şi la nivel de grup. Într-o rugăciune, profetul Daniel l-a numit pe Iehova ‘Dumnezeul adevărat, Cel mare şi Cel inspirator de teamă, care respectă legământul şi bunătatea iubitoare faţă de cei ce-l iubesc şi faţă de cei ce respectă poruncile sale!’ (Daniel 9:4, NW). Regele David s-a rugat astfel: „Întinde-Ţi şi mai departe bunătatea [bunătatea iubitoare, NW] peste cei care Te cunosc“ (Psalmul 36:10). Cât de recunoscători suntem că Iehova manifestă bunătate iubitoare faţă de slujitorii săi! — 1 Împăraţi 8:23; 1 Cronici 17:13.
19. La ce întrebări vom putea găsi răspuns analizând articolul următor?
19 Suntem cu adevărat privilegiaţi ca slujitori ai lui Iehova! Pe lângă faptul că beneficiem de iubirea lui Dumnezeu manifestată faţă de omenire în general, noi ne bucurăm de binecuvântări speciale care decurg din bunătatea iubitoare, sau iubirea loială, a Tatălui nostru ceresc (Ioan 3:16). Noi beneficiem de această preţioasă calitate a lui Iehova îndeosebi în timpuri grele (Psalmul 36:7). Dar cum putem imita bunătatea iubitoare a lui Iehova Dumnezeu? Personal, manifestăm noi această calitate remarcabilă? La aceste întrebări, precum şi la altele legate de ele vom putea găsi răspuns analizând articolul următor.
[Notă de subsol]
^ par. 1 În toate textele biblice menţionate în articolul de faţă şi în următorul, termenii „bunătate“, „bunăvoinţă“, „îndurare“, „credincioşie“ şi „milă“ şi cei care derivă din aceştia, folosiţi în Biblia Cornilescu revizuită în 1991, corespund în Traducerea lumii noi expresiei „bunătate iubitoare“.
Vă amintiţi?
• Care este o alternativă la traducerea expresiei „bunătate iubitoare“?
• În ce fel diferă bunătatea iubitoare de iubire şi de loialitate?
• Cum a dat dovadă Iehova de bunătate iubitoare faţă de Lot, Avraam şi Iosif?
• Ce asigurare avem ţinând cont de modurile în care şi-a manifestat Iehova în trecut bunătatea iubitoare?
[Întrebări de studiu]
[Legenda ilustraţiei de la pagina 13]
Ştiţi cum a manifestat Dumnezeu bunătate iubitoare faţă de Lot?
[Legenda ilustraţiilor de la pagina 15]
Dând dovadă de bunătate iubitoare, Iehova l-a îndrumat pe slujitorul lui Avraam
[Legenda ilustraţiilor de la pagina 16]
Iehova a manifestat bunătate iubitoare ocrotindu-l pe Iosif