Cine e de vină: noi sau genele noastre?

OAMENII de ştiinţă depun eforturi asidue în încercarea de a găsi cauze genetice pentru alcoolism, homosexualitate, promiscuitate, comportament violent, alte comportamente anormale şi chiar pentru moarte. Nu ar fi o uşurare pentru oameni să afle că nu sunt vinovaţi de faptele lor, ci sunt, pur şi simplu, victimele biologiei? Noi, oamenii, avem în general tendinţa de a da vina pe altcineva sau pe altceva.

Dacă genele noastre sunt de vină, oamenii de ştiinţă le-ar putea modifica, eliminând, cu ajutorul ingineriei genetice, trăsăturile nedorite. Realizările recente în cartografierea întregului genom uman au dat şi mai multe speranţe în acest sens.

Totuşi, posibilitatea ca aceste speranţe să se realizeze are la bază supoziţia conform căreia caracteristicile noastre genetice se fac vinovate de toate greşelile şi păcatele noastre. Au reuşit „detectivii“ din domeniul ştiinţei să găsească suficiente dovezi pentru a intenta proces genelor? Cu siguranţă, răspunsul la această întrebare va avea o mare influenţă asupra punctului nostru de vedere cu privire la noi înşine şi la viitor. Însă, înainte de a examina dovezile, haideţi să vedem cum a apărut omul. Aceasta ne va ajuta să înţelegem mai bine chestiunile implicate.

Cum a început totul

Majoritatea oamenilor cunosc într-o oarecare măsură relatarea despre căderea în păcat în grădina Edenului a primilor oameni, Adam şi Eva. Au fost ei creaţi cu defecte intrinsece ale genelor, un fel de „defecte de fabricaţie“, fiind predispuşi să păcătuiască şi să devină neascultători?

Toate lucrările lui Iehova Dumnezeu, Creatorul primului cuplu uman, sunt perfecte; de fapt, el însuşi a declarat că ultima şi cea mai de seamă creaţie a sa de pe pământ era ‘foarte bună’ (Geneza 1:31; Deuteronomul 32:4). O altă dovadă că Dumnezeu era mulţumit de lucrarea sa este faptul că a binecuvântat prima pereche umană şi i-a poruncit să fie roditoare, să umple pământul cu oameni şi să aibă grijă de creaţia sa de pe pământ. E greu de crezut că cineva care are îndoieli cu privire la calitatea lucrării sale ar face toate acestea. — Geneza 1:28.

Referitor la crearea primei perechi umane, Biblia ne spune următoarele: „Dumnezeu a creat pe om după chipul Său, l-a creat după chipul lui Dumnezeu; i-a creat de sex masculin şi de sex feminin“ (Geneza 1:27). Aceasta nu vrea să spună  că oamenii au fost creaţi să se asemene cu Dumnezeu sub aspect fizic, deoarece „Dumnezeu este un Spirit“ (Ioan 4:24). Mai degrabă, versetul arată că oamenii au fost înzestraţi cu calităţi divine şi cu simţ moral, adică cu conştiinţă (Romani 2:14, 15). De asemenea, ei aveau liberul arbitru, datorită căruia puteau să cântărească faptele şi să ia decizii în cunoştinţă de cauză.

Însă primii noştri părinţi nu au fost lăsaţi fără îndrumare, ci au fost avertizaţi cu privire la consecinţele păcatului (Geneza 2:17). Prin urmare, dovezile arată că, atunci când a trebuit să ia o decizie de natură morală, Adam a ales ce i s-a părut mai avantajos în acel moment. El a urmat-o pe soţia sa în păcat, în loc să reflecteze la relaţiile sale cu Creatorul sau la efectele pe termen lung ale acţiunii lui. În plus, el a încercat să dea vina pe Iehova, spunând că soţia pe care i-o dăduse El l-a indus în eroare. — Geneza 3:6, 12; 1 Timotei 2:14.

Felul în care a reacţionat Dumnezeu la păcatul lui Adam şi al Evei este clarificator. El nu a încercat să corecteze nişte „defecte de fabricaţie“ genetice. Dimpotrivă, el a acţionat în armonie cu avertismentul pe care li-l dăduse referitor la consecinţa faptei lor, ceea ce a dus la moartea lor (Geneza 3:17–19). Această relatare despre începutul istoriei omenirii ne ajută să înţelegem mai bine natura comportamentului uman. *

Dovezile împotriva biologiei

De mult timp, oamenii de ştiinţă se străduiesc să descopere cauzele genetice ale bolilor oamenilor şi ale tulburărilor comportamentale, precum şi tratamentele genetice pentru ele. După zece ani de muncă, 6 echipe de cercetători au reuşit să identifice gena asociată bolii Huntington, dar cercetătorii nu înţeleg cum determină această genă apariţia bolii. Însă, referitor la studiul efectuat de echipe, Scientific American cita cuvintele lui Evan Balaban, biolog la Universitatea Harvard, care a afirmat că, „în mod sigur, este mult mai dificil să se descopere gene responsabile pentru tulburările comportamentale“.

De fapt, încercările cercetătorilor de a stabili o legătură între comportamentul uman şi anumite gene s-au dovedit zadarnice. Iată ce se spune în Psychology Today referitor la eforturile depuse pentru a găsi cauzele genetice ale depresiei: „Informaţiile epidemiologice despre bolile mintale grave sunt dovezi concludente că aceste boli nu pot fi reduse la cauze pur genetice“. În continuare, articolul menţionează un exemplu: „În rândul americanilor care aveau în jur de 75 de ani şi care s-au născut înainte de 1905, rata depresiei era de 1%. Însă 6% dintre americanii născuţi cu 50 de ani mai târziu au ajuns depresivi la vârsta de aproximativ 24 de ani!“ În concluzie se spune  că o schimbare atât de mare într-un timp atât de scurt nu poate fi determinată decât de factori externi sau sociali.

Ce putem înţelege din aceste studii, precum şi din multe altele care s-au efectuat? Deşi genele joacă un anumit rol în formarea personalităţii noastre, cu siguranţă există şi alte influenţe. Un factor hotărâtor este mediul ambiant, care a suferit schimbări dramatice în zilele noastre. Referitor la influenţele la care îi expun divertismentele cu priză la public pe tinerii de astăzi, cartea Boys Will Be Boys (Aşa sunt băieţii) spune că este puţin probabil ca tinerii să cultive principii morale sănătoase de vreme ce „petrec zeci de mii de ore vizionând spectacole sau filme în care oamenii sunt agresaţi, împuşcaţi, înjunghiaţi, spintecaţi, tăiaţi în bucăţi, jupuiţi sau mutilaţi şi ascultând muzică ce glorifică violul, sinuciderea, drogurile, alcoolul şi intoleranţa“.

Este evident că Satan, „conducătorul acestei lumi“, a contribuit la formarea unui mediu care să satisfacă dorinţele josnice ale oamenilor. Cine poate dovedi că un astfel de mediu nu exercită o influenţă puternică asupra noastră? — Ioan 12:31; Efeseni 6:12; Revelaţia 12:9, 12.

Rădăcina problemelor omenirii

Aşa cum am putut vedea din faptele prezentate, problemele omenirii au început când prima pereche umană a păcătuit. Care au fost consecinţele? Deşi descendenţii lui Adam nu sunt răspunzători de păcatul acestuia, ei moştenesc păcatul, imperfecţiunea şi moartea. Biblia spune următoarele: „Iată de ce, aşa cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, şi astfel moartea s-a extins la toţi oamenii, deoarece toţi păcătuiseră“. — Romani 5:12.

Imperfecţiunea este un mare dezavantaj, însă aceasta nu înseamnă că omul e absolvit de întreaga răspundere morală pentru faptele lui. Biblia arată că cei ce îşi pun încrederea în măsurile luate de Iehova în vederea vieţii şi respectă normele divine se vor bucura de favoarea lui. Manifestând bunătate iubitoare şi îndurare, Iehova s-a îngrijit să răscumpere omenirea — să cumpere înapoi, ca să zicem aşa, ceea ce a pierdut Adam. Ce măsură a luat Iehova? Este vorba de jertfa de răscumpărare a Fiului său perfect, Isus Cristos, care a afirmat: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unic-născut, pentru ca oricine exercită credinţă în el să nu fie distrus, ci să aibă viaţă veşnică“. — Ioan 3:16; 1 Corinteni 15:21, 22.

Apostolul Pavel şi-a exprimat recunoştinţa profundă faţă de această măsură spunând următoarele: „Om mizerabil ce sunt! Cine mă va scăpa de corpul care suferă această moarte? Mulţumiri să-i fie aduse lui Dumnezeu prin Isus Cristos, Domnul nostru!“ (Romani 7:24, 25). Pavel ştia că îi putea cere lui Dumnezeu iertare pe baza jertfei de răscumpărare a lui Isus Cristos dacă, din cauza slăbiciunii, ceda în faţa păcatului. *

La fel ca în secolul I, numeroşi oameni de azi care au dus un mod de viaţă decăzut sau se aflau într-o situaţie aparent imposibil de schimbat au dobândit o cunoştinţă exactă despre adevărul Bibliei, au făcut schimbările necesare şi se bucură de favoarea lui Dumnezeu. Nu le-a fost deloc uşor să facă schimbări, iar mulţi dintre ei trebuie încă să se lupte cu înclinaţii greşite. Însă, cu ajutorul lui Dumnezeu, ei reuşesc să-şi păstreze integritatea şi găsesc bucurie în serviciul adus lui (Filipeni 4:13). Să luăm cazul unei persoane care a trebuit să facă schimbări radicale pentru a-i plăcea lui Dumnezeu.

O relatare impresionantă

„Pe vremea când eram elev într-o şcoală cu internat, m-am implicat în practici homosexuale, deşi nu m-am considerat niciodată homosexual.  Părinţii mei erau divorţaţi, iar eu tânjeam după dragostea părintească, de care n-am avut parte niciodată. După terminarea şcolii, am efectuat serviciul militar obligatoriu. În armată stăteam aproape de barăcile în care erau câţiva homosexuali. Am început să-i invidiez pentru modul lor de viaţă. Nu după mult timp am intrat în cercul lor. Cam după un an, am ajuns să cred că eram homosexual. «Ăsta sunt eu, mă gândeam, şi nu am de ales.»

Am început să învăţ jargonul lor şi să frecventez cluburi de homosexuali, unde primeam pe gratis droguri şi băuturi alcoolice. Deşi, privind din afară, totul părea foarte tentant şi atrăgător, în realitate era ceva dezgustător. În adâncul sufletului simţeam că aceste relaţii sunt anormale şi că nu duc nicăieri.

Odată, într-un orăşel am văzut o Sală a Regatului a Martorilor lui Iehova, în care se ţinea o întrunire. Am intrat şi am stat să ascult cuvântarea care se prezenta. Se vorbea despre condiţiile paradiziace care vor exista în viitor. După program am făcut cunoştinţă cu câţiva Martori, care m-au invitat să asist la un congres. Ceea ce am văzut acolo a fost o adevărată revelaţie pentru mine. Nu-mi venea să cred că există familii fericite care îi aduc împreună închinare lui Dumnezeu. Am început să studiez Biblia cu Martorii.

Deşi a fost o adevărată luptă pentru mine, am trecut la fapte, aplicând ceea ce învăţam din Biblie. Am reuşit să abandonez toate practicile mele necurate. După un an şi două luni de studiu, mi-am dedicat viaţa lui Iehova şi m-am botezat. Pentru prima dată în viaţă aveam prieteni adevăraţi. I-am ajutat şi pe alţii să înveţe adevărul din Biblie, iar în prezent activez ca slujitor ministerial în congregaţia creştină. Iehova m-a binecuvântat realmente.“

Suntem răspunzători de faptele noastre

Nu e deloc o rezolvare să aruncăm toată vina pe genele noastre. Potrivit publicaţiei Psychology Today, în loc să ne ajute să rezolvăm problemele întâmpinate sau să le facem faţă, faptul de a arunca vina pe gene „ne poate da un sentiment de neputinţă, ceea ce se află de fapt la baza multor probleme. Se pare că aceasta nu face decât să înmulţească problemele, nu să le reducă“.

E adevărat că trebuie să ducem o luptă împotriva unor forţe adverse puternice, printre care tendinţele noastre păcătoase şi încercările lui Satan de a ne împiedica să ascultăm de Dumnezeu (1 Petru 5:8). Şi genele noastre ne pot influenţa într-un fel sau altul. Însă nu suntem complet neajutoraţi. Adevăraţii creştini au aliaţi puternici: Iehova, Isus Cristos, spiritul sfânt al lui Dumnezeu, Cuvântul Său, Biblia, şi congregaţia creştină. — 1 Timotei 6:11, 12; 1 Ioan 2:1.

Înainte ca naţiunea Israel să intre în Ţara Promisă, Moise le-a amintit israeliţilor de responsabilitatea pe care o aveau în faţa lui Dumnezeu: „Chem azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege deci viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta, iubind pe DOMNUL Dumnezeul tău, ascultând de glasul Lui, şi lipindu-te de El“ (Deuteronomul 30:19, 20, sublinierea noastră). În mod asemănător, în prezent fiecare trebuie să decidă personal dacă doreşte să-i slujească lui Dumnezeu şi să respecte cerinţele Sale. Decizia vă aparţine. — Galateni 6:7, 8.

[Note de subsol]

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 9]

Au fost Adam şi Eva predispuşi să păcătuiască din cauza unor defecte ale genelor lor?

[Legenda fotografiilor de la pagina 10]

Ar trebui ca fiecare să-şi asume răspunderea pentru deciziile pe care le ia?

[Provenienţa fotografiei]

Persoană care se droghează: Godo-Foto

[Legenda fotografiei de la pagina 11]

Eforturile de a stabili cauze genetice pentru comportamentul uman s-au dovedit zadarnice

[Legenda fotografiei de la pagina 12]

Aplicarea sfaturilor biblice îi poate ajuta pe cei sinceri să se schimbe