Salt la conţinut

Salt la cuprins

În curând, problemele omenirii vor lua sfârşit!

În curând, problemele omenirii vor lua sfârşit!

În curând, problemele omenirii vor lua sfârşit!

„DACĂ nu se încadrează într-un amplu program politic care să trateze strategic cauzele conflictului, eforturile umanitare au o valoare limitată. Faptele au demonstrat în repetate rânduri că problemele de natură pur politică nu pot fi rezolvate numai prin acţiuni umanitare.“ — The State of the World’s Refugees 2000.

În pofida acestor acţiuni, problemele omenirii se agravează din ce în ce mai mult. Există şanse să se găsească o soluţie politică cu efecte de durată? Sinceri să fim, şansele sunt foarte mici. Atunci spre cine ne-am putea îndrepta pentru a primi ajutor? În introducerea scrisorii adresate creştinilor din Efes, într-un pasaj plin de semnificaţie, apostolul Pavel arată cum va pune Dumnezeu capăt tuturor problemelor omenirii. El ne dezvăluie chiar instrumentul pe care îl va folosi Dumnezeu pentru a rezolva cauzele tuturor problemelor din prezent. Haideţi să analizăm împreună cuvintele lui Pavel consemnate în Efeseni 1:3–10.

‘Ca să adune din nou toate lucrurile în Cristosul’

Apostolul ne spune că Dumnezeu urmăreşte realizarea unei ‘administrări la limita deplină a timpurilor fixate’. La ce se referă aceste cuvinte? La faptul că Dumnezeu a fixat un timp când va trece la acţiune şi va „aduna din nou toate lucrurile în Cristosul, lucrurile din ceruri şi lucrurile de pe pământ“ (Efeseni 1:10). Într-adevăr, Dumnezeu a luat măsuri să realizeze din nou o armonie între toate câte sunt în cer şi pe pământ sub directa lui supraveghere. Este demn de reţinut ce afirmă biblistul J. H. Thayer referitor la termenul redat aici prin „a aduna din nou“: „Ideea e că adună din nou pentru el . . . toate lucrurile şi fiinţele (dezbinate până în prezent din cauza păcatului) într-o asociere strânsă în Cristosul“.

Luând în considerare modul cum a apărut această dezbinare, înţelegem necesitatea unei intervenţii din partea lui Dumnezeu. Chiar la începutul istoriei omenirii, primii noştri părinţi, Adam şi Eva, l-au urmat pe Satan Diavolul în răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu. Ei voiau să fie independenţi şi să decidă ei înşişi ce era bine şi ce era rău (Geneza 3:1–5). În conformitate cu cerinţele justiţiei divine, ei au fost expulzaţi din familia lui Dumnezeu şi au pierdut privilegiul de a fi în relaţii strânse cu el. Ei au cufundat omenirea în imperfecţiune, iar noi suportăm în prezent consecinţele cumplite ale acţiunii lor. — Romani 5:12.

Dumnezeu permite răutatea pentru un timp

Dar de ce a permis Dumnezeu acest lucru? — ar putea întreba unii. De ce nu şi-a folosit puterea infinită şi nu şi-a impus voinţa, prevenind astfel apariţia tuturor suferinţelor şi durerilor de care avem parte în prezent? Aceste întrebări par cât se poate de fireşti. Însă gândiţi-vă: Ce ar fi dovedit în realitate Dumnezeu dacă şi-ar fi folosit puterea copleşitoare? Cum consideraţi persoanele care la cel mai mic dezacord îşi folosesc puterea pentru a reduce la tăcere orice voce ce se ridică împotriva lor? Sunteţi de acord cu aceste persoane sau le stimaţi? Cu siguranţă că nu.

De fapt, aceşti rebeli nu au pus la îndoială atotputernicia lui Dumnezeu. Mai degrabă, ei au contestat legitimitatea şi justeţea guvernării sale. Pentru a rezolva o dată pentru totdeauna controversele fundamentale care au apărut, Iehova a decis să le permită creaturilor sale să se conducă un timp singure, fără îndrumarea sa directă (Eclesiastul 3:1; Luca 21:24). Când acest timp va expira, el va interveni pentru a prelua controlul deplin asupra pământului. Atunci va fi cât se poate de clar că numai guvernarea divină le poate asigura locuitorilor pământului pacea, fericirea şi prosperitatea de durată. Toţi asupritorii vor fi îndepărtaţi pentru totdeauna. — Psalmul 72:12–14; Daniel 2:44.

„Înainte de întemeierea lumii“

Iehova şi-a propus cu mult timp în urmă să facă toate acestea. Pavel spune „înainte de întemeierea lumii“ (Efeseni 1:4). Această expresie nu se referă la perioada de dinaintea creării pământului sau a lui Adam şi a Evei. Acea lume era ‘foarte bună’ şi nu avusese încă loc nici un act de răzvrătire (Geneza 1:31). Atunci la ce „lume“ se referă apostolul Pavel? E vorba de lumea descendenţilor lui Adam şi ai Evei, o lume imperfectă şi păcătoasă, căreia i s-a oferit perspectiva de a fi răscumpărată. Iehova a ştiut încă dinainte de a se naşte vreun copil cum avea să procedeze pentru a-i elibera pe descendenţii lui Adam care puteau fi răscumpăraţi. — Romani 8:20.

Aceasta nu înseamnă însă că Suveranul universului e nevoit să adopte modul de a proceda al oamenilor pentru a rezolva problemele. Deoarece îşi dau seama că pot apărea situaţii neprevăzute, oamenii elaborează cu multă grijă tot felul de strategii pentru a le putea face faţă. Spre deosebire de ei, Dumnezeul atotputernic îşi stabileşte un obiectiv şi apoi şi-l duce la îndeplinire. Cu toate acestea, Pavel ne explică cum a decis Iehova să procedeze pentru a elibera definitiv omenirea. Ce măsuri a luat el?

Cine ne va elibera?

Pavel spune că discipolii unşi cu spirit ai lui Cristos au un rol special în înlăturarea efectelor păcatului adamic. Iehova „ne-a ales în comuniune cu [Cristos]“, afirmă Pavel, pentru a domni cu Isus în Regatul său ceresc. În continuare Pavel zice că Iehova „ne-a predeterminat spre adopţiunea ca fii pentru el însuşi prin Isus Cristos“ (Efeseni 1:4, 5). Cu siguranţă, Iehova nu i-a ales, sau predeterminat, ca persoane individuale. El a predeterminat însă o clasă de persoane credincioase şi fidele care să i se alăture lui Cristos în înlăturarea daunelor provocate familiei umane de Satan Diavolul, precum şi de Adam şi Eva. — Luca 12:32; Evrei 2:14–18.

Ce mod minunat de a proceda! Când a contestat prima dată suveranitatea lui Dumnezeu, Satan a insinuat că omul era o creaţie imperfectă care, supusă la presiuni sau la tentaţii, s-ar fi răzvrătit, fără excepţie, împotriva conducerii lui Dumnezeu (Iov 1:7–12; 2:2–5). Printr-o extraordinară demonstrare a „glorioasei sale bunătăţi nemeritate“, Iehova Dumnezeu a dovedit în timp că avea încredere în creaturile sale pământeşti, adoptându-i ca fii spirituali pe unii membri ai familiei lui Adam, căzute în păcat. Cei care fac parte din acest grup mic la număr vor fi luaţi ca să slujească în cer. Ce vor face ei acolo? — Efeseni 1:3–6; Ioan 14:2, 3; 1 Tesaloniceni 4:15–17; 1 Petru 1:3, 4.

Potrivit cuvintelor lui Pavel, aceşti fii adoptivi ai lui Dumnezeu vor fi „comoştenitori cu Cristos“ în Regatul său ceresc (Romani 8:14–17). Ca regi şi preoţi, ei vor lua parte la eliberarea familiei umane de durerile şi suferinţele cu care se confruntă în prezent (Revelaţia 5:10). E adevărat, „toată creaţia continuă să geamă împreună şi să sufere împreună până acum“. Totuşi, în curând, aceşti fii ai lui Dumnezeu aleşi în mod special i se vor alătura lui Isus Cristos în acţiunea pe care urmează să o întreprindă şi toţi oamenii ascultători ‘vor fi eliberaţi din sclavia descompunerii şi vor avea din nou glorioasa libertate a copiilor lui Dumnezeu’. — Romani 8:18–22.

„Eliberarea prin răscumpărare“

Toate acestea sunt posibile datorită celei mai impresionante şi mai nobile expresii a bunătăţii nemeritate a lui Dumnezeu faţă de lumea omenirii răscumpărabile. Este vorba de jertfa de răscumpărare a lui Isus Cristos. Iată ce scrie Pavel: „Prin intermediul lui [Isus Cristos] avem eliberarea prin răscumpărare datorită sângelui aceluia, da, iertarea greşelilor noastre, potrivit bogăţiei bunătăţii sale nemeritate“. — Efeseni 1:7.

Isus Cristos este figura centrală în îndeplinirea scopului lui Dumnezeu (Evrei 2:10). Jertfa sa de răscumpărare îi serveşte lui Iehova drept fundament juridic pentru a-i adopta pe unii descendenţi ai lui Adam ca să facă parte din familia sa cerească şi, totodată, pentru a elibera omenirea de consecinţele păcatului adamic, fără să submineze încrederea în legile şi principiile Sale (Matei 20:28; 1 Timotei 2:6). Iehova a procedat într-un mod care a susţinut dreptatea sa şi a întrunit cerinţele justiţiei perfecte. — Romani 3:22–26.

„Secretul sacru“ al lui Dumnezeu

Timp de mii de ani, Dumnezeu nu a dezvăluit în detaliu cum avea să-şi îndeplinească scopul cu privire la pământ. Însă, în secolul I e.n., el ‘le-a făcut cunoscut [creştinilor] secretul sacru al voinţei sale’ (Efeseni 1:9). Pavel şi colaboratorii săi care erau creştini unşi au înţeles în mod clar rolul măreţ al lui Isus Cristos în îndeplinirea scopului lui Dumnezeu. În plus, ei au devenit conştienţi de rolul lor special în calitate de comoştenitori cu Cristos în Regatul său ceresc (Efeseni 3:5, 6, 8–11). Într-adevăr, guvernul condus de Isus Cristos şi coregenţii săi este instrumentul pe care îl va folosi Dumnezeu pentru a instaura o pace durabilă pe pământ, aşa cum e în cer (Matei 6:9, 10). Prin intermediul lui, Iehova va restabili pe pământ condiţiile pe care le-a avut în vedere la început, când a creat planeta. — Isaia 45:18; 65:21–23; Faptele 3:21.

Timpul stabilit de Iehova pentru a trece la acţiune şi a elibera pământul de oprimare şi de nedreptate este aproape! Însă el a început, de fapt, acest proces de restabilire la Penticosta din anul 33 e.n. În ce mod? Încă de atunci, el a început să adune „lucrurile din ceruri“, adică pe cei care vor domni cu Cristos în cer. Printre aceştia se numără şi creştinii din Efes (Efeseni 2:4–7). În zilele noastre, Iehova adună şi „lucrurile de pe pământ“ (Efeseni 1:10). Prin intermediul unei campanii mondiale de predicare, el le face cunoscut tuturor popoarelor vestea bună despre Regatul condus de Isus Cristos. Cei care reacţionează favorabil sunt încă de pe acum adunaţi într-un loc de protecţie şi de vindecare spirituală (Ioan 10:16). În curând, pământul va fi transformat în paradis, iar ei vor fi complet eliberaţi de toate suferinţele şi nedreptăţile. — 2 Petru 3:13; Revelaţia 11:18.

Acţiunile umanitare „au înregistrat progrese excepţionale“ în privinţa ajutării omenirii oprimate (The State of the World’s Children 2000). Cu toate acestea, progresul cel mai mare se va înregistra când Cristos Isus şi asociaţii săi cu care va domni în Regatul ceresc vor interveni în problemele omenirii, acţiune care este iminentă. Ei vor eradica toate cauzele conflictelor şi toate celelalte rele care ne chinuiesc în prezent şi vor pune capăt tuturor problemelor omenirii. — Revelaţia 21:1–4.

[Legenda fotografiilor de la pagina 4]

Problemele omenirii nu pot fi rezolvate prin acţiuni umanitare

[Legenda ilustraţiei de la pagina 6]

Graţie jertfei de răscumpărare a lui Cristos, omenirea poate fi eliberată de păcatul adamic

[Legenda fotografiei de la pagina 7]

Şi în prezent putem găsi protecţie şi vindecare spirituală

[Legenda fotografiilor de la pagina 7]

În curând, prin Regatul mesianic, toate problemele vor fi înlăturate