Să învăţăm moralitatea creştină şi să le-o predăm şi altora

„Tu însă, cel care îl înveţi pe altul, pe tine însuţi nu te înveţi?“ — ROMANI 2:21.

1, 2. Ce motive avem să dorim să studiem Biblia?

EXISTĂ nenumărate motive pentru a studia Cuvântul lui Dumnezeu. Probabil că doriţi să cunoaşteţi multe din el — despre oameni, evenimente, locuri şi aşa mai departe. Vreţi să cunoaşteţi adevărul doctrinar, care contrastează atât de mult cu falsităţile religioase, cum ar fi Trinitatea sau focul iadului (Ioan 8:32). Fără îndoială că doriţi şi să-l cunoaşteţi mai bine pe Iehova, ca să-l imitaţi mai bine şi ca să faceţi ce este drept înaintea lui. — 1 Împăraţi 15:4, 5.

² Un alt motiv important pentru a studia Cuvântul lui Dumnezeu este acela de a fi echipaţi pentru a le preda altora — celor dragi, cunoştinţelor, ba chiar şi oamenilor pe care nu îi cunoaşteţi. Pentru creştinii adevăraţi, această activitate nu este opţională. Isus le-a  spus discipolilor săi: „Duceţi-vă deci şi faceţi discipoli din oameni ai tuturor naţiunilor, . . . învăţându-i să respecte tot ce v-am poruncit“. — Matei 28:19, 20.

3, 4. De ce este nobil să le predăm altora, aşa cum a poruncit Isus?

³ A studia Biblia cu dorinţa de a le preda altora este un lucru nobil, ce poate oferi o satisfacţie durabilă. Activitatea de predare a fost mereu foarte apreciată. Într-o enciclopedie se spune: „Mulţi evrei îi considerau pe profesori îndrumători spre salvare şi îi îndemnau pe copii să-i onoreze chiar mai mult decât pe părinţi“ (Encarta Encyclopedia). Este cu atât mai mult o onoare pentru creştini să se înveţe pe ei înşişi studiind Biblia, iar apoi să le predea altora.

⁴ „Oamenii aleg meseria de profesor mai mult decât oricare altă meserie. Aproximativ 48 de milioane de bărbaţi şi femei din toată lumea sunt profesori“ (The World Book Encyclopedia). Un profesor are datoria de a modela gândirea tinerilor, putând să le influenţeze următorii ani din viaţă. Însă cei care respectă porunca lui Isus de a le preda altora pot exercita o influenţă şi mai mare; da, noi putem să influenţăm viitorul etern al oamenilor. Apostolul Pavel a subliniat aceasta când l-a îndemnat pe Timotei astfel: „Fii în mod constant atent la tine însuţi şi la predare. Perseverează în aceste lucruri, căci, făcând aceasta, te vei salva atât pe tine însuţi, cât şi pe cei care te ascultă“ (1 Timotei 4:16). Într-adevăr, faptul de a preda duce la salvare.

5. De ce se poate spune că instruirea oferită de un creştin este mai nobilă decât oricare alta?

⁵ Cel care ne-a dat responsabilitatea de a învăţa noi înşine, iar apoi de a le preda altora este Suveranul universului, cea mai înaltă autoritate. E suficient să ne gândim la acest lucru ca să ne dăm seama că instruirea pe care o oferim este mai nobilă decât oricare altă instruire, indiferent că e vorba de discipline elementare, de meserii sau chiar de specializări în medicină. Datorită activităţii de predare efectuate de un creştin, o persoană învaţă să-l imite pe Fiul lui Dumnezeu, Cristos Isus, şi să-i instruiască şi pe alţii să facă la fel. — Ioan 15:10.

De ce să ne învăţăm pe noi înşine?

6, 7. a) De ce trebuie să ne învăţăm mai întâi pe noi înşine? b) De ce se poate spune că evreii din secolul I nu erau calificaţi ca învăţători?

⁶ De ce se spune că trebuie să ne învăţăm mai întâi pe noi înşine? La drept vorbind, nu putem să-i învăţăm pe alţii cu eficienţă dacă nu ne învăţăm mai întâi pe noi. Pavel a accentuat acest adevăr printr-un text ce îndeamnă la meditare, text care conţinea un mesaj important pentru  evreii de atunci, dar care e la fel de important şi pentru creştinii de azi. Pavel a întrebat: „Tu însă, cel care îl înveţi pe altul, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu, cel care predici: «Să nu furi», furi? Tu, cel care zici: «Să nu comiţi adulter», comiţi adulter? Tu, cel care arăţi aversiune faţă de idoli, jefuieşti temple? Tu, care te mândreşti cu legea, îl dezonorezi pe Dumnezeu transgresând Legea?“ — Romani 2:21–23.

⁷ Folosind întrebări retorice, Pavel a adus în discuţie două fapte rele interzise în mod expres în cele Zece Porunci: Să nu furi şi să nu comiţi adulter (Exodul 20:14, 15). Unii evrei din zilele lui Pavel se mândreau cu Legea lui Dumnezeu. Ei erau ‘instruiţi oral din Lege şi erau convinşi că sunt o călăuză pentru orbi şi o lumină pentru cei care erau în întuneric, învăţători ai copiilor mici’ (Romani 2:17–20). Însă unii erau ipocriţi, deoarece furau sau comiteau adulter pe ascuns. Prin aceasta, ei nesocoteau Legea şi îl dezonorau pe Autorul ei ceresc. Înţelegem deci că ei nu erau câtuşi de puţin calificaţi să-i înveţe pe alţii; de fapt, ei nu se învăţau nici măcar pe ei înşişi.

8. La ce este posibil să se fi referit Pavel când a spus că unii evrei din zilele sale ‘jefuiau temple’?

⁸ Pavel a menţionat şi jefuirea templelor. Se făceau vinovaţi literalmente unii evrei de aceasta? La ce s-a referit Pavel? Obiectiv vorbind, textul biblic nu dă detalii şi de aceea nu putem fi siguri în ce sens ‘jefuiau temple’ unii evrei. Cu câtva timp mai înainte, registratorul oraşului Efes declarase că însoţitorii lui Pavel nu erau „jefuitori de temple“. Aceasta lasă să se înţeleagă că cel puţin unii oameni considerau că acuzaţia adusă evreilor era întemeiată (Faptele 19:29–37). Foloseau sau comercializau evreii unele obiecte de valoare care proveneau din temple păgâne jefuite de cuceritori sau de fanatici religioşi? Potrivit Legii lui Dumnezeu, aurul şi argintul din care erau confecţionaţi idolii trebuiau distruse, nu însuşite pentru uz personal (Deuteronomul 7:25). * Prin urmare, s-ar putea ca Pavel să se fi referit la unii evrei care încălcau porunca lui Dumnezeu folosind obiecte din temple păgâne sau profitând de pe urma lor.

9. Ce practici nelegiuite care aveau legătură cu templul din Ierusalim ar fi putut echivala foarte bine cu jefuirea templului?

⁹ La rândul său, Josephus a vorbit despre un scandal provocat în Roma de patru evrei aflaţi sub conducerea unui învăţător al Legii. Cei patru au convins-o pe o femeie romană convertită la iudaism să le dea aur şi alte lucruri de valoare pentru a le oferi ca dar la templul din Ierusalim. Odată ce au obţinut ce au vrut, ei şi-au însuşit bunurile, ceea ce echivala cu jefuirea templului. * Alţi evrei jefuiau templul lui Dumnezeu în sensul că ofereau jertfe cu defecte şi, plini de lăcomie, făceau comerţ pe proprietatea templului, transformându-l astfel într-o „peşteră de tâlhari“. — Matei 21:12, 13; Maleahi 1:12–14; 3:8, 9.

Să învăţăm moralitatea creştină

10. Ce idee principală din cuvintele lui Pavel consemnate în Romani 2:21–23 nu ar trebui să pierdem din vedere?

¹⁰ Pavel a spus că unii evrei din secolul I furau, comiteau adulter şi jefuiau temple. Indiferent la ce s-a referit el când a menţionat aceste practici, să nu pierdem din vedere ideea principală pe care a vrut s-o transmită. Pavel a întrebat: „Tu însă, cel care îl înveţi pe altul, pe tine însuţi nu te înveţi?“ Este demn de remarcat că exemplele date de Pavel aveau legătură cu moralitatea. Apostolul nu s-a concentrat aici asupra unor doctrine biblice sau asupra istoriei Bibliei. Când s-a referit la a ne învăţa pe noi înşine şi a le preda altora, el avea în vedere moralitatea creştină.

11. De ce trebuie să acordăm atenţie moralităţii creştine când studiem Cuvântul lui Dumnezeu?

¹¹ A aplica învăţătura ce se desprinde din cuvintele consemnate în Romani 2:21–23 înseamnă a învăţa principiile morale din Cuvântul lui Dumnezeu, a acţiona în armonie cu cele învăţate, iar apoi a-i învăţa şi pe alţii să procedeze la fel.  Prin urmare, când studiaţi Biblia, fiţi atenţi la ideile referitoare la normele lui Iehova, norme care constituie baza adevăratei moralităţi creştine. Meditaţi asupra sfaturilor şi a învăţăturilor pe care le găsiţi în Biblie. Aplicaţi-le! Aceasta pretinde într-adevăr curaj şi hotărâre. Oamenii imperfecţi pot găsi cu uşurinţă scuze ori motive pentru a considera că o anumită situaţie le permite sau chiar le impune să ignore moralitatea creştină. Probabil că evreii despre care a vorbit Pavel erau maeştri în folosirea unor asemenea argumente subtile ca să se justifice sau să-i inducă în eroare pe alţii. Pavel a arătat însă că importanţa moralităţii creştine nu trebuie minimalizată sau ignorată după bunul plac.

12. Cum se răsfrânge conduita noastră asupra lui Iehova Dumnezeu, şi de ce e bine să ţinem minte lucrul acesta?

¹² Apostolul a scos în evidenţă un motiv principal pentru a învăţa şi apoi a aplica principiile morale pe care le găsim în Biblie. Conduita greşită a evreilor se răsfrângea asupra lui Iehova: „Tu, care te mândreşti cu legea, îl dezonorezi pe Dumnezeu transgresând Legea? Căci «numele lui Dumnezeu este blasfemat printre naţiuni din cauza voastr㻓 (Romani 2:23, 24). Şi în prezent, dacă ignorăm principiile morale ale Bibliei, îl dezonorăm pe Autorul lor. În schimb, dacă respectăm cu stricteţe normele lui Dumnezeu, îl vom onora (Isaia 52:5; Ezechiel 36:20). Conştientizarea acestui lucru ne poate ajuta să fim mai fermi atunci când ne confruntăm cu tentaţii ori situaţii în care s-ar părea că cel mai uşor sau mai convenabil ar fi să ignorăm principiile morale creştine. Din cuvintele lui Pavel mai înţelegem un aspect. Pe lângă faptul că trebuie să fim conştienţi că modul nostru de comportare se răsfrânge asupra lui Dumnezeu, trebuie să-i ajutăm pe cei cărora le predăm să înţeleagă că acelaşi lucru e valabil şi în cazul lor. Nu e suficient să ştim că respectarea principiilor morale ale Bibliei ne aduce satisfacţii şi ne ocroteşte sănătatea. Să nu uităm: conduita noastră se răsfrânge şi asupra Celui care a furnizat aceste principii şi care încurajează respectarea lor. — Psalmul 74:10; Iacov 3:17.

13. a) Ce ajutor ne oferă Biblia în privinţa moralităţii? b) Care este în esenţă mesajul transmis de sfatul din 1 Tesaloniceni 4:3–7?

¹³ De asemenea, nerespectarea principiilor morale creştine îi afectează şi pe alţi oameni. Exemplele din Cuvântul lui Dumnezeu care subliniază valoarea aplicării principiilor morale ale lui Dumnezeu şi consecinţele desconsiderării lor confirmă această idee (Geneza 39:1–9, 21; Iosua 7:1–25). Sfaturi pertinente cu privire la moralitate găsim şi în cuvintele următoare: „Iată ce vrea Dumnezeu: sfinţirea voastră, ca să vă abţineţi de la fornicaţie; ca fiecare dintre voi să ştie cum să dobândească stăpânire asupra propriului său vas în sfinţenie şi onoare, nu în pofte sexuale lacome ca acelea pe care le au şi naţiunile care nu-l cunosc pe Dumnezeu; ca nimeni să nu ajungă până acolo încât să lezeze şi să uzurpe drepturile fratelui său în această chestiune, . . . căci Dumnezeu ne-a chemat nu pentru a tolera necurăţia, ci în legătură cu sfinţenia“. — 1 Tesaloniceni 4:3–7.

14. Ce întrebări v-aţi putea pune în legătură cu sfatul din 1 Tesaloniceni 4:3–7?

¹⁴ Din acest text reiese cât se poate de clar că imoralitatea sexuală constituie o încălcare a principiilor morale ale Bibliei. Însă putem privi lucrurile şi mai în profunzime. Unele texte ne dau posibilitatea să facem mai multe cercetări şi să medităm mai mult, ceea ce are drept rezultat o înţelegere mai profundă şi mai exactă. De pildă, v-aţi putea întreba ce a vrut să spună Pavel când a afirmat că practicarea fornicaţiei îl poate face pe cineva să ajungă „până acolo încât să lezeze şi să uzurpe drepturile fratelui său în această chestiune“. Despre ce drepturi este vorba şi cum vă va îndemna o înţelegere mai clară a acestui aspect să vă păstraţi moralitatea creştină? Cum vă vor ajuta apoi rezultatele cercetării voastre să fiţi calificaţi să le predaţi altora şi să-i ajutaţi să-l onoreze pe Dumnezeu?

Studiaţi cu scopul de a preda

15. De ce instrumente dispunem pentru a ne învăţa pe noi înşine prin studiu personal?

¹⁵ Martorii lui Iehova dispun de „instrumente“ de cercetare pentru a găsi răspuns la unele întrebări  sau nelămuriri care apar când studiază cu scopul de a se învăţa pe ei înşişi sau de a-i învăţa pe alţii. Unul dintre instrumentele disponibile în multe limbi este Indexul publicaţiilor Watch Tower. Dacă există şi în limba voastră, îl puteţi folosi pentru a găsi informaţii în publicaţiile biblice ale Martorilor lui Iehova. Puteţi căuta pe subiecte sau pe versete biblice. Un alt ajutor de studiu la îndemâna Martorilor în multe dintre limbile de largă circulaţie este Watchtower Library (Biblioteca Watchtower). Acest program pe CD-ROM conţine o imensă colecţie de publicaţii în formă electronică. Cu ajutorul lui se pot face cercetări cu privire la analizarea unor versete biblice sau cu privire la unele subiecte legate de ele. Dacă dispuneţi de aceste instrumente de cercetare, folosiţi-le cu regularitate când studiaţi Cuvântul lui Dumnezeu cu scopul de a le preda altora.

16, 17. a) Unde puteţi găsi explicaţii clarificatoare cu privire la drepturile menţionate în 1 Tesaloniceni 4:6? b) În ce fel ar putea un fornicator să uzurpe drepturile altora?

¹⁶ Să luăm, de pildă, textul menţionat mai înainte, 1 Tesaloniceni 4:3–7. Despre ale cui drepturi se vorbea în acest text? Şi cum ar putea fi ele uzurpate? Cu ajutorul instrumentelor prezentate anterior, veţi putea găsi numeroase explicaţii clarificatoare cu privire la aceste versete şi chiar cu privire la drepturile la care a făcut referire Pavel. Pentru astfel de explicaţii, consultaţi lucrarea Insight on the Scriptures (Perspicacitate pentru înţelegerea Scripturilor), volumul 1, paginile 863–864, cartea Adevărata pace şi siguranţă — De unde se poate aştepta?, pagina 147, şi Turnul de veghere din 15 octombrie 1990, pagina 32.

¹⁷ În studiul vostru veţi vedea că aceste publicaţii confirmă adevărul cuvintelor lui Pavel. Un fornicator păcătuieşte împotriva lui Dumnezeu şi se expune riscului de a contracta anumite boli (1 Corinteni 6:18, 19; Evrei 13:4). Un bărbat care comite fornicaţie uzurpă mai multe drepturi ale femeii cu care păcătuieşte. O privează de reputaţia de persoană morală şi de o conştiinţă curată. Dacă este celibatară, el uzurpă dreptul ei de a se căsători virgină şi dreptul viitorului ei soţ de a aştepta ca ea să fie aşa. Dacă este căsătorită, el îi răneşte atât pe soţul ei, cât şi pe părinţii ei. Bărbatul imoral îi privează pe membrii propriei lui familii de dreptul de a avea o reputaţie bună. Dacă este un membru al congregaţiei creştine, el aruncă o pată şi asupra bunului renume al acesteia. — 1 Corinteni 5:1.

18. În ce fel vă va fi de folos să studiaţi ceea ce spune Biblia despre moralitatea creştină?

¹⁸ Nu-i aşa că datorită acestor explicaţii versetele amintite devin mai clare pentru voi? Un asemenea studiu este, desigur, de mare valoare. Prin el vă învăţaţi pe voi înşivă. Înţelegeţi şi mai bine că mesajul lui Dumnezeu este demn de încredere, acesta influenţându-vă şi mai mult. Vă întăriţi hotărârea de a respecta principiile morale ale Bibliei indiferent de tentaţiile care ar putea să apară. Şi gândiţi-vă cât de mult puteţi progresa ca învăţători! De exemplu, când le predaţi altora adevărul biblic, le puteţi explica textul din 1 Tesaloniceni 4:3–7, ajutându-i să înţeleagă mai bine şi să aprecieze mai mult moralitatea creştină. Prin urmare, studiul vă poate ajuta atât pe voi înşivă, cât şi pe mulţi alţii să-l onoraţi pe Dumnezeu. Acesta a fost doar un exemplu, din scrisoarea lui Pavel către Tesaloniceni. Însă există multe alte aspecte ale moralităţii creştine şi multe alte exemple şi sfaturi biblice privitoare la ea pe care le puteţi studia, aplica şi preda.

19. De ce este esenţial să respectăm cu stricteţe principiile morale ale Bibliei?

¹⁹ Nu încape îndoială că este înţelept să procedăm astfel. În Iacov 3:17 se spune că „înţelepciunea de sus“, adică de la Iehova Dumnezeu, este „în primul rând castă“. Trebuie, aşadar, să respectăm  normele morale ale lui Dumnezeu. De fapt, Iehova le pretinde celor care îl reprezintă ca învăţători ai Bibliei să fie ei înşişi exemple ireproşabile „în castitate“ (1 Timotei 4:12). Modul de viaţă al unor discipoli din secolul I, ca Pavel şi Timotei, este o dovadă în acest sens; ei nu au comis imoralitate. Pavel chiar a spus: „Fornicaţia şi necurăţia sub toate formele ei sau lăcomia nici să nu fie menţionate printre voi, aşa cum se cuvine unor sfinţi; nici conduita ruşinoasă, nici vorbirea prostească, nici glumele obscene“. — Efeseni 5:3, 4.

20, 21. De ce subscrieţi la cuvintele lui Ioan consemnate în 1 Ioan 5:3?

²⁰ Deşi normele morale prezentate în Cuvântul lui Dumnezeu sunt clare şi concrete, ele nu sunt împovărătoare. Ioan, ultimul apostol rămas în viaţă în secolul I, a înţeles bine acest lucru. Având în vedere ceea ce observase de-a lungul zecilor de ani de viaţă, el ştia că moralitatea creştină nu era dăunătoare. Dimpotrivă, ea s-a dovedit a fi bună, utilă şi recompensatoare. Ioan a evidenţiat aceasta când a scris: „Iată ce înseamnă iubirea de Dumnezeu: să respectăm poruncile sale; iar poruncile sale nu sunt împovărătoare“. — 1 Ioan 5:3.

²¹ Remarcaţi însă că Ioan nu a prezentat ascultarea de Dumnezeu concretizată prin respectarea principiilor Sale morale ca fiind cel mai bun mod de viaţă doar pentru că ne fereşte de probleme, de consecinţele triste ale neascultării. El a arătat care este punctul de vedere corect afirmând că acest mod de a proceda constituie o modalitate de a ne exprima iubirea faţă de Dumnezeu. Într-adevăr, faptul de a învăţa noi înşine să-l iubim pe Dumnezeu şi a-i învăţa şi pe alţii acest lucru presupune a accepta normele sale înalte şi a trăi în armonie cu ele. Da, aceasta înseamnă a învăţa noi înşine moralitatea creştină şi a le-o preda şi altora.

[Note de subsol]

Vă amintiţi?

• De ce înainte de a-i învăţa pe alţii trebuie să studiem pentru a învăţa noi înşine?

• Cum se poate răsfrânge conduita noastră asupra lui Iehova?

• Ale cui drepturi le uzurpă un fornicator?

• Care este hotărârea voastră în ce priveşte moralitatea creştină?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiei de la pagina 22]

„Poruncile sale nu sunt împovărătoare“