Ce este în realitate iadul?

INDIFERENT la ce vă duce cu gândul cuvântul „iad“, în general, iadul este considerat un loc de ispăşire a păcatelor. Iată ce ne spune Biblia referitor la păcat şi la consecinţele lui: „Printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, şi astfel moartea s-a extins la toţi oamenii, deoarece toţi păcătuiseră“ (Romani 5:12). De asemenea, Scripturile declară: „Salariul pe care îl plăteşte păcatul este moartea“ (Romani 6:23). Având în vedere că pedeapsa pentru păcat este moartea, ca să stabilim ce este iadul în realitate, e foarte important să răspundem la întrebarea: Ce se întâmplă cu noi când murim?

Există un anumit tip de viaţă care continuă după moarte sub o anumită formă? Ce este iadul şi cine se duce acolo? Mai există vreo speranţă pentru cei care merg în iad? Biblia ne dă răspunsuri exacte şi satisfăcătoare la aceste întrebări.

Există viaţă după moarte?

Se poate spune că ceva din noi, cum ar fi spiritul sau sufletul, supravieţuieşte morţii corpului? Să ne gândim cum a venit în existenţă primul om, Adam. Biblia spune: „DOMNUL Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă“ (Geneza 2:7). Deşi prin procesul respiraţiei Adam a fost menţinut în viaţă, faptul că i s-a suflat în nări „suflare de viaţă“ a însemnat mai mult decât că plămânii săi au fost umpluţi cu aer. Dumnezeu a pus în corpul neînsufleţit al lui Adam scânteia vieţii — „forţa de viaţă“, care este activă în toate vietăţile de pe pământ (Geneza 6:17; 7:22). Când se referă la această forţă care însufleţeşte, Biblia foloseşte termenul „spirit“ (Iacov 2:26). Spiritul este asemenea curentului electric care activează un aparat sau un dispozitiv şi îl menţine în stare de funcţionare. Aşa cum curentul nu preia niciodată caracteristicile dispozitivului pe care îl activează, forţa de viaţă nu preia nici una dintre trăsăturile fiinţei pe care o animă; nu are nici personalitate, nici facultăţi de gândire.

Ce se întâmplă cu spiritul unui om când acesta moare? Psalmul 146:4 spune: „Suflarea lui trece [spiritul lui iese, NW], se întoarce în pământ; şi în aceeaşi zi îi pier şi planurile“. Când o persoană moare, spiritul ei, care este o forţă impersonală, nu îşi continuă existenţa ca fiinţă spirituală într-o altă lume. El „se întoarce la Dumnezeu, care l-a dat“ (Eclesiastul 12:7). Aceasta înseamnă că orice speranţă ca acea persoană să revină la viaţă depinde în totalitate de Dumnezeu.

Socrate şi Platon, filozofi greci care au trăit în antichitate, credeau că sufletul unei persoane supravieţuieşte morţii corpului şi este nemuritor. Ce ne învaţă însă Biblia despre suflet?  Geneza 2:7 ne spune că Adam „a devenit un suflet viu“. El nu a primit un suflet, el era un suflet, o persoană. În Scripturi se spune despre suflet că se poate naşte, că poate fi întristat, că poate posti, că poate plânge şi că poate face multe alte lucruri (Geneza 46:18; Iov 19:2; Psalmii 69:10; 119:28). Într-adevăr, sufletul este omul însuşi. Când o persoană moare, acel suflet moare. — Ezechiel 18:4.

Aşadar, care este starea morţilor? Când a pronunţat sentinţa împotriva lui Adam, Iehova a spus: „Ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce“ (Geneza 3:19). Unde a fost Adam înainte ca Dumnezeu să-l facă din ţărâna pământului şi să-i dea viaţă? De fapt, el nu exista! Când a murit, Adam a revenit la acea starea iniţială de nonexistenţă. Versetele din Eclesiastul 9:5, 10 prezintă în mod clar starea morţilor: „Cei morţi nu ştiu nimic . . . În locuinţa morţilor în care te vei duce nu se află nici faptă, nici punere la cale, nici ştiinţă, nici înţelepciune“ (Biblia ortodoxă). Potrivit Bibliei, moartea este o stare de nonexistenţă. Cei morţi nu sunt conştienţi de nimic, nu au nici sentimente, nici gânduri.

Chinuri veşnice sau un mormânt comun?

Întrucât cei morţi nu sunt conştienţi de nimic, iadul nu poate fi un loc al focului unde sunt chinuiţi cei răi după moarte. Atunci ce este iadul? Analizând ce s-a întâmplat cu Isus după ce a murit, putem găsi răspunsul la această întrebare. Scriitorul biblic Luca ne relatează: „[Isus] nu a fost părăsit în Hades * [iad, Biblia ortodoxă], iar carnea lui nu a văzut descompunerea“ (Faptele 2:31). Unde se afla iadul în care a mers chiar şi Isus? Iată ce a scris apostolul Pavel: „V-am transmis . . . că Cristos a murit pentru păcatele noastre, potrivit Scripturilor; şi că a fost înmormântat, da, că a fost sculat din morţi a treia zi, potrivit Scripturilor“ (1 Corinteni 15:3, 4). Prin urmare, Isus a fost în iad, adică în mormânt, însă el nu a rămas mult timp acolo, ci a fost sculat din morţi, sau înviat.

Să ne gândim, de asemenea, la Iov, care era un om drept şi care a suferit foarte mult. Dorind să scape din situaţia deplorabilă în care se afla, el a cerut: „Şi măcar de m’ai fi păzit în iad [Şeol *] şi m’ai fi ascuns pre mine, până ţi s’ar fi potolit mâniea ta, şi să-mi fi rânduit vreme, în care să-ţi aduci aminte de mine“ (Iov 14:13, Biblia adică Dumnezeiasca Scriptură a Legii Vechi şi a Celei Nouă, ediţia Sfântului Sinod, 1914). Ar fi iraţional să credem că Iov căuta refugiu într-un loc arzător. Pentru el, „iadul“ era pur şi simplu mormântul, unde suferinţele sale aveau să se sfârşească. Aşadar, iadul despre care vorbeşte Biblia este mormântul comun al omenirii, unde merg atât oamenii buni, cât şi cei răi.

Este focul iadului mistuitor?

Ar putea focul iadului să simbolizeze distrugerea completă, definitivă? Arătând că există o  deosebire între un loc al focului şi Hades, sau iad, Scripturile spun următoarele: „Moartea şi Hadesul au fost azvârlite în lacul de foc“. „Lacul“ despre care se vorbeşte aici este simbolic, deoarece moartea şi iadul (Hadesul) ce vor fi aruncate în el nu pot arde literalmente. Lacul de foc este „moartea a doua“, din care nu se mai poate reveni la viaţă. — Revelaţia 20:14.

Lacul de foc are o semnificaţie asemănătoare cu cea a ‘Gheenei de foc [flăcările iadului, Noul Testament pe înţelesul tuturor]’ despre care a vorbit Isus (Matei 5:22; Marcu 9:47, 48). Cuvântul „Gheenă“ apare de 12 ori în Scripturile greceşti creştine şi se referă la valea lui Hinom, situată în afara zidurilor Ierusalimului. În zilele lui Isus, această vale era folosită pentru depozitarea gunoaielor; aici „erau aruncate cadavrele răufăcătorilor şi ale animalelor, precum şi tot felul de murdării“ (Smith’s Dictionary of the Bible). Pentru ca gunoaiele să ardă, focul era întreţinut prin adăugare de sulf. În mod potrivit, Isus s-a referit la această vale ca fiind un simbol al distrugerii veşnice.

La fel ca Gheena, lacul de foc simbolizează distrugerea eternă. Moartea şi Hadesul vor fi „azvârlite“ în lacul de foc în sensul că vor fi anihilate când oamenii vor scăpa de păcat şi de condamnarea la moarte. „Partea“ păcătoşilor nepenitenţi care acţionează în cunoştinţă de cauză va fi în acest lac (Revelaţia 21:8). Şi ei vor fi distruşi pentru totdeauna. În schimb, cei aflaţi în iad — adică în mormântul comun al omenirii — pe care Dumnezeu i-a păstrat în memoria sa vor avea parte de un viitor minunat.

Iadul este golit!

În Revelaţia 20:13 se spun următoarele: „Marea i-a dat înapoi pe morţii care erau în ea, şi moartea şi Hadesul i-au dat înapoi pe morţii care erau în ele“. Într-adevăr, iadul despre care vorbeşte Biblia va fi golit. Aşa cum a promis Isus, „vine ceasul când toţi cei din mormintele de amintire vor auzi vocea [lui Isus] şi vor ieşi afară“ (Ioan 5:28, 29). Milioane de morţi care în prezent nu mai există în nici o formă, dar care se află în memoria lui Iehova Dumnezeu vor fi înviaţi, sau readuşi la viaţă, în paradisul restabilit pe pământ. — Luca 23:43; Faptele 24:15.

În lumea nouă a lui Dumnezeu, cei înviaţi care se vor supune legilor sale drepte nu vor mai trebui să moară niciodată (Isaia 25:8). Iehova „va şterge orice lacrimă din ochii lor, şi moartea nu va mai fi; nici jale, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi“. De fapt, ‘lucrurile anterioare vor fi trecut’ (Revelaţia 21:4). Ce perspectivă minunată le stă în faţă celor aflaţi în iad, adică în „mormintele de amintire“! Chiar şi numai această perspectivă este pentru noi un motiv suficient de a asimila mai multă cunoştinţă despre Iehova Dumnezeu şi Fiul său, Isus Cristos. — Ioan 17:3.

[Note de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 5]

Iov s-a rugat să meargă în iad pentru a fi ocrotit

[Legenda ilustraţiei de la pagina 6]

Gheena de foc, simbol al distrugerii eterne

[Legenda ilustraţiei de la pagina 7]

‘Cei din mormintele de amintire vor ieşi afară’