Salt la conţinut

Salt la cuprins

Semănaţi dreptatea şi veţi secera bunătatea iubitoare a lui Dumnezeu

Semănaţi dreptatea şi veţi secera bunătatea iubitoare a lui Dumnezeu

Semănaţi dreptatea şi veţi secera bunătatea iubitoare a lui Dumnezeu

„CELUI ce se pune garant pentru altul, îi merge rău, dar cine se teme să se pună garant [să bată palma, NW] este liniştit“ (Proverbele 11:15). Cât de grăitor este îndemnul acestui proverb concis, care ne îndeamnă să acţionăm cu simţul răspunderii! Garantarea unui împrumut pentru un datornic care îşi asumă mari riscuri poate duce la multe probleme. Nu ‘bateţi palma’ — gest care în Israelul antic echivala cu semnarea unui anumit acord — şi veţi evita să ajungeţi în impas financiar.

În acest caz este valabil principiul: „Ce seamănă omul, aceea va şi secera“ (Galateni 6:7). „Semănaţi cu dreptate, a spus profetul Osea, şi veţi secera potrivit cu îndurarea [cu bunătatea iubitoare, NW]“ (Osea 10:12). Da, semănaţi dreptatea acţionând în armonie cu voinţa lui Dumnezeu şi veţi secera bunătatea sa iubitoare. Făcând mai multe aplicări practice ale acestui principiu, regele Solomon al Israelului recomandă cu tărie o conduită dreaptă, o vorbire cinstită şi o atitudine corectă. Dacă vom examina îndeaproape cuvintele lui înţelepte, ne vom simţi, cu siguranţă, încurajaţi să semănăm cu dreptate. — Proverbele 11:15–31.

Semănaţi „farmec“ şi veţi secera „glorie“

„O femeie plină de farmec deţine glorie“, spune înţeleptul rege, „însă în ce-i priveşte pe tirani, aceştia deţin bogăţii“ (Proverbele 11:16, NW). Acest verset pune în contrast gloria durabilă de care se poate bucura o femeie plină de farmec — „femeia cu purtare bună“ — cu bogăţiile efemere pe care le poate dobândi un tiran. — Biblia ortodoxă.

Cum poate o persoană să fie „plină de farmec“ şi astfel să aibă parte de glorie? „Păzeşte înţelepciunea practică şi capacitatea de gândire, a sfătuit Solomon, şi ele vor fi . . . farmec pentru gâtlejul tău“ (Proverbele 3:21, 22, NW). În plus, psalmistul a vorbit despre ‘farmecul turnat pe buzele unui rege’ (Psalmul 45:1, 2, NW). Într-adevăr, capacitatea de gândire, înţelepciunea practică şi folosirea în mod potrivit a limbii vor spori valoarea şi farmecul unei persoane. Acest lucru se poate spune cu toată convingerea despre o femeie înţeleaptă. Abigail, soţia nesăbuitului Nabal, este un exemplu în acest sens. Ea era o femeie „cu judecată şi frumoasă la chip“, iar regele David a lăudat-o pentru „înţelepciunea“ ei. — 1 Samuel 25:3, 33.

Unei femei fidele lui Dumnezeu care este plină de farmec i se va aduce, în mod cert, glorie. Ea se va bucura de o reputaţie bună, iar, dacă este căsătorită, ea va fi preţuită de soţul ei. De fapt, toată familia ei va fi onorată; gloria acestei femei nu va fi trecătoare. „Un nume bun este mai de dorit decât mari bogăţii şi a fi iubit preţuieşte mai mult decât argintul şi aurul“ (Proverbele 22:1). Numele bun pe care o astfel de femeie şi-l face la Dumnezeu nu-şi pierde valoarea.

Cu totul altfel stau lucrurile în cazul unui „tiran“, sau al „unui bărbat nemilos“ (Proverbele 11:16, New International Version). „Tiranii“ sunt puşi în aceeaşi categorie cu oamenii răi şi cu cei care se opun închinătorilor lui Iehova (Iov 6:23; 27:13, NW). Aceste persoane ‘nu-l pun pe Dumnezeu înaintea lor’ (Psalmul 54:3). Oprimându-i pe oamenii nevinovaţi şi folosindu-se de ei pentru a-şi atinge obiectivele egoiste, astfel de persoane ‘strâng argint ca ţărâna’ (Iov 27:16). Totuşi, la un moment dat, ele se vor culca şi nu se vor mai scula sau, chiar dacă se vor trezi la o nouă zi de viaţă, aceasta ar putea fi ultima pentru ei (Iov 27:19). Bogăţiile şi realizările lor nu le vor folosi atunci la nimic. — Luca 12:16–21.

Cât de important e să tragem învăţăminte din cuvintele scrise în Proverbele 11:16! Prezentându-ne pe scurt ce vor secera atât cei ‘plini de farmec’, cât şi „tiranii“, regele Israelului ne îndeamnă să semănăm dreptatea.

„Bunătatea iubitoare“ aduce binecuvântări

Solomon prezintă în continuare alte chestiuni privitoare la relaţiile interumane, din care putem trage învăţăminte. Iată ce spune el: „Omul milos [cu bunătate iubitoare, NW] îşi face bine sufletului său, dar cel plin de cruzime îşi tulbură însăşi carnea lui“ (Proverbele 11:17). Potrivit opiniei unui erudit, „proverbul transmite mesajul că felul în care o persoană se comportă cu alţii se răsfrânge asupra ei în mod neaşteptat sau independent de voinţa sa“. Să luăm cazul unei tinere pe nume Lisa *. Deşi are cele mai bune intenţii, ea nu este niciodată punctuală. Când merge în lucrarea de predicare cu alţi vestitori ai Regatului, nu e ceva neobişnuit ca ea să ajungă la locul stabilit mai târziu cu 30 de minute sau chiar mai mult. Lisa nu „îşi face bine“. Poate ea să-i învinovăţească pe aceşti vestitori dacă se satură să piardă timp preţios aşteptând-o şi altă dată nu se mai programează cu ea?

Şi despre o persoană perfecţionistă, care îşi fixează ţeluri prea înalte, se poate spune că este „plină de cruzime“ cu ea însăşi. Străduindu-se din răsputeri să atingă unele obiective imposibil de realizat, o astfel de persoană se poate epuiza şi poate suferi o decepţie. În schimb, noi ‘ne facem bine’ dacă ne fixăm obiective realiste şi rezonabile. Poate că nu avem o minte atât de ageră ca alţii sau poate că boala ori vârsta înaintată ne impun anumite limite. Însă niciodată să nu ajungem peste măsură de neliniştiţi în privinţa progresului nostru spiritual, ci să fim întotdeauna rezonabili, acceptându-ne limitele. Vom fi fericiţi dacă ‘vom face tot posibilul’ în situaţia noastră. — 2 Timotei 2:15; Filipeni 4:5.

Înţeleptul rege Solomon ne dă mai multe amănunte cu privire la foloasele de care se bucură cei drepţi şi la urmările pe care trebuie să le suporte cei plini de cruzime. El afirmă: „Cel rău dobândeşte un câştig înşelător, dar cel ce seamănă dreptatea are o răsplată sigură. Adevărata dreptate duce la viaţă, dar cel care urmăreşte răul îşi găseşte moartea. Cei cu inima vicleană sunt o urâciune înaintea DOMNULUI, dar cei integri în căile lor Îi sunt plăcuţi. Hotărât: cel rău nu va trece drept nevinovat [deşi sunt mână-n mână, cei răi nu scapă nepedepsiţi, NW], dar sămânţa celor drepţi va fi scăpată“. — Proverbele 11:18–21.

Aceste versete scot în evidenţă, în diverse moduri, un lucru esenţial: Dacă semănăm dreptatea, vom secera binecuvântările ei. Cei răi înşală sau practică jocurile de noroc pentru a obţine câştiguri fără nici un efort. Întrucât astfel de câştiguri sunt ‘înşelătoare’, ei pot ajunge foarte dezamăgiţi. Însă muncitorii cinstiţi au „o răsplată sigură“ în sensul că au parte de siguranţă. Bucurându-se de aprobarea lui Dumnezeu, cei integri au speranţa vieţii. Dar ce se va întâmpla cu cei răi? „Deşi sunt mână-n mână“ când pun la cale fapte josnice, cei răi nu scapă nepedepsiţi (Proverbele 2:21, 22). Ce îndemn excelent de a semăna dreptatea!

Adevărata frumuseţe le aparţine celor chibzuiţi

„Femeia frumoasă şi fără minte [care îşi întoarce faţa de la chibzuinţă, NW] este ca un inel de aur pus în râtul unui porc“, spune Solomon în continuare (Proverbele 11:22). Inelele pentru nas purtate de femei erau la modă în timpurile biblice. Un inel prins de o nară sau de septul nazal era o bijuterie care atrăgea atenţia. Cât de neobişnuit ar fi arătat o podoabă atât de aleasă în râtul unui porc! Acelaşi lucru se poate spune despre o persoană foarte atrăgătoare din punct de vedere fizic, dar căreia îi lipseşte ‘chibzuinţa’. Indiferent că e vorba de o femeie sau de un bărbat, bijuteria respectivă nu i se potriveşte. Aceasta nu îşi are rostul şi nu este deloc atrăgătoare.

Desigur, este firesc să fim interesaţi de modul în care ne privesc ceilalţi. Însă de ce să fim preocupaţi peste măsură de trăsăturile noastre fizice sau de forma corpului? Avem multe trăsături sau aspecte personale asupra cărora nu deţinem nici un control. În plus, nu e atât de important cum arătăm. Nu-i aşa că majoritatea celor pe care îi simpatizăm sau îi apreciem sunt persoane cu o înfăţişare obişnuită? Farmecul fizic nu este cheia fericirii. Ceea ce contează cu adevărat este frumuseţea interioară a persoanelor care cultivă calităţi divine, acestea fiind mereu apreciate. Prin urmare, să fim chibzuiţi şi să cultivăm astfel de calităţi.

„Sufletul binefăcător va fi săturat“

„Dorinţa celor drepţi este numai bine“, declară regele Solomon, „dar aşteptarea celor răi este numai mânie“. În continuare, el explică: „Unul care dă cu mână largă ajunge mai bogat; şi altul, care reţine mai mult decât trebuie, nu face decât să sărăcească“. Proverbele 11:23, 24.

Când ‘dăm cu mână largă’ — adică le împărtăşim altora — cunoştinţa din Cuvântul lui Dumnezeu, cu siguranţă, ne îmbunătăţim înţelegerea ‘lăţimii şi lungimii şi înălţimii şi adâncimii’ ei (Efeseni 3:18). În schimb, cei care nu împărtăşesc cu alţii cunoştinţa pe care au dobândit-o riscă să o piardă. Într-adevăr, „cine seamănă cu zgârcenie va şi secera cu zgârcenie; şi cine seamănă din belşug va şi secera din belşug“. — 2 Corinteni 9:6.

„Sufletul binefăcător [generos, NW] va fi săturat [va avea prosperitate]“, spune regele mai departe, „şi cel ce udă pe alţii va fi udat şi el“ (Proverbele 11:25). Dacă ne folosim ‘cu generozitate’ timpul şi resursele materiale pentru promovarea închinării adevărate, Iehova va fi mulţumit de noi (Evrei 13:15, 16). El va ‘deschide zăgazurile cerurilor şi va turna peste noi o binecuvântare care va da pe deasupra’ (Maleahi 3:10). Gândiţi-vă numai la prosperitatea spirituală de care ne bucurăm în prezent ca slujitori ai săi!

Prezentând un alt caz în care este evident contrastul dintre dorinţele celor drepţi şi dorinţele celor răi, Solomon afirmă: „Cine reţine grâul este blestemat de popor, dar pe capul celui ce-l vinde vine binecuvântarea“ (Proverbele 11:26). Poate fi rentabil să cumperi unele bunuri materiale la preţuri mici şi să le păstrezi pentru a le vinde când rezervele se micşorează şi preţurile cresc. Deşi este util într-o anumită măsură să economiseşti şi să ai ceva pus deoparte, oamenii îi desconsideră, în general, pe cei care fac aceasta din motive egoiste. Însă persoanele care nu încearcă să obţină câştiguri mari profitând de o situaţie critică se bucură de aprecierea celorlalţi.

Încurajându-ne să urmărim binele, sau dreptatea, regele Israelului ne spune: „Cine urmăreşte binele îşi câştigă bunăvoinţă, dar cine urmăreşte răul este atins de el. Cine se încrede în bogăţii va cădea, dar cei drepţi vor înverzi ca frunzişul“. Proverbele 11:27, 28.

Cei drepţi ‘câştigă suflete’

Arătând consecinţele unei acţiuni nechibzuite, Solomon afirmă: „Cine îşi tulbură casa [aduce ostracizare asupra casei lui, NW] va moşteni vânt“ (Proverbele 11:29a). Prin fapta sa rea, Acan ‘a adus ostracizare asupra lui’; atât el, cât şi ceilalţi membri ai familiei sale au fost lapidaţi (Iosua, capitolul 7). În prezent, capul unei familii creştine şi alţi membri ai familiei sale s-ar putea angaja într-o conduită greşită care să atragă după sine excluderea lor din congregaţia creştină. Nerespectând poruncile lui Dumnezeu şi tolerând un păcat grav în familie, un bărbat aduce ostracizare asupra casei sale. El şi probabil alţi membri ai familiei sale vor fi excluşi din congregaţia creştină ca răufăcători nepenitenţi (1 Corinteni 5:11–13). Ce va culege el astfel? Numai vânt, adică ceva fără nici o valoare.

„Nebunul [persoana nechibzuită, NW] va fi servitorul omului înţelept“, spune versetul în continuare (Proverbele 11:29b). Întrucât le lipseşte înţelepciunea practică, cei nechibzuiţi nu pot fi consideraţi oameni de încredere şi nu primesc sarcini de mare răspundere. Mai mult decât atât, din cauza unei slabe gospodăriri, o astfel de persoană neînţeleaptă poate să-şi facă anumite obligaţii faţă de altcineva şi să ajungă astfel „servitorul omului înţelept“. Aşadar, este foarte important să fim chibzuiţi şi să ne folosim înţelepciunea practică în tot ceea ce facem.

„Rodul celui drept este un pom de viaţă“, ne asigură înţeleptul rege, „şi cel înţelept câştigă suflete“ (Proverbele 11:30). Cum aşa? Ei bine, prin vorbirea şi conduita sa, un om drept îi hrăneşte pe alţii din punct de vedere spiritual. Aceştia se simt îndemnaţi să-i slujească lui Iehova, iar, în cele din urmă, pot primi viaţa pe care ne-o acordă el.

‘Cu atât mai mult va fi răsplătit cel păcătos’

Cât de stăruitoare sunt îndemnurile de a semăna dreptatea conţinute în proverbele pe care le-am analizat până acum! Făcând o altă aplicare a principiului „ce seamănă omul, aceea va şi secera“, Solomon declară: „Iată, cel drept va fi răsplătit pe pământ; cu cât mai mult cel rău şi păcătos“. Proverbele 11:31.

Deşi se străduieşte să facă binele, o persoană dreaptă comite uneori greşeli (Eclesiastul 7:20). Ea va fi ‘răsplătită’ acordându-i-se disciplinare. Însă ce se poate spune despre cineva care se angajează în mod deliberat într-o conduită greşită şi nu face nici un efort pentru a se îndrepta? Nu-i aşa că merită o ‘răsplată’ mai mare, adică o pedeapsă aspră? „Dacă cel drept este salvat cu greu, a scris apostolul Petru, unde va apărea cel lipsit de pietate şi cel păcătos?“ (1 Petru 4:18). Prin urmare, să fim întotdeauna hotărâţi să semănăm dreptatea, spre binele nostru.

[Notă de subsol]

^ par. 11 Numele a fost schimbat.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 28]

„Farmecul“ i-a adus lui Abigail „glorie“

[Legenda fotografiilor de la pagina 30]

‘Cel rău dobândeşte un câştig înşelător, cel drept are o răsplată sigură’

[Legenda fotografiei de la pagina 31]

‘Semănaţi din belşug şi veţi secera din belşug’