Întrebări de la cititori

A ştiut Abel că pentru a obţine favoarea lui Dumnezeu trebuia să aducă drept jertfă un animal?

Relatarea biblică despre jertfele aduse de Cain şi Abel este foarte succintă. În Geneza 4:3–5 citim: „După un timp oarecare, Cain a adus DOMNULUI o jertfă de mâncare din roadele pământului. Abel a adus şi el din oile întâi-născute ale turmei lui şi din grăsimea lor. Şi DOMNUL a privit cu plăcere spre Abel şi spre jertfa lui; dar spre Cain şi spre jertfa lui, n-a privit cu plăcere“.

Biblia nu menţionează că înainte de acest episod Iehova ar fi dat unele indicaţii concrete în legătură cu oferirea de jertfe sau cu felul de jertfe plăcute lui. Se pare deci că Abel şi Cain au adus jertfe din proprie iniţiativă. Lor le era interzis accesul în locuinţa paradiziacă pe care o pierduseră părinţii lor şi începuseră să simtă urmările păcatului; acum erau înstrăinaţi de Dumnezeu. În starea deplorabilă în care se aflau ca oameni păcătoşi, ei trebuie să fi dorit cu ardoare să-i ceară ajutor lui Dumnezeu. Oferirea unui dar lui Dumnezeu a fost, probabil, un act făcut din proprie iniţiativă pentru a dobândi favoarea divină.

Dumnezeu a acceptat jertfa adusă de Abel, dar nu şi pe cea adusă de Cain. De ce? Oare pentru că Abel a adus o jertfă corespunzătoare, iar Cain, nu? Nu putem spune cu certitudine că felul de jertfă nu a avut nici o importanţă din moment ce nici unuia dintre ei nu i se spusese care tip de jertfă era acceptat şi care nu. Totuşi, se pare că ambele jertfe puteau fi acceptate. Potrivit Legii pe care le-a dat-o mai târziu israeliţilor, Iehova aproba ca jertfă nu numai animale sau părţi din animale, ci şi spice prăjite, snopi de orz, floarea făinii, produse de patiserie şi vin (Leviticul 6:19–23; 7:11–13; 23:10–13). Se pare că ceea ce l-a determinat pe Dumnezeu să accepte jertfa lui Abel şi să o respingă pe cea a lui Cain nu a fost pur şi simplu tipul de jertfă. — Isaia 1:11; Amos 5:22.

Secole mai târziu, apostolul Pavel a scris: „Prin credinţă Abel i-a oferit lui Dumnezeu o jertfă de o valoare mai mare decât cea a lui Cain, credinţă prin care i s-a depus mărturie că era drept, Dumnezeu depunând mărturie cu privire la darurile lui“ (Evrei 11:4). Astfel, Abel a fost declarat drept de Dumnezeu datorită credinţei lui. Asupra cărui lucru se concentra credinţa sa? Asupra promisiunii lui Iehova că va aduce o Sămânţă ce va ‘distruge capul şarpelui’ şi va restabili pacea şi perfecţiunea de care s-a bucurat odinioară omenirea. Din afirmaţia că Seminţei urma să-i fie ‘zdrobit călcâiul’, Abel trebuie să fi înţeles că era nevoie de o jertfă care să implice vărsare de sânge (Geneza 3:15). Cert este însă că ceea ce a făcut ca jertfa lui Abel să fie „de o valoare mai mare decât cea a lui Cain“ a fost credinţa manifestată de el.

În mod asemănător, Cain a fost respins nu pentru că tipul de jertfă era necorespunzător, ci din cauză că i-a lipsit credinţa, lucru evident în acţiunile lui. Iehova i-a spus cu claritate lui Cain: „Dacă faci bine, nu vei fi bine primit?“ (Geneza 4:7). Dumnezeu nu l-a respins pe Cain pentru că i-ar fi displăcut în vreun fel ofranda adusă, ci „pentru că lucrările lui erau rele“. Da, el a dat dovadă de gelozie şi ură, iar în final a comis o crimă. — 1 Ioan 3:12.