Când ne binecuvântează Iehova strădaniile?

„LASĂ-MĂ să plec, căci se revarsă zorile.“

„Nu Te voi lăsa să pleci, până nu mă vei binecuvânta.“

„Care îţi este numele?“

„Iacov.“

„Numele tău nu va mai fi Iacov, ci Israel; căci ai luptat cu Dumnezeu şi cu oameni şi ai fost biruitor.“ — Geneza 32:26–28.

Acest dialog interesant a avut loc ca urmare a unei extraordinare demonstraţii de agilitate fizică din partea lui Iacov, în vârstă de 97 de ani. Deşi Biblia nu-l descrie ca fiind un bărbat robust, el s-a luptat o noapte întreagă cu un înger. Care a fost motivul? Iacov era profund interesat de promisiunea pe care i-o făcuse Iehova unuia dintre strămoşii săi — el era preocupat de moştenirea sa.

Cu mulţi ani mai înainte, fratele său, Esau, îi cedase dreptul de întâi-născut în schimbul unui castron de fiertură. Însă acum Iacov află că Esau, însoţit de 400 de bărbaţi, se îndreaptă spre el. Pe bună dreptate, Iacov este neliniştit şi doreşte să se asigure că promisiunea lui Iehova potrivit căreia familia sa se va bucura de prosperitate în ţara de dincolo de râul Iordan se va împlini. În armonie cu rugăciunile sale, Iacov întreprinde o acţiune hotărâtă. El îi trimite daruri generoase lui Esau, care înaintează tot mai mult. De asemenea, el ia câteva măsuri de precauţie: îşi împarte oamenii în două tabere şi îşi ia soţiile şi copiii şi trec vadul Iabocului. El se luptă din greu toată noaptea cu un înger şi, cu multe lacrimi, îi cere „să implore favoare pentru el“. — Osea 12:4, NW; Geneza 32:1–32.

Să ne gândim şi la exemplul Rahelei, cea de-a doua şi mult iubita soţie a lui Iacov. Rahela cunoaşte foarte bine promisiunea lui Iehova de a-l binecuvânta pe Iacov. Sora sa, Leea, prima soţie a lui Iacov, a fost binecuvântată cu patru fii, însă Rahela este stearpă (Geneza 29:31–35). În loc să se autocompătimească, ea continuă să-l implore pe Iehova în rugăciune în această privinţă şi întreprinde câteva acţiuni concrete în armonie cu rugăciunile sale. Asemenea străbunei sale Sara, care a dat-o pe Agar soţului ei, Rahela o dă pe roaba sa Bilha lui Iacov ca să-i fie soţie secundară, pentru ca, potrivit spuselor ei, ‘să aibă copii prin ea’. * Bilha îi naşte lui Iacov doi fii, pe Dan  şi pe Neftali. La naşterea lui Neftali, Rahela îşi dezvăluie zbuciumul sufletesc: „Am purtat luptele lui Dumnezeu cu sora mea şi am biruit“. Apoi Rahela primeşte binecuvântarea de a da ea însăşi naştere la doi fii, Iosif şi Beniamin. — Geneza 30:1–8; 35:24.

De ce a binecuvântat Iehova eforturile fizice şi lupta sufletească ale lui Iacob şi ale Rahelei? Ei au păstrat viu în minte voinţa lui Iehova şi şi-au preţuit moştenirea. Ei s-au rugat cu ardoare pentru a primi binecuvântarea sa şi au întreprins acţiuni hotărâte în armonie cu voinţa lui Dumnezeu şi cu implorările lor.

Asemenea lui Iacov şi Rahelei, în prezent, mulţi pot spune din proprie experienţă că e nevoie de eforturi susţinute pentru a primi binecuvântarea lui Iehova. În strădaniile lor, de multe ori varsă lacrimi de durere şi se luptă cu descurajarea şi dezamăgirea. Elizabeth, o mamă creştină, îşi aminteşte câte eforturi a trebuit să depună pentru a-şi relua obiceiul de a asista la întrunirile creştine după o lungă perioadă de absentare. Îi era foarte greu întrucât avea cinci băieţi mici, soţul ei nu era Martor şi trebuia să parcurgă cu maşina 30 de kilometri până la cea mai apropiată Sală a Regatului. „Pentru a merge cu regularitate la întruniri aveam nevoie de multă autodisciplină, care, cu siguranţă, a fost benefică atât pentru mine, cât şi pentru fiii mei. Ea i-a ajutat să înţeleagă că merita tot efortul“. Iehova i-a binecuvântat strădaniile. Trei fii ai ei sunt membri activi ai congregaţiei creştine, doi dintre aceştia slujind în ministerul cu timp integral. Progresul lor spiritual este o mare bucurie pentru Elizabeth, care ne spune: „Au progresat spiritualiceşte mai mult ca mine“. Strădaniile ei au fost bogat răsplătite!

Strădaniile pe care le binecuvântează Iehova

Strădaniile unei persoane vor fi cu siguranţă răsplătite. Cu cât depunem mai multe eforturi pentru a realiza ceva sau pentru a ne îndeplini o sarcină, cu atât satisfacţia pe care o avem este mai mare. Aşa am fost creaţi de Iehova. Iată ce a scris regele Solomon: „Faptul că un om mănâncă şi bea şi vede binele în mijlocul întregii lui munci [pentru toată munca lui grea, NW] este un dar de la Dumnezeu“ (Eclesiastul 3:13; 5:18, 19). Cu toate acestea, pentru a fi binecuvântaţi de Dumnezeu trebuie să ne asigurăm că eforturile noastre sunt bine direcţionate. De exemplu, este raţional să aşteptăm ca Iehova să aprobe un mod de viaţă în care lucrurile spirituale ocupă un loc secundar? Se poate aştepta un creştin dedicat să primească binecuvântarea lui Iehova dacă acceptă un loc de muncă sau o promovare care i-ar pretinde să renunţe în repetate rânduri la instruirea şi asocierea ziditoare de la întrunirile creştine? — Evrei 10:23–25.

Dacă o persoană îşi dedică viaţa ‘muncii grele’ în încercarea de a-şi face o carieră laică sau de a se realiza pe plan material şi nu ţine cont de lucrurile spirituale, ea nu ‘va vedea binele’. În ilustrarea sa despre semănător, Isus a descris consecinţele pe care trebuie să le suporte o persoană ce nu-şi direcţionează corect eforturile. Despre sămânţa „semănată printre spini“, Isus a spus că „este cel ce aude cuvântul, dar îngrijorările acestui sistem de lucruri şi puterea amăgitoare a bogăţiilor înăbuşă cuvântul, şi el devine neroditor“ (Matei 13:22). Şi Pavel a avertizat cu privire la această capcană, adăugând că cei ce urmăresc un mod de viaţă materialist „cad în ispită şi în cursă şi în multe dorinţe nesăbuite şi nocive, care îi cufundă pe oameni în distrugere şi ruină“. Care este antidotul pentru o astfel de viaţă distructivă pe plan spiritual? Iată ce a spus Pavel  în continuare: ‘Fugiţi de aceste lucruri şi nu vă puneţi speranţa în bogăţii nesigure, ci în Dumnezeu, care ne furnizează toate lucrurile din abundenţă spre desfătarea noastră’. — 1 Timotei 6:9, 11, 17.

Indiferent de vârstă sau de timpul petrecut în serviciul lui Iehova, cu toţii putem trage foloase dacă depunem eforturi asemenea lui Iacov şi Rahelei. În strădania de a obţine aprobarea divină, ei nu au pierdut niciodată din vedere moştenirea lor, oricât de înspăimântătoare sau de descurajatoare a fost situaţia lor. În prezent, presiunile şi dificultăţile cu care ne confruntăm pot fi tot atât de înspăimântătoare sau de descurajatoare; uneori situaţia ar putea deveni chiar deprimantă. Am putea avea tendinţa de a renunţa la luptă şi, astfel, am ajunge şi noi o victimă a lui Satan. El face tot ce-i stă în putere pentru a-şi atinge ţinta, folosindu-se de mijloace precum divertismentele, formele de destindere, sportul, hobbyurile, o carieră lumească sau prosperitatea materială. Perspectivele oferite de el sunt deseori tentante, însă rareori devin realitate. Cei care sunt ademeniţi să se lase angrenaţi în astfel de preocupări sfârşesc adesea prin a fi cuprinşi de puternice sentimente de dezamăgire. Asemenea lui Iacov şi Rahelei din vechime, să cultivăm dorinţa de a lupta din toate puterile şi de a rezista maşinaţiilor lui Satan.

Diavolul ar fi foarte bucuros dacă am renunţa la luptă, considerând că situaţia este fără ieşire şi că nu mai e nimic de făcut. Cât de important este, aşadar, să fim cu toţii atenţi să nu dezvoltăm o atitudine negativistă, gândindu-ne că nimeni nu ne iubeşte sau că Iehova ne-a uitat. Dacă ne lăsăm cuprinşi de astfel de gânduri ne putem autodistruge. Ar putea fi aceasta un semn că am depus armele şi că nu mai luptăm până la capăt pentru a primi binecuvântări? Amintiţi-vă că Iehova ne binecuvântează strădaniile.

Continuaţi să luptaţi pentru binecuvântările lui Iehova

Bunăstarea noastră spirituală depinde într-o mare măsură de faptul de a înţelege două adevăruri fundamentale despre viaţa în serviciul lui Iehova: 1) Nimeni nu are un control absolut asupra greutăţilor, a problemelor de sănătate sau a altor situaţii dificile din viaţă şi 2) Iehova ascultă „strigătele“ celor care îl imploră să-i ajute şi să-i binecuvânteze. — Exodul 3:7–10; Iacov 4:8, 10; 1 Petru 5:8, 9.

Indiferent cât de dificilă e situaţia voastră sau cât de neputincioşi vă simţiţi, nu cedaţi ‘păcatului care ne prinde cu uşurinţă în mreje’, şi anume lipsa de credinţă (Evrei 12:1). Continuaţi să luptaţi până când veţi primi binecuvântări. Fiţi răbdători, urmând exemplul lui Iacov, care, deşi era în vârstă, s-a luptat toată noaptea pentru o binecuvântare. Asemenea agricultorului care seamănă primăvara şi aşteaptă secerişul pentru a culege roadele, aşteptaţi cu răbdare binecuvântarea lui Iehova în activităţile spirituale, chiar dacă aveţi impresia că nu faceţi prea mult în acest domeniu (Iacov 5:7, 8). Amintiţi-vă întotdeauna cuvintele psalmistului: „Cei care seamănă cu lacrimi vor secera cu bucurie“ (Psalmul 126:5; Galateni 6:9). Rămâneţi fermi şi nu părăsiţi rândurile luptătorilor!

[Notă de subsol]