Să ne supunem cu loialitate autorităţii divine

„DOMNUL este Judecătorul nostru, DOMNUL este Legiuitorul nostru, DOMNUL este Împăratul [Regele, NW] nostru.“ — ISAIA 33:22.

1. Prin ce era unică naţiunea Israel?

NAŢIUNEA Israel a luat naştere în anul 1513 î.e.n. Pe atunci, ea nu avea nici capitală, nici ţară şi nici rege vizibil. Membrii ei erau foşti sclavi. Însă această naţiune era unică şi dintr-un alt punct de vedere. Iehova Dumnezeu era Judecătorul, Legiuitorul şi Regele ei invizibil (Exodul 19:5, 6; Isaia 33:22). Nici o altă naţiune nu putea să se laude cu acest lucru!

2. Ce întrebare ne putem pune gândindu-ne la modul în care a fost organizat Israelul, şi de ce este important să cunoaştem răspunsul la această întrebare?

² Întrucât Iehova este un Dumnezeu al ordinii şi al păcii, putem fi siguri că o naţiune guvernată de el e bine organizată (1 Corinteni 14:33). Cu certitudine, aşa au stat lucrurile în cazul Israelului. Dar cum ar putea o organizaţie pământească, vizibilă, să fie condusă de un Dumnezeu invizibil? În acest sens putem analiza cum a guvernat Iehova naţiunea antică Israel. Din modul în care a condus-o vom remarca îndeosebi cât de important este să ne supunem cu loialitate autorităţii divine.

Cum a fost condus Israelul antic

3. Ce măsuri practice a luat Iehova pentru a-şi îndruma poporul?

³ Deşi era Regele invizibil al Israelului, Iehova a numit bărbaţi fideli în calitate de reprezentanţi ai săi. Existau căpetenii, cu alte cuvinte capi ai familiilor patriarhale, şi bătrâni pentru a sluji poporului ca sfătuitori şi judecători (Exodul 18:25, 26; Deuteronomul 1:15). Însă nu ar trebui să tragem concluzia că aceşti bărbaţi cu răspundere puteau să judece lucrurile cu discernământ şi pricepere ireproşabile fără să aibă îndrumare divină. Ei nu erau perfecţi şi nu puteau citi în inima colaboratorilor lor în închinare. Totuşi, sfaturile date de judecătorii temători de Dumnezeu puteau fi utile deoarece se bazau pe Legea lui Iehova. — Deuteronomul 19:15; Psalmul 119:97–100.

4. Ce înclinaţii se străduiau să-şi ţină sub control judecătorii fideli din Israel, şi de ce?

⁴ Dar pentru a fi judecător nu era suficient să cunoşti Legea. Întrucât erau imperfecţi, bătrânii trebuiau să fie atenţi să-şi ţină sub  control propriile înclinaţii greşite — precum egoismul, părtinirea şi lăcomia —, care i-ar fi putut determina să pronunţe judecăţi incorecte. Iată ce le-a spus Moise: „Să nu căutaţi la faţa oamenilor în judecăţile voastre; să ascultaţi pe cel mic ca şi pe cel mare; să nu vă temeţi de faţa omului, căci judecata este a lui Dumnezeu“. Da, judecătorii din Israel acţionau ca reprezentanţi ai lui Dumnezeu. Ce privilegiu extraordinar era acesta! — Deuteronomul 1:16, 17, sublinierea noastră.

5. În afară de numirea unor judecători, ce alte măsuri a luat Iehova pentru a se îngriji de poporul său?

⁵ Iehova a luat şi alte măsuri pentru a se îngriji de necesităţile spirituale ale poporului său. Chiar înainte ca israeliţii să ajungă în Ţara Promisă, el le-a poruncit să construiască tabernacolul, centrul închinării adevărate. De asemenea, el a instituit o preoţie prin care să fie predată Legea, să fie aduse jertfe de animale şi să fie arsă tămâie dimineaţa şi seara. Dumnezeu l-a numit pe Aaron, fratele mai mare al lui Moise, mare preot al Israelului şi i-a însărcinat pe fiii lui Aaron să-şi ajute tatăl să se achite de responsabilităţile sale. — Exodul 28:1; Numeri 3:10; 2 Cronici 13:10, 11.

6, 7. a) Ce rol aveau leviţii care nu erau preoţi în raport cu cei care erau preoţi? b) Ce lecţie putem învăţa din faptul că leviţii efectuau diverse lucrări (Coloseni 3:23)?

⁶ Satisfacerea necesităţilor spirituale ale unei naţiuni cu o populaţie de milioane de oameni era o responsabilitate uriaşă, iar preoţii erau puţini. Prin urmare, s-au luat măsuri ca aceştia să fie ajutaţi de alţi membri ai tribului lui Levi. Iehova i-a spus lui Moise: „Să dai pe leviţi lui Aaron şi fiilor lui; ei să-i fie daţi lui în totul, din partea fiilor lui Israel“. — Numeri 3:9, 39.

⁷ Leviţii erau bine organizaţi. Ei erau împărţiţi în trei familii — gherşoniţii, chehatiţii şi merariţii —, fiecare având o anumită sarcină de îndeplinit (Numeri 3:14–17, 23–37). Poate că unele însărcinări păreau mai importante decât altele, însă toate erau esenţiale. Serviciul leviţilor chehatiţi avea legătură cu arca sacră a legământului şi cu mobilierul tabernacolului. Însă orice levit, indiferent că era sau nu chehatit, se bucura de privilegii extraordinare (Numeri 1:51, 53). Din nefericire, unii nu au apreciat privilegiile primite. În loc să se supună cu umilinţă autorităţii divine, ei au ajuns să fie nemulţumiţi şi au început să nutrească sentimente de mândrie, ambiţie şi invidie. Unul dintre aceşti leviţi a fost Core.

„Acum mai voiţi şi preoţia?“

8. a) Cine a fost Core? b) Ce anume este posibil să-l fi determinat pe Core să înceapă să-i privească pe preoţi numai din perspectivă omenească?

⁸ Core nu era nici capul familiei patriarhale a lui Levi, nici capul familiilor chehatiţilor (Numeri 3:30, 32). Totuşi el era o căpetenie de vază în Israel. Prin natura responsabilităţilor sale, Core trebuie să fi fost mai tot timpul în preajma lui Aaron şi a fiilor acestuia (Numeri 4:18, 19). Probabil că, văzând imperfecţiunile acestor bărbaţi, Core şi-a spus în sinea lui: Este mai mult decât evident că aceşti preoţi sunt  imperfecţi, şi totuşi mi se cere să le fiu supus! Nu de mult, Aaron a făcut un viţel de aur, iar poporul nostru s-a închinat la el şi s-a făcut vinovat de idolatrie. Şi acum, Aaron, fratele lui Moise, slujeşte ca mare preot! Ce favoritism! Şi ce să mai spun de Nadab şi Abihu, fiii lui Aaron? Ei au fost atât de lipsiţi de respect faţă de privilegiile lor de serviciu, încât Iehova i-a omorât (Exodul 32:1–5; Leviticul 10:1, 2)! * Indiferent cum a gândit Core, este clar că el a început să privească preoţia din perspectivă omenească. Astfel a ajuns să se răzvrătească împotriva lui Moise şi a lui Aaron şi, de fapt, împotriva lui Iehova însuşi. — 1 Samuel 15:23; Iacov 1:14, 15.

9, 10. Ce acuzaţie i-au adus lui Moise Core şi acoliţii lui, şi ce anume nu ar fi trebuit ei să piardă din vedere?

⁹ Fiind o persoană influentă, lui Core nu i-a fost greu să atragă de partea sa alţi oameni cu o atitudine asemănătoare. El, Datan şi Abiram au găsit 250 de simpatizanţi — toţi căpetenii ale adunării. Ei s-au dus la Moise şi la Aaron şi le-au spus: „Toată adunarea, toţi sunt sfinţi şi DOMNUL este în mijlocul lor. Pentru ce vă ridicaţi voi mai presus de adunarea DOMNULUI?“ — Numeri 16:1–3.

¹⁰ Aceşti răzvrătiţi nu ar fi trebuit să conteste autoritatea lui Moise. Nu cu mult timp în urmă, Aaron şi Miriam făcuseră exact acelaşi lucru. De fapt, Aaron şi Miriam folosiseră un argument asemănător! Potrivit celor consemnate în Numeri 12:1, 2, ei au spus: „Oare numai prin Moise vorbeşte DOMNUL? Nu vorbeşte oare şi prin noi?“ Iehova a auzit cuvintele lor. El le-a poruncit lui Moise, lui Aaron şi lui Miriam să vină la intrarea cortului întâlnirii pentru ca El să le arate pe cine desemnase drept conducător. Apoi, Iehova a vorbit în termeni cât se poate de clari: „Când va fi printre voi un proroc, Eu, DOMNUL, Mă voi face cunoscut lui într-o viziune, îi voi vorbi într-un vis. Nu tot aşa este însă cu robul Meu, Moise: el este credincios în toată casa Mea [lui i-a fost încredinţată toată casa mea, NW]“. După aceea, Iehova a lovit-o pentru un timp pe Miriam cu lepră. — Numeri 12:4–7, 10.

11. Cum a reacţionat Moise în situaţia creată de Core?

¹¹ Core şi susţinătorii lui trebuie să fi ştiut de acest incident. Răzvrătirea lor a fost nejustificată. Chiar şi aşa stând lucrurile, Moise a încercat cu răbdare să-i facă să raţioneze. El i-a îndemnat să manifeste mai multă apreciere pentru privilegiile lor, spunându-le: „Este oare puţin lucru pentru voi că Dumnezeul lui Israel v-a separat din adunarea lui Israel, lăsându-vă să vă apropiaţi de El?“ Bineînţeles că nu era „puţin lucru“! Leviţii aveau, de fapt, foarte mult. Ce altceva şi-ar mai fi putut dori? În continuare, Moise a demascat gândurile inimii lor: „Acum mai voiţi şi preoţia?“ (Numeri 12:3; 16:9, 10). * Dar cum a reacţionat Iehova la această răzvrătire împotriva autorităţii sale?

Intervine Judecătorul Israelului

12. Cum puteau israeliţii să rămână în relaţii bune cu Dumnezeu?

¹² Când le-a dat israeliţilor Legea, Iehova le-a spus că, dacă se dovedeau ascultători, aveau să devină „o naţiune sfântă“ şi că naţiunea putea să rămână sfântă atâta timp cât accepta sistemul stabilit de Iehova (Exodul 19:5, 6, NW). Acum, întrucât avea loc o răzvrătire făţişă, era momentul ca Judecătorul şi Legiuitorul Israelului să intervină! Moise i-a spus lui Core: „Tu şi toată ceata ta, mâine să fiţi înaintea DOMNULUI, tu şi ei, împreună cu Aaron. Luaţi-vă fiecare cădelniţa lui, puneţi tămâie în ea şi aduceţi fiecare înaintea DOMNULUI cădelniţa  lui: două sute cincizeci de cădelniţe; tu şi Aaron, fiecare cu cădelniţa lui“. — Numeri 16:16, 17.

13. a) De ce era o impertinenţă din partea rebelilor să ofere tămâie înaintea lui Iehova? b) Cum a acţionat Iehova faţă de cei ce s-au răzvrătit?

¹³ Potrivit prevederilor Legii lui Dumnezeu, numai preoţii puteau să ofere tămâie. Simpla idee ca un levit care nu era preot să ofere tămâie înaintea lui Iehova ar fi trebuit să-i facă pe aceşti rebeli să-şi vină în fire (Exodul 30:7; Numeri 4:16). Dar nu aşa au stat lucrurile în cazul lui Core şi al susţinătorilor lui! Ziua următoare, el „a strâns toată adunarea împotriva [lui Moise şi Aaron], la uşa cortului întâlnirii“. Iată ce ne spune relatarea: „DOMNUL a vorbit lui Moise şi lui Aaron, spunând: «Separaţi-vă din mijlocul acestei adunări şi-i voi mistui într-o clipă»!“ Însă Moise şi Aaron au făcut implorări pentru ca viaţa oamenilor din popor să fie cruţată. Iehova a acţionat în armonie cu rugămintea lor. Cât despre Core şi ceata lui, „un foc a ieşit de la DOMNUL şi a mistuit pe cei două sute cincizeci de bărbaţi care aduceau tămâia“. — Numeri 16:19–22, 35. *

14. De ce a acţionat Iehova cu fermitate împotriva adunării lui Israel?

¹⁴ Este uimitor că israeliţii care au văzut ce le-a făcut Iehova răzvrătiţilor nu au tras învăţăminte. „A doua zi, toată adunarea fiilor lui Israel a murmurat împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron, zicând: «Voi aţi omorât pe poporul DOMNULUI!»“ Israeliţii treceau de partea conspiratorilor! În cele din urmă, răbdarea lui Iehova a ajuns la limită. În acel moment, nimeni — nici măcar Moise sau Aaron — nu mai putea mijloci pentru popor. Iehova a adus un flagel asupra celor neascultători, şi „paisprezece mii şapte sute de inşi au murit de pedeapsa aceasta, afară de cei ce muriseră din cauza lui Core“. — Numeri 16:41–49.

15. a) De ce ar fi trebuit ca israeliţii să accepte fără ezitare conducerea lui Moise şi a lui Aaron? b) Ce învăţăm despre Iehova din această relatare?

¹⁵ Cât de uşor şi-au pierdut viaţa aceşti oameni! Ce bine ar fi fost dacă ar fi meditat asupra situaţiei! Ei şi-ar fi putut pune întrebări de genul: Cine s-a prezentat înaintea Faraonului cu riscul de a-şi pierde viaţa? Cine a militat pentru eliberarea israeliţilor? Cine a fost singurul om care, după eliberarea Israelului, a fost chemat să urce pe muntele Horeb ca să vorbească faţă-n faţă cu îngerul lui Dumnezeu? Evident, trecutul remarcabil al lui Moise şi al lui Aaron constituia o dovadă a loialităţii lor faţă de Iehova şi a iubirii lor pentru popor (Exodul 10:28; 19:24; 24:12–15). Lui Iehova nu i-a făcut plăcere să-i execute pe răzvrătiţi. Însă, când a devenit evident că poporul avea să continue să se răzvrătească, el a trecut cu hotărâre la acţiune (Ezechiel 33:11). Toate acestea sunt de mare importanţă pentru noi în prezent. De ce?

Să identificăm mijlocul de comunicare din prezent

16. a) Ce dovezi ar fi trebuit să-i convingă pe evreii din secolul I că Isus era reprezentantul lui Iehova? b) Cu ce a înlocuit Iehova preoţia levitică, şi de ce?

¹⁶ În prezent, Iehova este Judecătorul, Legiuitorul şi Regele invizibil al unei noi „naţiuni“ (Matei 21:43). Această „naţiune“ a luat naştere în secolul I e.n. Pe vremea aceea, în locul tabernacolului lui Moise exista un templu impunător la Ierusalim, iar leviţii continuau să-şi îndeplinească îndatoririle (Luca 1:5, 8, 9). Însă în anul 29 e.n. a venit în existenţă un alt templu, unul spiritual, avându-l ca Mare Preot pe Isus Cristos (Evrei 9:9, 11). Încă o dată se punea problema autorităţii divine. Pe cine urma să folosească Iehova ca să conducă acea nouă „naţiune“? Isus i-a fost loial în mod necondiţionat lui Dumnezeu. El i-a iubit pe oameni.  De asemenea, a înfăptuit multe miracole. Cu toate acestea, majoritatea leviţilor au fost încăpăţânaţi, asemenea strămoşilor lor, nedorind să-l accepte pe Isus (Matei 26:63–68; Faptele 4:5, 6, 18; 5:17). În cele din urmă, Iehova a înlocuit preoţia levitică cu una foarte diferită: o preoţie regală. Aceasta continuă să existe şi în prezent.

17. a) Din cine este alcătuită azi preoţia regală? b) Cum foloseşte Iehova preoţia regală?

¹⁷ Din cine este alcătuită în prezent această preoţie regală? Apostolul Petru răspunde la întrebare în prima sa scrisoare redactată sub inspiraţie divină. Adresându-se membrilor unşi ai corpului lui Cristos, el scrie: „Voi sunteţi «un neam ales, o preoţie regală, o naţiune sfântă, un popor menit să fie o proprietate specială, ca să declaraţi pretutindeni virtuţile» celui care v-a chemat din întuneric la lumina sa minunată“ (1 Petru 2:9). De aici reiese cu claritate că această „preoţie regală“ este alcătuită din continuatorii unşi ai lui Isus, ca grup. Petru o mai numeşte „o naţiune sfântă“. Astfel, cei unşi constituie canalul folosit de Iehova pentru a-i furniza poporului său instruire şi îndrumare spirituală. — Matei 24:45–47.

18. Ce legătură există între bătrânii numiţi şi preoţia regală?

¹⁸ Preoţia regală este reprezentată de bătrânii numiţi, care slujesc în poziţii de răspundere în congregaţiile poporului lui Iehova de pe tot pământul. Aceşti bărbaţi sunt demni de respect şi merită să fie sprijiniţi din toată inima, fie că sunt unşi, fie că nu. De ce? Deoarece Iehova i-a numit în poziţiile lor prin intermediul spiritului său sfânt (Evrei 13:7, 17). În ce sens?

19. De ce se poate spune că bătrânii sunt numiţi prin spiritul sfânt?

¹⁹ Aceşti bătrâni întrunesc cerinţele consemnate în Biblie, care este o lucrare a spiritului lui Dumnezeu (1 Timotei 3:1–7; Tit 1:5–9). Prin urmare, se poate spune că sunt numiţi prin spiritul sfânt (Faptele 20:28). Bătrânii de congregaţie trebuie să cunoască foarte bine Cuvântul lui Dumnezeu. Asemenea Judecătorului Suprem care i-a numit, bătrânii trebuie să urască orice atitudine părtinitoare în privinţa judecăţii. — Deuteronomul 10:17, 18.

20. Ce anume preţuiţi la bătrânii conştiincioşi?

²⁰ Noi nu contestăm autoritatea bătrânilor noştri conştiincioşi, ci îi apreciem cu adevărat! Serviciul lor fidel, efectuat de mulţi dintre ei de-a lungul a zeci de ani, ne face să avem încredere. Dând dovadă de fidelitate, ei se pregătesc  pentru întrunirile congregaţiei şi le conduc, lucrează umăr la umăr cu noi în lucrarea de predicare a ‘veştii bune a regatului’ şi, când este necesar, oferă sfaturi bazate pe Biblie (Matei 24:14; Evrei 10:23, 25; 1 Petru 5:2). Ei ne vizitează când suntem bolnavi şi ne consolează când suntem îndureraţi. Ei susţin cu loialitate şi în mod neegoist interesele Regatului. Spiritul lui Iehova este peste bătrâni; ei sunt aprobaţi de el. — Galateni 5:22, 23.

21. Ce nu trebuie să piardă din vedere bătrânii, şi de ce?

²¹ Desigur, bătrânii de congregaţie nu sunt perfecţi. Fiind conştienţi de limitele lor, ei nu încearcă să stăpânească peste turmă, „moştenirea lui Dumnezeu“. Dimpotrivă, ei se consideră ‘colaboratori pentru bucuria fraţilor lor“ (1 Petru 5:3; 2 Corinteni 1:24). Bătrânii umili şi conştiincioşi îl iubesc pe Iehova şi ştiu că, cu cât îl vor imita mai mult, cu atât vor reuşi să fie mai utili congregaţiei. Păstrând în minte acest lucru, ei se străduiesc în permanenţă să cultive calităţi divine, precum iubirea, compasiunea şi răbdarea.

22. În ce fel v-a întărit încrederea în organizaţia vizibilă a lui Iehova analizarea relatării despre Core?

²² Cât de bucuroşi suntem că Iehova este Conducătorul nostru invizibil, Isus Cristos este Marele nostru Preot, membrii preoţiei regale unse sunt învăţătorii noştri, iar bătrânii creştini fideli sunt sfătuitorii noştri! Deşi nici o organizaţie îndrumată de oameni nu poate fi perfectă, suntem fericiţi că îi putem sluji lui Dumnezeu alături de colaboratorii noştri în credinţă fideli, care se supun cu bucurie autorităţii divine!

[Note de subsol]

Ce aţi reţinut?

• Ce măsuri a luat în mod iubitor Iehova pentru a se îngriji de israeliţi?

• De ce răzvrătirea lui Core împotriva lui Moise şi a lui Aaron a fost nejustificată?

• Ce putem învăţa din modul în care a acţionat Iehova faţă de rebeli?

• Cum putem arăta că apreciem sistemul stabilit de Iehova în prezent?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 9]

Consideraţi orice responsabilitate în serviciul lui Iehova drept un privilegiu?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 10]

„Pentru ce vă ridicaţi voi mai presus de adunarea DOMNULUI?“

[Legenda fotografiei de la pagina 13]

Bătrânii numiţi reprezintă preoţia regală