Yoga: simple exerciţii fizice?

ÎN PREZENT, oamenii îşi doresc foarte mult să aibă un corp frumos şi sănătos. În acest scop, ei frecventează săli de gimnastică sau centre de fitness. Din acelaşi motiv, mii de persoane din lumea occidentală se îndreaptă spre practica orientală yoga.

Persoanele care se simt stresate, deprimate şi frustrate consideră yoga un mijloc de a găsi mângâiere şi soluţii la problemele lor. Lumea occidentală a început să manifeste un mare interes pentru religiile orientale şi practicile lor mistice îndeosebi în anii ’60, în deceniul mişcării hippy. Meditaţia transcendentală, o practică ce însoţeşte în mod obişnuit yoga, a fost popularizată de starurile de cinema şi de cântăreţii de muzică rock. Având în vedere interesul crescând pentru yoga, probabil că vă întrebaţi: Este yoga doar un ansamblu de exerciţii fizice care îi asigură practicantului un corp sănătos şi frumos, precum şi o oarecare stare de pace a minţii? Poate cineva să practice yoga fără nici o implicaţie religioasă? Este yoga potrivită pentru creştini?

Istoria practicii yoga

Termenul originar sanscrit pentru „yoga“ poate însemna a uni, a lega împreună, a înjuga, a înhăma sau a conduce. Hinduşii consideră yoga o tehnică sau o disciplină care duce la unirea cu o forţă ori un spirit supranatural. Ea a fost descrisă drept „unirea tuturor puterilor trupului, ale minţii şi ale sufletului cu Dumnezeu“.

Cât de veche este această practică? În valea Indusului, aflată pe teritoriul Pakistanului de azi, au fost descoperite câteva sigilii cu figurile unor oameni stând în diverse poziţii yoghine. Potrivit estimărilor făcute de arheologi, civilizaţia din valea Indusului datează din perioada cuprinsă între mileniul al III-lea şi mileniul al II-lea î.e.n., perioadă foarte apropiată de cea a civilizaţiei mesopotamiene. Diverse obiecte  provenind din valea Indusului şi Mesopotamia înfăţişează un bărbat zeificat, cu coarne şi înconjurat de animale. Aceasta ne duce cu gândul la Nimrod, ‘vânătorul viteaz’ (Geneza 10:8, 9). Hinduşii susţin că figurile în poziţii yoghine îl reprezintă pe zeul Şiva, stăpânul animalelor şi al yoghinilor, căruia deseori i se aduce închinare folosind lingamul, un simbol falic. Cartea Hindu World (Lumea hindusă) defineşte yoga drept „un cod de practici ascetice, în esenţă de origine preariană, conţinând reminiscenţe ale multor concepţii şi rituri antice“.

La început, tehnicile yoga au fost transmise pe cale orală. Mai târziu, ele au fost aşternute în scris şi prezentate în detaliu de Patañjali, un înţelept yoghin din India, în lucrarea Yoga-sūtra, care este manualul de bază al practicii yoga. Patañjali susţine că yoga însumează „eforturile metodice necesare atingerii desăvârşirii prin controlarea elementelor componente ale naturii umane psihofizice“. De la începuturile ei până în momentul de faţă, yoga a constituit un element important în religiile orientale, iar în prezent este întâlnită îndeosebi în hinduism, jainism şi budism. Unii practicanţi yoga cred că vor putea atinge mokşa, sau starea de eliberare, prin contopirea cu spiritul universal.

Prin urmare, se ridică din nou întrebarea: Poate constitui yoga un simplu ansamblu de exerciţii pentru dezvoltarea unui corp sănătos şi pentru relaxarea minţii, fără nici o implicaţie religioasă? Având în vedere originile ei, răspunsul este categoric nu.

La ce conduce yoga?

Obiectivul disciplinei yoga este să conducă o persoană la o experienţă spirituală de unire sau contopire cu un spirit suprauman. Însă despre ce fel de spirit este vorba?

Benjamin Walker, autorul cărţii Hindu World, afirmă: „Se poate spune că la început a existat un sistem de ritualuri magice, iar yoga are încă unele conotaţii oculte şi vrăjitoreşti“. Deşi recunosc că în urma practicării yoga cineva poate poseda puteri supranaturale, filozofii hinduşi susţin că nu acesta este obiectivul principal al yoghinilor. În cartea Indian Philosophy (Filozofia indiană), dr. S. Radhakrishnan, fost preşedinte al Indiei, spune despre yoghini că „reuşesc, stând în diferite poziţii, să-şi controleze corpul în aşa fel încât să fie insensibil la temperaturi extreme, fie foarte ridicate, fie foarte scăzute. . . . Yoghinii pot vedea sau auzi la mare distanţă . . . Este posibilă chiar transmiterea unor gânduri de la o persoană la alta fără intermediul funcţiilor de comunicare obişnuite. . . . Yoghinii pot chiar să devină invizibili“.

Au fost văzuţi yoghini dormind pe un pat cu cuie sau umblând pe cărbuni aprinşi. Unii, probabil, iau în râs astfel de experienţe sau le consideră o farsă. Însă ele nu sunt ceva ieşit din comun în India, la fel cum nu este ceva ieşit din comun nici ca o persoană să stea ore în şir într-un picior cu privirea aţintită spre soare sau ca prin tehnici de controlare a respiraţiei să poată sta îngropată în nisip mult timp. Potrivit unei relatări apărute în The Times of India în iunie 1995, peste abdomenul unei fetiţe de 3 ani şi jumătate aflate în transă a trecut o maşină cântărind 750 de kilograme. Spre uimirea mulţimii de spectatori, fetiţa a ieşit din transă nevătămată. În continuare, articolul spunea: „A fost o manifestare clară a puterii yoghine“.

Fără îndoială, în mod normal o persoană nu poate să facă nici unul dintre lucrurile amintite anterior. Prin urmare, un creştin ar trebui să se întrebe: Ce indică aceste lucrări? Provin ele de la Iehova Dumnezeu, „Cel-Prea-Înalt peste tot pământul“, sau provin dintr-o altă sursă (Psalmul 83:18)? Biblia nu lasă nici o umbră de îndoială în această privinţă. Când israeliţii erau pe punctul de a intra în Ţara Promisă, care era ocupată de canaaniţi, Iehova le-a spus prin Moise fiilor lui Israel: „Să nu te înveţi să faci după urâciunile [lucrurile detestabile ale, NW] neamurilor acelora“. Despre ce ‘lucruri detestabile’ era vorba? Moise a avertizat cu privire la cei ‘care foloseau ghicirea, care erau prezicători ai viitorului, care făceau farmece sau care erau cititori în stele’ (Deuteronomul 18:9, 10).  Dumnezeu detestă toate acestea deoarece sunt lucrări ale demonilor şi ale cărnii decăzute. — Galateni 5:19–21.

O practică nepotrivită pentru creştini

Indiferent ce ar spune instructorii de gimnastică, yoga nu se limitează la simple exerciţii fizice. În cartea Hindu Manners, Customs and Ceremonies (Practici, obiceiuri şi ceremonii hinduse) se relatează experienţa a doi yoghini începători, aflaţi sub îndrumarea unui guru. Iată ce spune unul dintre ei: „Depuneam eforturi supraomeneşti să-mi ţin respiraţia cât mai mult posibil şi trăgeam aer doar când eram pe punctul de a leşina. . . . Odată, în miezul zilei, mi s-a părut că văd luna strălucitoare mişcându-se dintr-o parte în alta. Altă dată, tot la amiază, mi-am închipuit că sunt învăluit într-un întuneric dens. Profesorul meu . . . a fost foarte mulţumit când i-am spus despre aceste viziuni. . . . El m-a asigurat că nu peste mult timp truda mea avea să dea rezultate mult mai surprinzătoare“. Celălalt bărbat relatează: „Mă silea să stau cu privirea aţintită spre soare în fiecare zi, fără să clipesc sau să-mi schimb poziţia. . . . Uneori mi se părea că văd flăcări în aer, iar alteori, sfere incandescente sau meteoriţi. Profesorul meu era foarte satisfăcut de rezultatul eforturilor mele“.

Aceste viziuni ieşite din comun erau, după câte se pare, ceea ce guru considera rezultate corespunzătoare, care aveau să ducă, în cele din urmă, la atingerea adevăratului scop al exerciţiilor yoga. Într-adevăr, scopul final al acestei practici este mokşa, definită drept contopirea cu un spirit puternic şi impersonal. Ea mai este descrisă ca „încetarea (intenţionată) a activităţii mintale spontane“. Aceasta este exact opusul scopului pe care trebuie să-l urmărească creştinii, care au primit următorul îndemn: „Să vă prezentaţi corpurile ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: un serviciu sacru cu capacitatea voastră de a raţiona. Şi nu vă mai conformaţi acestui sistem de lucruri, ci transformaţi-vă prin înnoirea minţii, ca să puteţi constata voi înşivă care este voinţa cea bună, plăcută şi perfectă a lui Dumnezeu“. — Romani 12:1, 2.

Fiecare poate decide personal ce tip de exerciţii fizice să facă. Cu toate acestea, creştinii nu trebuie să permită nici unui lucru — indiferent că e vorba de exerciţii fizice, alimentaţie, obiceiuri cu privire la băutură, îmbrăcăminte şi distracţii sau orice altceva — să le strice relaţiile cu Iehova Dumnezeu (1 Corinteni 10:31). Cei ce doresc să facă exerciţii pentru a se menţine într-o formă fizică bună au la dispoziţie multe modalităţi care nu-i expun la pericolele spiritismului şi ocultismului. Evitând practicile şi credinţele care îşi au originea în religia falsă, putem spera să primim binecuvântarea lui Dumnezeu de a trăi pentru totdeauna într-un sistem de lucruri nou şi drept, în care vom avea un corp şi o minte perfect sănătoase. — 2 Petru 3:13; Revelaţia 21:3, 4.

[Legenda fotografiilor de la pagina 22]

Mulţi desfăşoară activităţi sănătoase care nu îi expun la pericolele pe care le prezintă spiritismul