Bucuroşi deoarece au învăţat să citească!

ÎN UNELE regiuni din Insulele Solomon, aproximativ 80 la sută dintre cei care sunt în prezent Martori ai lui Iehova odinioară nu ştiau să citească. Pe atunci, ei nu numai că aveau o participare limitată la întrunirile săptămânale ale congregaţiei, dar şi le era greu să le predea altora adevărurile despre Regat. Este oare posibil ca nişte adulţi care nu au pus niciodată mâna pe creion să înveţe să scrie şi să citească?

La cursurile de alfabetizare organizate în aproape fiecare congregaţie a Martorilor lui Iehova din Insulele Solomon a fost folosită broşura Apply Yourself to Reading and Writing (Străduiţi-vă să scrieţi şi să citiţi corect), publicată de Martorii lui Iehova. În continuare vom prezenta câteva exemple care arată în ce fel au fost ajutate sute de persoane să se instruiască prin intermediul acestui program. Ceea ce este şi mai important, faptul că au învăţat să citească le-a dat posibilitatea să depună mărturie despre credinţa lor într-un mod mai eficient. — 1 Petru 3:15.

O misionară care a fost repartizată într-o congregaţie cu peste o sută de proclamatori ai Regatului a observat că la întrunirea săptămânală la care se studia Biblia cu ajutorul Turnului de veghere puţini dintre cei prezenţi aveau propriul exemplar al revistei şi mult mai puţini dădeau răspunsuri. Care era motivul? Analfabetismul. Când în congregaţie s-a anunţat iniţierea unui curs de alfabetizare, misionara s-a oferit cu bucurie să le dea lecţii. La început au fost prezenţi doar câţiva, însă în scurtă vreme au început să asiste peste 40 de persoane de toate vârstele.

Care au fost rezultatele? Iată ce relatează misionara: „Într-o zi, la scurt timp de la începerea cursului de alfabetizare, m-am dus pe la ora 6 dimineaţa la piaţă ca să cumpăr alimente pentru casa de misionari. Acolo i-am văzut pe câţiva dintre elevi, chiar şi pe unii foarte tineri, vânzând nuci de cocos şi legume. De ce? Deoarece voiau să facă rost de suficienţi bani ca să-şi cumpere  un pix şi un caiet de notiţe pentru cursul de alfabetizare! De asemenea, participarea la acest curs i-a stimulat pe mulţi să aibă propriul exemplar al revistei Turnul de veghere“. Ea spune în continuare: „Acum, tineri şi vârstnici deopotrivă participă cu răspunsuri la studiul Turnului de veghere, iar atmosfera a devenit însufleţitoare“. Misionara s-a bucurat foarte mult când patru elevi au întrebat dacă puteau lua parte la lucrarea de predicare, deoarece, aşa cum s-au exprimat ei, „nu ne mai este deloc frică“.

Cursul de alfabetizare s-a dovedit util nu numai pentru că i-a ajutat pe elevi să înveţe să scrie şi să citească. Iată cum s-au petrecut lucrurile în cazul unei femei care nu împărtăşea credinţa soţului ei Martor. De mulţi ani, ea era un motiv de îngrijorare pentru congregaţie. La cea mai mică provocare, arunca pietre după oameni şi chiar le ataca pe alte femei cu o bâtă. Când se întâmpla să asiste împreună cu soţul ei la întrunirile creştine, ea era atât de geloasă, încât soţul ei începuse să poarte ochelari fumurii ca să nu-l poată acuza că se uită la alte femei.

Totuşi, la scurt timp după începerea cursului, această femeie a întrebat pe un ton liniştit: „Pot să particip şi eu la curs?“ Răspunsul a fost afirmativ. De atunci, ea nu a lipsit de la nici o lecţie a cursului şi de la nici o întrunire a congregaţiei. Ea a depus multe eforturi la lecţiile de citire şi a făcut progrese uimitoare, ceea ce i-a adus multă bucurie. Următoarea ei dorinţă a fost: „Aş putea beneficia şi eu de un studiu biblic?“ Soţul ei a început, plin de bucurie, să studieze cu ea, iar această femeie continuă să facă progrese în privinţa scrisului, a cititului şi a acumulării de cunoştinţe biblice.

Pentru o persoană de 50 de ani care nu a pus niciodată mâna pe creion, simplul fapt de a ţine un creion sau un pix în mână şi de a scrie litere poate pretinde un efort uriaş. Unii fac băşici la degete din cauză că, la început, ţin foarte strâns pixul şi hârtia. După câteva săptămâni de eforturi asidue pentru a ţine şi a folosi pixul, unii cursanţi exclamă cu un zâmbet larg: „Acum, mâna-mi merge uşor pe hârtie!“ Şi instructorii sunt fericiţi văzând progresul elevilor. Un instructor a afirmat: „E o mare bucurie să predai la un astfel de curs şi, adesea, la sfârşitul orei elevii aplaudă, exprimându-şi aprecierea sinceră pentru această măsură din partea lui Iehova“.

Toţi Martorii care au învăţat să scrie şi să citească se bucură acum alături de misionari. De ce? Deoarece îşi pot folosi capacitatea de a scrie şi de a citi pentru a-l onora pe Iehova.

[Legenda fotografiilor de la paginile 8, 9]

Tineri şi vârstnici apreciază cursurile de alfabetizare