Vecinii buni sunt de mare preţ

„Mai bine un vecin aproape decât un frate departe.“ — Proverbele 27:10.

UN OM instruit din secolul I e.n. l-a întrebat pe Isus: „Cine este de fapt aproapele meu?“ Isus nu i-a spus cine era aproapele său, ci a scos în evidenţă ce anume face din cineva un semen bun. Probabil că şi voi, asemenea multor oameni, cunoaşteţi parabola lui Isus despre bunul samaritean, consemnată în Evanghelia după Luca. Iată cuvintele lui Isus:

„Un anumit om cobora de la Ierusalim la Ierihon şi a căzut între nişte tâlhari, care l-au dezbrăcat, i-au dat lovituri şi au plecat, lăsându-l pe jumătate mort. Şi, din întâmplare, pe drumul acela cobora un anumit preot, dar, când l-a văzut, a trecut pe cealaltă parte. În mod asemănător, şi un levit, când a ajuns în locul acela şi l-a văzut, a trecut pe cealaltă parte. Dar un anumit samaritean care mergea pe drum a venit lângă el şi, văzându-l, i s-a făcut milă. S-a apropiat deci de el şi i-a pansat rănile, turnând pe ele ulei şi vin. Apoi l-a urcat pe propriul său animal, l-a adus la un han şi a avut grijă de el. Iar a doua zi a scos doi dinari, i-a dat hangiului şi i-a zis: «Ai grijă de el şi orice vei cheltui în plus îţi voi restitui când mă voi întoarce aici». Care dintre aceştia trei ţi se pare că s-a făcut aproapele  omului care căzuse între tâlhari?“ — Luca 10:29–36.

Cu siguranţă că acel om instruit a prins sensul parabolei. Fără să stea pe gânduri, el l-a identificat în mod corect pe aproapele celui rănit: „Cel care a acţionat cu îndurare faţă de el“. Isus i-a spus apoi: „Du-te şi fă şi tu la fel“ (Luca 10:37). Cât de bine ilustrează această parabolă ce înseamnă a fi un semen sau un vecin bun! Ea chiar ne îndeamnă să ne autoexaminăm: Ce fel de semen sunt eu? Este atitudinea mea faţă de semeni influenţată de rasa ori de naţionalitatea lor? Se răsfrâng aceşti factori asupra modului în care mă achit de datoria de a-mi ajuta aproapele când e la necaz? Fac tot posibilul pentru a fi un semen şi un vecin bun?

De unde să începem?

Dacă este necesar să facem îmbunătăţiri în acest domeniu trebuie să începem cu propria noastră atitudine mintală. În primul rând, trebuie să ne preocupe faptul de a fi noi înşine vecini buni, iar, ca rezultat, vom avea, probabil, vecini buni. Cu aproape două mii de ani în urmă, în celebra Predică de pe munte, Isus a evidenţiat un principiu important referitor la relaţiile interumane: „Tot ceea ce vreţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel“ (Matei 7:12). Dacă îi tratăm pe alţii cu respect, demnitate şi amabilitate, ei se vor simţi îndemnaţi să ne trateze la fel.

În articolul „Să ne iubim vecinii“, apărut în revista The Nation Since 1865, Lise Funderburg, scriitoare şi ziaristă, a amintit câteva lucruri simple care pot contribui la promovarea unor relaţii bune cu vecinii. Ea a scris următoarele: „Aş vrea ca . . . relaţiile interumane să-şi găsească expresia în numeroase gesturi mărunte pe care vecinii le pot face unii pentru alţii — să-şi aducă ziarul, să-şi supravegheze copiii, să-şi facă unele cumpărături etc. Mi-ar plăcea să existe astfel de relaţii apropiate în lumea de azi, care e tot mai înstrăinată şi în care comunităţile ajung din ce în ce mai vulnerabile din cauza fricii şi a criminalităţii“. Ea a adăugat: „Trebuie să începi de undeva. De ce nu chiar de la uşa de alături?“

Şi revista Canadian Geographic a prezentat o idee utilă, care îi poate ajuta pe oameni să cultive o atitudine potrivită faţă de vecinii lor. Scriitoarea Marni Jackson a făcut următoarea remarcă: „Nu-ţi poţi alege vecinii, la fel cum nu-ţi poţi alege rudele. În relaţiile cu ei, este nevoie de tact, de politeţe şi de toleranţă“.

Vecinii buni sunt generoşi

E adevărat că multora dintre noi nu ne este uşor să ne apropiem de vecini. E mult mai simplu să evităm orice contact cu ei şi să ne izolăm. Însă Biblia spune că „este mai multă fericire în a da decât în a primi“ (Faptele 20:35). Prin urmare, un vecin bun depune eforturi pentru a-i cunoaşte pe cei din jur. Deşi aceasta nu înseamnă neapărat că trebuie să lege prietenii strânse cu vecinii, el se străduieşte să schimbe câteva cuvinte cu ei din când în când, începând, probabil, cu un zâmbet sau un gest prietenos.

Aşa cum s-a amintit mai înainte, există „numeroase gesturi mărunte“ pe care vecinii şi le pot face unii altora şi care pot contribui realmente la stabilirea unor relaţii de bună vecinătate şi la menţinerea lor. Aşadar, e bine să căutăm ocazii de a face mici gesturi de amabilitate pentru vecini, deoarece aceasta va promova un spirit de colaborare şi respect reciproc. Mai mult decât atât, procedând aşa vom da ascultare îndemnului biblic: „Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea, când este în puterea mâinii tale s-o faci“. — Proverbele 3:27; Iacov 2:14–17.

Vecinii buni manifestă apreciere

Ar fi ideal ca toţi oamenii să accepte cu multă apreciere ajutorul oferit sau să manifeste recunoştinţă pentru un cadou. Din nefericire, nu se întâmplă întotdeauna aşa. Multe persoane sincere care s-au oferit să dea o mână de ajutor sau au făcut cu dragă inimă un cadou  au fost tratate cu atâta nerecunoştinţă, încât s-au gândit: E ultima dată când mai fac asta! Uneori, vecinii răspund cu răceală la saluturile noastre prietenoase.

Cu toate acestea, în multe cazuri vecinii nu sunt în realitate lipsiţi de apreciere, deşi la prima vedere aşa s-ar părea. Poate că, din cauza mediului cultural din care provin, ei sunt timizi şi se simt stânjeniţi; de aceea se comportă cu indiferenţă şi, aparent, într-o manieră neprietenoasă. În acelaşi timp, într-o lume lipsită de recunoştinţă, unii vor considera neobişnuită amabilitatea ta sau îţi vor pune la îndoială motivaţia. Poate va fi necesar să-i asiguri de repetate ori de bunele tale intenţii. Prin urmare, este nevoie de timp şi răbdare pentru a cultiva relaţii de prietenie cu aceştia. Însă cei care învaţă să fie generoşi şi să manifeste apreciere vor contribui la crearea unui climat paşnic şi fericit între vecini.

Când au loc dezastre

Un vecin bun se dovedeşte a fi de mare preţ mai ales când au loc dezastre. În astfel de situaţii, spiritul de solidaritate este evident. Se cunosc multe exemple de vecini care au acţionat în mod altruist în situaţii critice de acest gen. Puşi în faţa unor tragedii care îi afectează pe toţi, vecinii le sar imediat în ajutor altora, fiind dispuşi să colaboreze. Chiar şi cei care nu s-au înţeles prea bine pot fi văzuţi deseori lucrând umăr la umăr.

Să luăm un exemplu. Potrivit celor relatate în The New York Times, când un cutremur devastator a lovit Turcia în 1999, persoanele ce se duşmăneau de multă vreme au dat dovadă de solidaritate. Ziarista Anna Stergiou, din Grecia, a scris într-un ziar din Atena: „Ani de zile am fost învăţaţi să-i urâm pe turci. Însă nu ne-am bucurat de necazul lor. Am fost mişcaţi până la lacrimi când am văzut copilaşii morţi. Se părea că toată ura pe care o acumulasem de-a lungul anilor dispăruse complet“. Când s-a decis oficial încetarea operaţiunilor de salvare, echipele de salvare din Grecia nu au vrut să renunţe să-i caute pe eventualii supravieţuitori.

A participa la acţiunile de salvare după un dezastru este, bineînţeles, un act eroic şi nobil. Însă, dacă viaţa unui semen este salvată deoarece l-ai avertizat înaintea unui dezastru, poţi fi apreciat şi mai mult. Din nefericire, istoria arată că cei care îşi avertizează semenii cu privire la un dezastru iminent nu sunt, în general, bine primiţi, întrucât semnele acestuia nu sunt încă prea evidente. Cei care duc avertismentul sunt întâmpinaţi adesea cu scepticism. Toţi cei ce încearcă să-i ajute pe oamenii care nu sunt conştienţi de situaţia critică existentă trebuie să manifeste multă perseverenţă şi spirit de sacrificiu.

Cea mai bună faptă faţă de semeni

În zilele noastre va avea loc un eveniment crucial pentru omenire. În comparaţie cu acesta, un dezastru natural pare nesemnificativ. Este vorba de acţiunea Atotputernicului Dumnezeu, care va înlătura criminalitatea, răutatea şi problemele generate de ele (Revelaţia 16:16; 21:3, 4). Acest eveniment crucial este iminent!  Martorii lui Iehova doresc să-i ajute pe cât mai mulţi oameni să obţină cunoştinţa de care au nevoie pentru a supravieţui acestui eveniment ce va zgudui lumea. De aceea, ei depun eforturi susţinute în bine cunoscuta lor activitate de predicare, care se desfăşoară pe tot pământul (Matei 24:14). Ei se oferă de bunăvoie să participe la această lucrare, deoarece îi iubesc pe Dumnezeu şi pe semeni.

Aşadar, nu permiteţi ca prejudecăţile ori animozitatea să vă împiedice să-i ascultaţi pe Martori când vă vor vizita acasă sau vă vor aborda altundeva. Ei se străduiesc să fie semeni şi vecini buni. Acceptaţi să studiaţi Biblia împreună cu ei şi veţi învăţa despre promisiunea biblică potrivit căreia nu peste mult timp vecinii se vor bucura de relaţii călduroase. Atunci relaţiile cordiale pe care majoritatea ni le dorim nu vor avea de suferit din cauza discriminărilor rasiale, religioase sau sociale.

[Legenda fotografiilor de la paginile 6, 7]

E bine să acţionăm cu bunătate în folosul celor care locuiesc în cartierul nostru

[Provenienţa fotografiei]

Globul pământesc: Mountain High Maps® Copyright © 1997 Digital Wisdom, Inc.