Întrebări de la cititori

• Îl numeşte Biblia pe Satan Lucifer?

Numele Lucifer apare o singură dată în Scripturi, dar numai în anumite versiuni. De exemplu, Sânta Scriptură a Vechiului şi a noului Testamentu, 1874, redă Isaia 14:12 astfel: „Cum ai căzut din cer, Lucifere, fiu al aurorei!“ (conform grafiei actuale).

Termenul ebraic tradus prin „Lucifer“ înseamnă „cel ce străluceşte“. Septuaginta foloseşte un cuvânt grecesc care înseamnă „cel ce aduce zorile“. De aceea, unele traduceri redau termenul ebraic din original prin „steaua dimineţii“ sau „Luceafăr“. Dar Vulgata latină tradusă de Ieronim foloseşte cuvântul „Lucifer“ (adică aducător de lumină), iar unele versiuni ale Bibliei s-au inspirat din această traducere, împrumutând şi ele termenul.

Însă cine este acest Lucifer? Expresia „cel ce străluceşte“, sau „Lucifer“, se găseşte în cuvintele profetice prin care Isaia le porunceşte israeliţilor să rostească un „proverb împotriva împăratului Babilonului“. Astfel, această denumire apare în cuvintele proverbiale adresate în principal dinastiei babiloniene. Faptul că epitetul „stea strălucitoare“ îi este atribuit unui om, nu unei creaturi spirituale, reiese în continuare şi din afirmaţia: „Ai fost aruncat în Locuinţa Morţilor“. Locuinţa morţilor, sau Şeolul, este mormântul comun al omenirii, nu un domeniu al Diavolului. În plus, cei ce-l văd pe Lucifer adus în această stare întreabă: „Acesta este omul care făcea să se cutremure pământul?“ Evident, „Lucifer“ se referă la un om, nu la o creatură spirituală. — Isaia 14:4, 15, 16, sublinierea noastră.

Dar de ce este descrisă dinastia babiloniană în aceşti termeni preţioşi? Trebuie să înţelegem că regele Babilonului a fost numit „stea strălucitoare“ numai după căderea sa, deci în sens ironic (Isaia 14:3). Plini de mândrie, regii babilonieni se considerau superiori semenilor lor. Această dinastie era atât de arogantă, încât se spune că regii ei se lăudau: „Mă voi sui până la ceruri, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de scaunul lui Dumnezeu [de stelele lui Dumnezeu, NW]; voi şedea pe muntele adunării, în adâncimile miazănoaptei; . . . voi fi ca Cel Prea Înalt“. — Isaia 14:13, 14.

„Stelele lui Dumnezeu“ sunt regii din linia regală a lui David (Numeri 24:17). Începând cu David, aceste ‘stele’ au domnit de pe muntele Sion. După ce Solomon a construit templul de la Ierusalim, cetatea a ajuns să fie numită Sion. Legământul Legii prevedea ca toţi bărbaţii israeliţi să călătorească la Sion de trei ori pe an. Astfel, Sionul a devenit „muntele adunării“. Fiind hotărât să-i subjuge pe regii iudei şi să-i înlăture de pe muntele Sion, Nebucadneţar şi-a declarat intenţia de a se aşeza deasupra acestor ‘stele’. În loc să recunoască faptul că a obţinut victoria asupra acestor regi cu ajutorul lui Iehova, Nebucadneţar şi-a arogat cu îngâmfare meritul ce i se cuvenea lui Iehova. Aşadar, doar după ce dinastia babiloniană este doborâtă se vorbeşte în mod ironic despre ea ca despre o „stea strălucitoare“.

Aroganţa conducătorilor babilonieni a reflectat cu certitudine atitudinea ‘dumnezeului acestui sistem de lucruri’, Satan Diavolul (2 Corinteni 4:4). Şi el tânjeşte după putere şi doreşte să fie mai presus de Iehova Dumnezeu. Dar în Biblie Satan nu este numit Lucifer.

 • De ce se afirmă în 1 Cronici 2:13–15 că David era cel de-al şaptelea fiu al lui Isai, când în 1 Samuel 16:10, 11 se spune că era al optulea fiu?

După ce regele Saul al Israelului antic s-a abătut de la închinarea adevărată, Iehova Dumnezeu l-a trimis pe profetul Samuel să-l ungă rege pe unul dintre fiii lui Isai. Relatarea biblică despre acest eveniment istoric, scrisă chiar de Samuel în secolul al XI-lea î.e.n., îl prezintă pe David drept al optulea fiu al lui Isai (1 Samuel 16:10–13). Totuşi, relatarea consemnată după aproximativ 600 de ani de preotul Ezra spune: „Şi Isai a avut pe Eliab, întâiul lui născut, pe Abinadab, al doilea, pe Şimea, al treilea, pe Netaneel, al patrulea, pe Radai, al cincilea, pe Oţem, al şaselea, pe David, al şaptelea“ (1 Cronici 2:13–15). Ce s-a întâmplat cu unul dintre fraţii lui David şi de ce i-a omis Ezra numele?

Scripturile afirmă că Isai „avea opt fii“ (1 Samuel 17:12). Se pare că unul dintre ei a murit înainte de a se căsători şi de a avea copii. Neavând descendenţi, acesta nu urma să primească nimic din moştenirea tribului şi avea să fie omis din listele liniei genealogice a lui Isai.

Să ne gândim acum la perioada în care a trăit Ezra şi la împrejurările în care a compilat el cartea Cronici. Exilul babilonian luase sfârşit de aproximativ 77 de ani, iar iudeii fuseseră restabiliţi în ţara lor. Regele Persiei îl autorizase pe Ezra să numească judecători şi învăţători ai Legii divine şi să înfrumuseţeze casa lui Iehova. Evreii aveau nevoie de liste genealogice exacte care să ateste moştenirea fiecărui trib şi care să le ofere garanţia că numai persoanele autorizate urmau să slujească drept preoţi. De aceea, Ezra a pregătit o dare de seamă completă despre istoria naţiunii, care a inclus liste clare şi demne de încredere cu privire la linia genealogică a lui Iuda şi a lui David. Întrucât în acest context numele fiului lui Isai care murise fără să aibă copii era nerelevant, Ezra l-a omis.