Iehova îi binecuvântează şi îi ocroteşte pe cei ascultători

„Dar cel ce m-ascultă va locui în siguranţă, va trăi liniştit şi fără să se teamă de vreun rău.“ — PROVERBELE 1:33.

1, 2. De ce este importantă ascultarea de Dumnezeu? Ilustraţi.

PUIŞORII, ca nişte ghemotoace galbene de puf, ciugulesc de zor printre firele scurte de iarbă, fără să ştie că, din înaltul cerului, un uliu le dă târcoale. Deodată, cloşca începe să cârâie ascuţit şi îşi întinde aripile. Puii vin în fugă la ea şi se ascund repede sub penele ei. Uliul se lasă păgubaş! * Ce învăţăm de aici? Că ascultarea înseamnă salvare!

² Această chestiune — ascultarea — este deosebit de importantă pentru creştinii de azi, întrucât Satan caută cu îndârjire să prindă în ghearele lui pe cât mai mulţi membri ai poporului lui Dumnezeu (Revelaţia 12:9, 12, 17). El vrea să ne distrugă spiritualitatea, astfel încât să pierdem favoarea lui Iehova şi perspectiva vieţii veşnice (1 Petru 5:8). Dar, dacă stăm aproape de Dumnezeu şi răspundem prompt la îndrumarea pe care o primim prin intermediul Cuvântului său şi al organizaţiei sale, putem fi siguri că el ne va ocroti. În acest sens, psalmistul a scris: „El te va acoperi cu penele Lui şi vei avea un refugiu sub aripile Lui“. — Psalmul 91:4.

O naţiune neascultătoare devine o pradă

3. Ce consecinţe a avut neascultarea repetată a israeliţilor?

³ Când a ascultat de Iehova, naţiunea Israel s-a bucurat de grija lui atentă. Din nefericire însă, israeliţii i-au întors în repetate rânduri spatele Făuritorului lor pentru a se îndrepta spre zei de lemn şi de piatră — ‘lucruri care nu aduc nici folos, nici ajutor’ (1 Samuel 12:21). După secole de răzvrătire, naţiunea, ca întreg, era atât de cufundată în apostazie, încât era iremedial pierdută. Din acest motiv, Isus a deplâns-o astfel: „Ierusalime, Ierusalime, cetatea care îi omoară pe profeţi şi îi lapidează pe cei trimişi la ea — de câte ori am vrut să-i adun pe copiii tăi, cum îşi adună găina puii sub aripi! Dar voi nu aţi vrut. Iată! Casa vă este abandonată şi lăsată vouă“. — Matei 23:37, 38.

4. Cum s-a observat în anul 70 e.n. că Iehova abandonase Ierusalimul?

⁴ Faptul că Iehova renegase şi abandonase Israelul a fost dureros de evident în anul 70 e.n., când armatele romane, arborând stindardele cu stemă de vultur, s-au năpustit asupra Ierusalimului, măcelărindu-i locuitorii . La acea dată, cetatea era plină de oameni veniţi să celebreze Paştele. Dar multele lor sacrificii nu au reuşit să le aducă favoarea lui Dumnezeu, ci le-au amintit într-un mod tragic cuvintele adresate de Samuel neascultătorului rege Saul: „Îi plac DOMNULUI mai mult arderile-de-tot şi jertfele decât  ascultarea de glasul DOMNULUI? Iată, ascultarea face mai mult decât jertfele şi luarea aminte mai mult decât grăsimea berbecilor“. — 1 Samuel 15:22.

5. Ce fel de ascultare pretinde Iehova, şi de unde ştim că această ascultare este posibilă?

⁵ Deşi pune mare preţ pe ascultare, Iehova cunoaşte foarte bine limitele oamenilor imperfecţi (Psalmul 130:3, 4). El pretinde o inimă sinceră şi ascultare bazată pe credinţă, pe iubire şi pe teama sănătoasă de a nu-i displăcea (Deuteronomul 10:12, 13; Proverbele 16:6; Isaia 43:10; Mica 6:8; Romani 6:17). Această ascultare este posibilă şi a fost demonstrată de ‘un mare nor de martori’ precreştini care şi-au păstrat integritatea în ciuda unor încercări cumplite, ba chiar a morţii (Evrei 11:36, 37; 12:1). Cât de mult i-au bucurat ei inima lui Iehova (Proverbele 27:11)! Alţii însă, deşi fideli la început, au apucat pe o cale a neascultării. Un astfel de caz a fost regele Ioas al anticei naţiuni Iuda.

Un rege decade din cauza asocierilor nesănătoase

6, 7. Ce fel de rege a fost Ioas în timpul vieţii lui Iehoiada?

⁶ În copilărie, regele Ioas a scăpat cu greu de un asasinat pus la cale împotriva lui. Când Ioas a împlinit şapte ani, marele preot Iehoiada a avut curajul de a-l scoate din ascunzătoare şi de a-l face rege. Întrucât Iehoiada — care era ca un tată şi ca un sfătuitor pentru Ioas — se temea de Dumnezeu, tânărul rege „a făcut ce era bine înaintea DOMNULUI în tot timpul vieţii preotului Iehoiada“. — 2 Cronici 22:10—23:1, 11; 24:1, 2.

⁷ Printre faptele bune ale lui Ioas s-a numărat renovarea templului lui Iehova, acţiune ce l-a preocupat mult. El i-a amintit marelui preot Iehoiada să strângă din Iuda şi din Ierusalim taxa pentru templu „poruncită de Moise“, ca să poată finanţa lucrările de reparaţie. Se pare că Iehoiada reuşise să-l încurajeze pe tânărul rege să studieze şi să respecte Legea lui Dumnezeu. Ca urmare a acestui fapt, lucrările la templu şi ustensilele de aici au fost terminate repede. — 2 Cronici 24:4, 6, 13, 14; Deuteronomul 17:18.

8. a) Care a fost principala cauză a decăderii spirituale a lui Ioas? b) Ce a făcut în final regele din cauza neascultării?

⁸ Din nefericire, Ioas nu a rămas ascultător până la sfârşit. Din ce cauză? Cuvântul lui Dumnezeu ne spune: „După moartea lui Iehoiada, căpeteniile lui Iuda au venit şi s-au plecat înaintea împăratului. Atunci împăratul i-a ascultat. Şi au părăsit casa DOMNULUI, Dumnezeului părinţilor lor, şi au servit aşerelor şi idolilor. Şi mânia a venit asupra lui Iuda şi asupra Ierusalimului, pentru că se făcuseră vinovaţi în felul acesta“. Influenţa nesănătoasă a prinţilor lui Iuda l-a determinat pe rege să ignore avertismentele profeţilor lui Dumnezeu. Printre aceşti profeţi s-a numărat şi Zaharia, fiul lui Iehoiada, care, plin de curaj, i-a mustrat pe Ioas şi pe israeliţi pentru neascultarea lor. În loc să se căiască, Ioas l-a condamnat pe Zaharia la moarte prin lapidare. Ce om neascultător şi lipsit de inimă devenise Ioas! Şi toate acestea din cauză că cedase influenţei negative exercitate de asocierile nesănătoase! — 2 Cronici 24:17–22; 1 Corinteni 15:33.

9. Cum evidenţiază sfârşitul pe care l-au avut Ioas şi prinţii nebunia de a nu asculta?

 ⁹ Dar ce au păţit Ioas şi prinţii nelegiuiţi cu care se asociase, din cauza faptului că l-au abandonat pe Iehova? „Un mic număr de oameni“ din armata siriană au invadat Iuda şi „au distrus din popor pe toate căpeteniile poporului“. De asemenea, invadatorii l-au obligat pe rege să le predea toate averile sale, precum şi aurul şi argintul din templu. Deşi a supravieţuit acestei invazii, Ioas a rămas slăbit şi bolnav. La scurt timp, el a fost asasinat de câţiva conspiratori din rândul propriilor lui slujitori (2 Cronici 24:23–25; 2 Împăraţi 12:17, 18). Cât de adevărate s-au dovedit a fi următoarele cuvinte adresate de Iehova Israelului: „Dacă nu vei asculta de glasul DOMNULUI Dumnezeului tău, dacă nu vei păzi şi nu vei împlini toate poruncile Lui şi toate rânduielile Lui, . . . iată toate blestemele care vor veni peste tine şi de care vei avea parte“! — Deuteronomul 28:15.

Un secretar salvat datorită ascultării

10, 11. a) De ce este înţelept să reflectăm la sfatul pe care i l-a dat Iehova lui Baruc? b) Ce sfat i-a dat Iehova lui Baruc?

¹⁰ Vă simţiţi uneori descurajaţi din cauză că puţini oameni pe care-i întâlniţi în ministerul creştin manifestă interes faţă de vestea bună? Simţiţi câteodată o umbră de invidie când vedeţi bunăstarea lor sau viaţa de huzur pe care o duc? Dacă da, gândiţi-vă la Baruc, secretarul lui Ieremia, şi la sfatul iubitor pe care i l-a dat Iehova.

¹¹ Când Iehova şi-a îndreptat atenţia asupra lui, Baruc tocmai aşternea în scris un mesaj profetic. De ce a ajuns Baruc în centrul atenţiei lui Iehova? Deoarece începuse să se autocompătimească pentru viaţa pe care o ducea şi să-şi dorească ceva mai bun decât privilegiul special de a-i sluji lui Dumnezeu. Observând la Baruc această schimbare de atitudine, Iehova i-a dat un sfat clar, dar binevoitor, spunându-i: „Tu umbli după lucruri mari pentru tine? Nu umbla după ele! Căci iată, voi aduce nenorocirea peste orice făptură, . . . dar ţie îţi voi da ca pradă viaţa ta, în toate locurile unde vei merge“. — Ieremia 36:4; 45:5.

12. De ce nu ar trebui să căutăm „lucruri mari“ pentru noi înşine în actualul sistem?

¹² Sesizaţi în cuvintele de mai sus preocuparea sinceră pe care o avea Iehova pentru acest om deosebit, care îi slujise cu atâta fidelitate şi curaj alături de Ieremia? Şi astăzi, Iehova este sincer interesat de cei tentaţi să caute în acest sistem de lucruri aşa-zise „păşuni mai verzi“. Din fericire, asemenea lui Baruc, mulţi dintre aceşti creştini reacţionează favorabil la sfaturile iubitoare ale fraţilor spirituali maturi (Luca 15:4–7). Da, fie ca să înţelegem cu toţii că cei care caută „lucruri mari“ pentru ei înşişi în acest sistem nu au nici un viitor. Ei nu numai că nu vor găsi adevărata fericire, dar, mai grav, vor dispărea în curând împreună cu această lume şi cu toate dorinţele ei egoiste. — Matei 6:19, 20; 1 Ioan 2:15–17.

13. Ce lecţie de umilinţă învăţăm din relatarea despre Baruc?

¹³ Relatarea despre Baruc ne dă şi o excelentă lecţie de umilinţă. Să remarcăm că Iehova nu l-a sfătuit pe Baruc direct, ci i-a vorbit prin intermediul lui Ieremia. Baruc cunoştea, probabil, foarte bine imperfecţiunile şi ciudăţeniile lui Ieremia (Ieremia 45:1, 2). Totuşi, el nu a fost orgolios, ci a înţeles, plin de umilinţă, că sfatul provenea, de fapt, de la Iehova (2 Cronici 26:3, 4, 16; Proverbele 18:12; 19:20). Prin urmare, dacă ‘facem un pas greşit înainte de a ne da seama de aceasta’ şi ni se dau sfaturi pertinente din Cuvântul lui Dumnezeu, să imităm umilinţa, discernământul spiritual şi maturitatea manifestate de Baruc! — Galateni 6:1.

14. De ce este înţelept să ascultăm de cei care sunt în fruntea noastră?

¹⁴ Atitudinea noastră umilă le este de folos şi celor ce ne dau sfaturi. În Evrei 13:17 se afirmă: „Ascultaţi de cei care sunt în fruntea voastră şi fiţi supuşi, căci ei veghează permanent asupra sufletelor voastre ca oameni care vor da socoteală, ca să facă aceasta cu bucurie, nu suspinând,  căci lucrul acesta ar fi păgubitor pentru voi“. Şi cât de frecvent se roagă bătrânii cu sinceritate lui Iehova, cerându-i curajul, înţelepciunea şi tactul necesare pentru a duce la bun sfârşit acest aspect dificil al lucrării lor de păstorire! ‘Să-i recunoaştem deci pe oamenii de acest fel’! — 1 Corinteni 16:18.

15. a) Cum a demonstrat Ieremia că avea încredere în Baruc? b) Cum a fost recompensat Baruc pentru ascultarea şi umilinţa de care a dat dovadă?

¹⁵ Faptul că Baruc şi-a schimbat modul de gândire reiese din misiunea deosebit de dificilă pe care i-a încredinţat-o Ieremia după aceea. Baruc a trebuit să meargă la templu şi să citească cu voce tare chiar mesajul judecătoresc pe care i-l dictase Ieremia. A dat dovadă Baruc de ascultare? Da, el a făcut „tot ce-i poruncise prorocul Ieremia“. De fapt, el a citit acest mesaj chiar înaintea prinţilor din Ierusalim, ceea ce a necesitat, fără îndoială, mult curaj (Ieremia 36:1–6, 8, 14, 15). Când, după aproximativ 18 ani, cetatea a căzut în mâinile babilonienilor, imaginaţi-vă cât de recunoscător trebuie să se fi simţit Baruc pentru că i-a fost cruţată viaţa datorită faptului că ţinuse seama de avertismentul lui Iehova şi renunţase să mai caute „lucruri mari“ pentru el! — Ieremia 39:1, 2, 11, 12; 43:6.

Ascultarea în timp de asediu a însemnat salvare

16. Cum a manifestat Iehova compasiune faţă de iudeii aflaţi în Ierusalim în timpul asediului babilonian din 607 î.e.n.?

¹⁶ În 607 î.e.n., când Ierusalimul a fost distrus, Dumnezeu a manifestat din nou compasiune faţă de cei ascultători. În plin asediu, Iehova le-a spus evreilor: „Iată, vă pun înainte calea vieţii şi calea morţii. Cine va rămâne în cetatea aceasta va muri de sabie, de foamete sau de ciumă; dar cine va ieşi să se predea caldeenilor care vă împresoară, va scăpa cu viaţă, care va fi singura lui pradă“ (Ieremia 21:8, 9). Chiar dacă locuitorii Ierusalimului îşi meritau distrugerea, Iehova a manifestat compasiune faţă de cei care l-au ascultat în acele momente critice de final. *

17. a) Care sunt cele două modalităţi în care a fost testată ascultarea lui Ieremia când Iehova l-a instruit să le spună evreilor asediaţi „să se predea caldeenilor“? b) Ce învăţăminte putem trage din exemplul de curaj şi de ascultare pe care l-a dat Ieremia?

¹⁷ Fără îndoială că a le spune evreilor să se predea a fost şi pentru Ieremia un test de ascultare. În primul rând, Ieremia manifesta zel pentru numele lui Dumnezeu şi nu voia ca numele divin să fie denigrat de nişte duşmani care ar fi atribuit victoria unor idoli lipsiţi de viaţă (Ieremia 50:2, 11; Plângerile 2:16). În al doilea rând, el ştia că, spunându-i poporului să se predea, îşi risca foarte mult viaţa, deoarece mulţi l-ar fi putut acuza de sediţiune. Ieremia nu a fost însă un laş, ci a transmis întocmai declaraţiile  lui Iehova (Ieremia 38:4, 17, 18). Asemenea lui Ieremia, şi noi proclamăm un mesaj nepopular: un mesaj pentru care şi Isus a fost dispreţuit (Isaia 53:3; Matei 24:9). De aceea, ‘să nu tremurăm în faţa oamenilor’, ci, asemenea lui Ieremia, să ascultăm plini de curaj de Iehova, încrezându-ne fără rezerve în El. — Proverbele 29:25, NW.

Ascultare înaintea atacului lui Gog

18. La ce alte teste de ascultare vor fi supuşi slujitorii lui Iehova?

¹⁸ Întregul sistem nelegiuit al lui Satan va fi distrus în curând într-un „mare necaz“ cum n-a mai existat niciodată (Matei 24:21). Fără îndoială că, înaintea acestui eveniment, dar şi pe parcursul lui, credinţa şi ascultarea poporului lui Dumnezeu vor fi serios testate. De exemplu, Biblia ne spune că Satan, în rolul său de „Gog, din ţara lui Magog“, se va năpusti asupra slujitorilor lui Iehova, mobilizându-şi hoardele descrise ca „o armată puternică . . . [şi] ca un nor care acoperă ţara“ (Ezechiel 38:2, 14–16). Membrii poporului lui Dumnezeu, fiind în inferioritate numerică şi neînarmaţi, se vor refugia sub „aripile“ pe care Iehova şi le întinde pentru a-i adăposti pe cei ascultători.

19, 20. a) De ce a fost absolut necesar ca israeliţii să dea dovadă de ascultare la Marea Roşie? b) Ce învăţăminte am putea trage astăzi dacă am reflecta sub rugăciune la cele întâmplate la Marea Roşie?

¹⁹ Această situaţie ne aminteşte de ieşirea israeliţilor din Egipt. După ce a lovit Egiptul cu zece plăgi cumplite, Iehova şi-a condus poporul spre Ţara Promisă. El nu l-a dus însă pe drumul cel mai scurt, ci în jos, spre Marea Roşie, unde ar fi putut fi uşor încolţit şi atacat. Din punct de vedere militar, această manevră părea sortită eşecului. Ce-aţi fi făcut dacă v-aţi fi aflat acolo? Aţi fi ascultat de cuvintele lui Iehova transmise prin Moise, coborând cu încredere spre Marea Roşie, chiar dacă aţi fi ştiut că Ţara Promisă este în altă direcţie? — Exodul 14:1–4.

²⁰ Citind Exodul capitolul 14, putem observa modul în care şi-a eliberat Iehova poporul. Cu acea ocazie, el şi-a demonstrat într-un mod impresionant puterea! Cât de mult ne pot întări credinţa aceste relatări dacă ne facem timp să le studiem şi să reflectăm la ele (2 Petru 2:9)! În plus, credinţa puternică ne dă tăria de a asculta de Iehova chiar şi atunci când cerinţele sale par a fi contrare logicii omeneşti (Proverbele 3:5, 6). De aceea, ar trebui să ne întrebăm fiecare: Mă străduiesc eu să-mi întăresc credinţa printr-un studiu biblic minuţios, prin rugăciune, prin meditare, precum şi asociindu-mă cu regularitate cu poporul lui Dumnezeu? — Evrei 10:24, 25; 12:1–3.

Ascultarea insuflă speranţă

21. De ce binecuvântări prezente şi viitoare se vor bucura cei care ascultă de Iehova?

²¹ Cei care fac din ascultarea de Iehova un mod de viaţă trăiesc încă de pe acum împlinirea textului din Proverbele 1:33, care spune: „Cel ce m-ascultă va locui în siguranţă, va trăi liniştit şi fără să se teamă de vreun rău“. Şi ce împlinire extraordinară vor avea aceste cuvinte de mângâiere pe parcursul apropiatei zile de răzbunare a lui Iehova! De fapt, Isus le-a spus  discipolilor săi: „Când aceste lucruri vor începe să se întâmple, ridicaţi-vă şi înălţaţi-vă capul, pentru că eliberarea voastră se apropie“ (Luca 21:28). Cu siguranţă că doar cei ce ascultă de Dumnezeu se vor bizui plini de încredere pe aceste cuvinte. — Matei 7:21.

22. a) Ce motiv de încredere are poporul lui Iehova? b) Ce idei vor fi discutate în articolul următor?

²² Un alt motiv de încredere este acela că „Stăpânul DOMNUL nu face nimic fără să descopere taina Sa slujitorilor Săi, prorocii“ (Amos 3:7). Astăzi, Iehova nu se mai foloseşte de profeţi inspiraţi, aşa cum făcea în trecut. În schimb, el i-a încredinţat clasei sclavului fidel misiunea de a furniza la timp hrană spirituală casei sale (Matei 24:45–47). Cât de important este, prin urmare, să manifestăm o atitudine ascultătoare faţă de acest ‘sclav’! Aşa cum vom vedea în articolul următor, prin ascultarea noastră arătăm, în realitate, ce atitudine avem faţă de Isus, stăpânul ‘sclavului’. El este cel de care „vor asculta popoarele“. — Geneza 49:10.

[Note de subsol]

Vă amintiţi?

• La ce a dus neascultarea repetată a Israelului?

• Cum a fost regele Ioas influenţat de anturaj, atât în tinereţe, cât şi mai târziu?

• Ce învăţăminte tragem din exemplul lui Baruc?

• Deşi prezentul sistem de lucruri se apropie de sfârşit, de ce nu se teme poporul ascultător al lui Iehova?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 13]

Sub îndrumarea lui Iehoiada, tânărul Ioas a ascultat de Iehova

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

Asocierile nesănătoase l-au determinat pe Ioas să-l ucidă pe profetul lui Dumnezeu

[Legenda ilustraţiei de la pagina 16]

Aţi fi ascultat şi voi de Iehova, ca apoi să fiţi martori oculari la uimitoarea sa putere salvatoare?