Ar trebui creştinii să fie geloşi?

ESTE gelozia o calitate pe care creştinii ar trebui s-o cultive? Creştinii sunt îndemnaţi să ‘urmărească iubirea’, spunându-li-se totodată că „iubirea nu este geloasă“ (1 Corinteni 13:4; 14:1). În acelaşi timp însă, Biblia arată că „DOMNUL . . . este un Dumnezeu gelos“ şi le porunceşte creştinilor ‘să devină imitatori ai lui Dumnezeu’ (Exodul 34:14; Efeseni 5:1). De ce există această aparentă contradicţie?

Motivul este că termenul ebraic şi cel grecesc traduşi în Biblie prin „gelozie“ au o arie semantică largă. În funcţie de modul în care sunt folosiţi, ei pot avea o conotaţie pozitivă sau negativă. De exemplu, cuvântul ebraic tradus prin „gelozie“ poate însemna „dorinţă puternică de a primi devoţiune exclusivă, netolerarea nici unei rivalităţi; zel; ardoare; gelozie [dreaptă sau păcătoasă]; invidie“. Corespondentul grecesc are sensuri asemănătoare. Aceşti termeni pot face referire la un sentiment negativ exagerat faţă de un presupus rival sau faţă de o persoană considerată avantajată (Proverbele 27:4). Dar ei pot indica şi o manifestare potrivită a unei calităţi divine, în dorinţa de a ocroti o persoană iubită. — 2 Corinteni 11:2.

Exemplul suprem

Iehova constituie exemplul suprem în manifestarea unei gelozii potrivite. El are cele mai bune intenţii, dorind să-şi ocrotească poporul de degradare morală şi spirituală. Referitor la poporul său din antichitate, numit în mod simbolic Sion, el a spus următoarele: „Sunt gelos pentru Sion cu mare gelozie şi sunt gelos pentru el cu mare mânie“ (Zaharia 8:2). Întocmai cum un tată iubitor veghează tot timpul pentru a-şi ocroti copiii de orice rău, Iehova veghează pentru a-şi ocroti slujitorii de pericole fizice şi spirituale.

Ca să-şi ocrotească poporul, Iehova i-a pus la dispoziţie Cuvântul său, Biblia. Prin intermediul lui, el îi încurajează pe slujitorii săi să-şi păstreze o conduită înţeleaptă şi le oferă multe exemple. Iată ce citim în Isaia 48:17: „Eu, DOMNUL Dumnezeul tău, te învăţ ce este de folos şi te conduc pe calea pe care trebuie să mergi“. Cât de bine ne simţim să ştim că gelozia îl îndeamnă pe Iehova să se îngrijească de noi şi să vegheze asupra noastră! Dacă el nu ar manifesta acest gen de gelozie pozitivă, am avea de înfruntat multe probleme din cauza lipsei noastre de experienţă. Astfel, manifestările de gelozie ale lui Iehova sunt departe de a fi egoiste.

Aşadar, cum putem face distincţie între gelozia sfântă şi gelozia nepotrivită? Pentru a afla răspunsul la această întrebare, să analizăm exemplul lui Miriam şi cel al lui Fineas. Remarcaţi ce motivaţii au stat la baza acţiunilor lor.

Miriam şi Fineas

Miriam a fost sora mai mare a lui Moise şi a lui Aaron, conducătorii israeliţilor în timpul exodului. Când israeliţii erau în pustie, Miriam a început să nutrească sentimente de gelozie faţă de fratele ei Moise. Relatarea biblică spune: „Miriam şi Aaron au vorbit împotriva lui Moise, din cauza femeii etiopiene pe care o luase el de soţie . . . Şi au zis: «Oare numai prin Moise vorbeşte DOMNUL? Nu vorbeşte oare şi prin noi?»“  Probabil că Miriam a fost iniţiatoarea acestei acţiuni împotriva lui Moise, deoarece Iehova a pedepsit-o pe ea, nu pe Aaron. Din cauza conduitei sale lipsite de respect, ea a fost lovită cu lepră, boală de care a suferit timp de şapte zile. — Numeri 12:1–15.

Ce a îndemnat-o pe Miriam să se răzvrătească împotriva lui Moise? Oare preocuparea pentru închinarea pură şi dorinţa de a-i apăra pe fraţii ei israeliţi de vreun pericol? Este clar că nu. Se pare că Miriam a permis ca în inima ei să se dezvolte dorinţa nepotrivită de a avea mai multă faimă şi autoritate. Ca profetesă în Israel, ea era foarte respectată de membrii poporului, mai ales de femei. După miracolul de la Marea Roşie, când Israelul a fost salvat, ea a condus alaiul de femei care şi-au exprimat bucuria prin cântece şi muzică. Totuşi, se pare că mai târziu Miriam a început, în mod nejustificat, să se teamă că şi-ar fi putut pierde din prestigiu din cauza unei presupuse rivale, şi anume soţia lui Moise. Mânată de o gelozie egoistă, ea a îndemnat la răzvrătire împotriva lui Moise, care era numit de Iehova. — Exodul 15:1, 20, 21.

Spre deosebire de ea, Fineas a avut o altă motivaţie. Cu puţin timp înainte să intre în Ţara Promisă, Israelul îşi instalase tabăra în câmpiile Moabului. Femeile moabite şi madianite i-au atras pe mulţi bărbaţi israeliţi în capcana imoralităţii şi a idolatriei. Pentru a curăţa tabăra şi a abate mânia aprinsă a lui Iehova, judecătorilor din Israel li s-a poruncit să-i ucidă pe toţi bărbaţii care se lăsaseră atraşi în acea conduită greşită. Căpetenia simeonită Zimri a adus-o cu neruşinare pe madianita Cozbi în tabără, „sub ochii întregii adunări a fiilor lui Israel“, pentru a întreţine relaţii imorale cu ea. Fineas a acţionat cu hotărâre. Gelozia, sau zelul, pentru închinarea lui Iehova, precum şi dorinţa de a păstra curăţenia morală în tabăra israelită l-au îndemnat să-i execute pe fornicatori chiar în cortul unde se aflau. El a fost lăudat pentru „mânia stârnită de gelozie“ (The New English Bible) de care a dat dovadă şi pentru faptul că „nu a tolerat nici o rivalitate“ (NW) faţă de Iehova. Acţiunea promptă a lui Fineas a pus capăt flagelului din cauza căruia muriseră deja 24 000 de israeliţi, iar Iehova l-a răsplătit încheind cu el un legământ pentru o preoţie care avea să fie păstrată pentru totdeauna în linia lui de descendenţă. — Numeri 25:4–13.

În ce constă diferenţa dintre aceste două acţiuni motivate de gelozie? La baza atitudinii ostile a lui Miriam a stat mânia egoistă, însă Fineas a făcut dreptate stimulat de o gelozie sfântă. Asemenea lui Fineas, uneori şi noi simţim că trebuie să vorbim deschis sau să facem ceva concret în apărarea numelui lui Iehova, a închinării sale şi a poporului său.

Gelozia nepotrivită

Cu toate acestea, este posibil să apară sentimente de gelozie nepotrivită? Da. Aşa s-a întâmplat în cazul iudeilor din secolul I. Ei au apărat cu gelozie Legea dată de Dumnezeu şi tradiţiile lor. Însă, în strădania de a apăra Legea, ei au stabilit nenumărate reguli şi restricţii amănunţite, care apăsau greu pe umerii poporului (Matei 23:4). Întrucât nu au putut sau nu au vrut să înţeleagă că Legea mozaică fusese înlocuită de Dumnezeu cu realitatea pe care o prefigurase ea, ei s-au lăsat conduşi de o gelozie nepotrivită şi  au dat frâu liber mâniei pe care o nutreau faţă de continuatorii lui Isus Cristos. Apostolul Pavel, care manifestase şi el o loialitate mânată de o astfel de gelozie faţă de Lege, a arătat că cei care apărau Legea aveau „zel [gelozie] pentru Dumnezeu, dar nu potrivit cunoştinţei exacte“. — Romani 10:2; Galateni 1:14.

Chiar şi multor iudei care au devenit creştini le-a fost greu să renunţe la acest zel exagerat pentru Lege. După cea de-a treia călătorie misionară a sa, Pavel a prezentat un raport corpului de guvernare al congregaţiei creştine din secolul I cu privire la convertirea oamenilor proveniţi din naţiuni. Pe atunci, mii de evrei creştini erau „toţi . . . zeloşi pentru Lege“ (Faptele 21:20). Asta se întâmpla la câţiva ani după ce corpul de guvernare făcuse cunoscut că neevreii deveniţi creştini nu trebuiau să fie circumcişi. Disensiunile cu privire la respectarea Legii cauzaseră multă dezbinare în congregaţie (Faptele 15:1, 2, 28, 29; Galateni 4:9, 10; 5:7–12). Neînţelegând pe deplin cum trata acum Iehova cu poporul său, unii creştini evrei au ţinut cu insistenţă la părerile lor personale, criticându-i pe alţii. — Coloseni 2:17; Evrei 10:1.

Prin urmare, trebuie să evităm capcana de a încerca plini de gelozie să ne apărăm ideile la care ţinem mult sau un mod de a proceda care nu este bine fondat pe Cuvântul lui Dumnezeu. Ar fi bine să acceptăm noile înţelegeri ale Cuvântului lui Dumnezeu pe care le primim prin canalul folosit de Iehova în prezent.

Să fim geloşi pentru Iehova

Cu toate acestea, gelozia sfântă este importantă în închinarea adevărată. Când avem tendinţa de a fi preocupaţi în mod exagerat de propria reputaţie sau de drepturile noastre, gelozia sfântă ne îndreaptă atenţia spre Iehova. Gelozia sfântă ne îmboldeşte să căutăm modalităţi de a declara adevărul despre el, apărând căile sale şi poporul său.

Akiko, o Martoră a lui Iehova care slujeşte ca ministru cu timp integral, a fost apostrofată de o locatară care avea o concepţie greşită despre legea lui Dumnezeu privitoare la sânge. Akiko a apărat cu tact Cuvântul lui Dumnezeu, menţionând chiar unele complicaţii medicale şi probleme care apar atunci când se fac transfuzii de sânge. În dorinţa puternică de a vorbi despre Iehova, ea a orientat discuţia spre adevăratul motiv pentru care doamna respectivă avea acele obiecţii, şi anume lipsa ei de credinţă într-un Creator. Akiko i-a arătat interlocutoarei modul în care creaţia sprijină credinţa într-un Creator. Apărând plină de curaj adevărul, ea nu numai că a risipit prejudecăţile nefondate ale acelei doamne, dar a şi iniţiat un studiu biblic cu ea. În prezent, acea locatară, odinioară furioasă, este o lăudătoare a lui Iehova.

Gelozia potrivită, sau zelul, pentru închinarea adevărată ne constrânge să profităm de orice ocazie de a vorbi despre credinţa noastră şi de a o apăra la locul de muncă, la şcoală, când suntem la cumpărături sau când călătorim. Să luăm exemplul lui Midori. Ea şi-a propus ca obiectiv să le vorbească despre credinţa ei colegilor de muncă. O colegă a ei, care avea în jur de 40 de ani, i-a spus că nu voia să aibă de-a face cu Martorii  lui Iehova. Într-o discuţie purtată cu altă ocazie, femeia s-a plâns de problemele pe care le avea cu fiica ei, care devenise foarte dificilă. Midori i-a arătat cartea Tinerii se întreabă — Răspunsuri practice * şi s-a oferit să studieze împreună cu fiica ei din acea carte. S-a iniţiat un studiu biblic cu acea tânără, însă mama ei nu dorea să asiste la studiu. Midori s-a gândit să-i arate colegei ei videocaseta Martorii lui Iehova — Organizaţia care poartă acest nume *. Vizionarea casetei a ajutat-o să-şi risipească multe dintre prejudecăţile pe care le avea. Impresionată de cele văzute, ea a spus: „Vreau să fiu şi eu ca Martorii lui Iehova“. Ea s-a alăturat fiicei sale în studierea Bibliei.

Gelozia potrivită este importantă şi în congregaţia creştină. Ea promovează un climat călduros, în care domneşte iubirea şi interesul pentru ceilalţi şi care ne îndeamnă să ne opunem influenţelor distructive ce le-ar putea dăuna fraţilor noştri spirituali, cum ar fi clevetirea sau gândirea apostată. Gelozia sfântă ne impulsionează să sprijinim deciziile luate de bătrâni, care trebuie uneori să-i mustre pe răufăcători (1 Corinteni 5:11–13; 1 Timotei 5:20). Pavel a scris despre sentimentele sale de gelozie pentru colaboratorii creştini din congregaţia din Corint: „Sunt gelos cu privire la voi cu o gelozie ca aceea a lui Dumnezeu, căci eu personal v-am promis în căsătorie unui singur soţ, ca să vă prezint Cristosului ca pe o fecioară castă“ (2 Corinteni 11:2). Şi pe noi gelozia ne îndeamnă să facem tot ce ne stă în putinţă ca să ocrotim curăţenia doctrinară, spirituală şi morală a tuturor membrilor congregaţiei.

Într-adevăr, gelozia potrivită, adică gelozia sfântă, are o influenţă sănătoasă asupra altora. Ea ne aduce aprobarea lui Iehova şi este una dintre calităţile pe care creştinii de azi ar trebui să le cultive. — Ioan 2:17.

[Note de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 29]

Acţiunea lui Fineas a avut la bază gelozia sfântă

[Legenda ilustraţiei de la pagina 30]

Evitaţi capcana geloziei nepotrivite

[Legenda fotografiilor de la pagina 31]

Gelozia sfântă ne îndeamnă să le vorbim altora despre credinţa noastră şi să preţuim comunitatea de fraţi şi surori din care facem parte