‘Teme-te de adevăratul Dumnezeu’

Cuvântul „teamă“ este folosit de obicei cu sensul de stare de aşteptare a unui lucru rău sau supărător şi este, în general, un sentiment de disconfort caracterizat prin nelinişte, frică şi agitaţie. Cu toate acestea, teama mai poate fi şi identificarea şi analizarea cu calm a oricărui lucru ce ar putea vătăma sau dăuna, fapt care generează o prudenţă raţională şi înţeleaptă. Însă ce este teama de Dumnezeu pe care ne îndeamnă Biblia să o manifestăm?

Biblia arată că teama poate fi potrivită sau nepotrivită. Prin urmare, teama poate fi sănătoasă, îndemnând o persoană să acţioneze cu prudenţă când se află în pericol şi să evite astfel un dezastru, sau poate fi morbidă, spulberând orice speranţă şi slăbind rezistenţa psihică a cuiva, până acolo încât să se dovedească a fi fatală. Teama de Dumnezeu este benefică; ea e un sentiment de admiraţie şi veneraţie faţă de Creator şi o frică sănătoasă de a nu-i displăcea. Această teamă izvorăşte din aprecierea noastră pentru bunătatea sa iubitoare, precum şi din recunoaşterea poziţiei sale de Judecător Suprem şi de Cel Atotputernic, care are puterea de a-i pedepsi sau chiar de a-i distruge pe cei ce nu-l ascultă.

Cei care doresc să-i slujească lui Iehova Dumnezeu trebuie să manifeste o teamă potrivită faţă de el. Această teamă profundă de Iehova este „începutul înţelepciunii“ (Psalmul 111:10; Proverbele 9:10). Ea nu e o frică morbidă care dărâmă o persoană; „teama de Iehova este curată“ (Psalmul 19:9, NW). În Proverbele 8:13 această teamă este definită astfel: „Teama de Iehova înseamnă urârea răului“ (NW). Ea va împiedica pe cineva să  urmeze o cale greşită, deoarece „în teamă de Iehova se întoarce cineva de la rău“. — Proverbele 16:6, NW.

Adam şi Eva nu au manifestat o teamă potrivită şi sănătoasă faţă de Dumnezeu şi, prin urmare, nu l-au ascultat. Aceasta a trezit în ei o frică chinuitoare, sau o teroare, care i-a făcut să se ascundă de prezenţa lui Dumnezeu. Adam a spus: „Ţi-am auzit glasul în grădină şi mi-a fost frică“ (Geneza 3:10). Cain, unul dintre fiii lui Adam, a simţit o frică asemănătoare după ce l-a ucis pe fratele său Abel şi, probabil, această teamă a contribuit într-o oarecare măsură la decizia lui de a construi o cetate. — Geneza 4:13–17.

În Evrei 12:28, creştinilor li se porunceşte să aibă teamă sfântă: „Să continuăm să avem bunătate nemeritată, prin care putem, într-un mod plăcut, să-i aducem lui Dumnezeu un serviciu sacru cu teamă sfântă şi veneraţie“. Un înger care zbura prin mijlocul cerului şi care avea o veste bună veşnică pentru a o declara a început cu aceste cuvinte: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-i glorie“ (Revelaţia 14:6, 7). Isus a pus în contrast teama sănătoasă de Dumnezeu cu teama de oameni când a rostit cuvintele consemnate în Matei 10:28: „Nu vă înfricoşaţi de cei care ucid corpul, dar nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de cel care poate să distrugă atât sufletul, cât şi corpul în Gheenă“. De asemenea, în Revelaţia 2:10 creştinii sunt sfătuiţi să ‘nu se teamă de lucrurile pe care sunt pe punctul de a le suferi’. Adevărata iubire pentru Iehova înlătură teama de oameni plină de laşitate, teamă care duce la compromis.

Cu toate acestea, teama potrivită include respectul cuvenit faţă de autorităţile laice, întrucât creştinii ştiu că pedeapsa dreaptă aplicată de autorităţi pentru un delict este în mod indirect o expresie a mâniei lui Dumnezeu. — Romani 13:3–7.

După ce i-a studiat cu atenţie pe oameni şi le-a studiat preocupările şi experienţele lor nefericite, un bărbat înţelept a spus: „Să ascultăm încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de [adevăratul, NW] Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om“. — Eclesiastul 12:13.