Avem nevoie de locuri de închinare?

‘Mii de pelerini îmbrăcaţi în haine viu colorate veniţi din diferite părţi ale ţării, grupuri de indieni executând în ritmul tobelor dansuri considerate ca aparţinând perioadei precolumbiene şi credincioşi chinuindu-se în genunchi să-şi croiască drum prin mulţimea ce se îndreaptă spre altar au umplut până la refuz atriumul şi străzile din jurul bazilicii.’

AŞA au fost descrise în ziarul El Economista masele adunate la bazilica din Ciudad de Mexico în luna decembrie a anului 2001. Circa 3 milioane de persoane au venit aici în dorinţa de a-şi demonstra credinţa în Fecioara din Guadelupe. Şi alte edificii religioase, cum ar fi Bazilica Sfântului Petru din Roma, sunt puncte de atracţie pentru numeroşi vizitatori.

Edificiile religioase ocupă un loc special în inima multor oameni care doresc să-i aducă închinare lui Dumnezeu. „Pentru mine, biserica era un loc unde puteam să mă apropii de Dumnezeu“, spune Maria, din Brazilia. „Era un loc sfânt. Credeam că cine merge la biserică îşi purifică sufletul, iar cine lipseşte de la liturghie şi nu se spovedeşte în fiecare duminică păcătuieşte“. Consuelo, din Mexic, ne mărturiseşte: „Biserica trezea în mine sentimente puternice. O preţuiam mult. Acolo mă simţeam de parcă aş fi fost în cer“.

Deşi unii acordă o mare importanţă bisericilor, alţii se îndoiesc că ele ar fi locuri de închinare necesare. Referitor la slaba frecventare a bisericilor, Peter Sibert, un preot catolic din Anglia, spune: „[Oamenii] iau din religie numai ce le place. Multe persoane în vârstă sunt catolici care trăiesc potrivit credinţei lor, însă tinerii nu doresc să se implice“. Ziarul londonez Daily Telegraph din 20 noiembrie 1998 a făcut următoarea observaţie: „Din 1979, în Anglia au fost date în folosinţă 495 de noi biserici şi au fost reconstruite 150, însă 1 500 au fost închise“.

 Iată ce se spunea în 1997 în ziarul Süddeutsche Zeitung din München (Germania): „Bisericile sunt transformate în săli de cinema şi în clădiri de locuinţe. Întrucât credincioşii nu asistă la slujbe, locurilor de închinare li se dă o altă întrebuinţare. . . . Ceea ce devenise o tradiţie în Olanda sau în Anglia se obişnuieşte acum şi în Germania“. În acelaşi ziar se mai spunea: „S-a constatat cu uimire că în Germania au fost vândute în ultimii ani circa 30–40 de biserici“.

Avem într-adevăr nevoie de edificii religioase pentru a-i aduce închinare lui Dumnezeu? Au bazilicile şi bisericile bogat ornamentate un precedent biblic? Ce tipuri de clădiri au fost folosite în închinarea adusă Dumnezeului viu şi adevărat? Ce ne învaţă ele despre necesitatea de a avea locuri de închinare şi despre menirea acestora?