Ce putem face ca zilele noastre să fie preţioase în ochii lui Iehova?

„Pierdut ieri, între răsăritul şi apusul soarelui, două ore de aur a câte 60 de minute de diamant. Nu ofer recompensă; sunt pierdute pentru totdeauna!“ — Lydia H. Sigourney (1791–1865), scriitoare americană.

ZILELE vieţii noastre par puţine şi trecătoare. Psalmistul David a reflectat la caracterul efemer al vieţii şi s-a simţit îndemnat să se roage lui Dumnezeu astfel: „DOAMNE, spune-mi care este sfârşitul meu, care este măsura zilelor mele, ca să ştiu cât de trecător sunt. Iată, zilele mele sunt cât un lat de palmă şi timpul vieţii mele este ca o nimica înaintea Ta“. David era preocupat să trăiască în aşa fel încât să-i fie plăcut lui Dumnezeu, atât prin vorbire, cât şi prin fapte. El a arătat că se bizuia pe Dumnezeu: „În Tine mi-e nădejdea“ (Psalmul 39:4, 5, 7). Iehova l-a ascultat. El a apreciat într-adevăr acţiunile lui David şi l-a răsplătit pe măsură.

Nu este ceva neobişnuit să nu avem nici un moment liber şi să fim angrenaţi într-o viaţă trepidantă. Am putea fi foarte stresaţi, mai ales dacă avem multe lucruri de făcut şi puţin timp la dispoziţie. Însă suntem noi preocupaţi, la fel ca David, să ne trăim viaţa în aşa fel încât să fim aprobaţi de Dumnezeu? Putem fi siguri că Iehova ne priveşte cu atenţie şi ne examinează pe fiecare dintre noi. Cu circa 3 600 de ani în urmă, Iov, un bărbat cu teamă de Dumnezeu, a recunoscut că Iehova îl vedea în toate căile lui şi îi examina acţiunile. El a pus această întrebare retorică: „Ce aş putea răspunde când pedepseşte [cere socoteală, NW] El?“ (Iov 31:4–6, 14). Putem face ca zilele noastre să fie preţioase în ochii lui Dumnezeu dacă acordăm prioritate lucrurilor spirituale, dacă respectăm poruncile sale şi dacă ne folosim timpul cu înţelepciune. Să analizăm mai îndeaproape aceste chestiuni.

Să acordăm prioritate lucrurilor spirituale

Scripturile inspirate de Dumnezeu ne îndeamnă, pe bună dreptate, să acordăm prioritate lucrurilor spirituale: „Să vă asiguraţi de lucrurile mai importante“. Despre ce lucruri importante este vorba aici? Despre „cunoştinţă exactă şi . . . discernământ deplin“ (Filipeni 1:9, 10). Ca să asimilăm cunoştinţă despre scopul lui Iehova trebuie să ne folosim timpul cu înţelepciune. Însă, punând lucrurile spirituale pe primul plan, vom avea o viaţă plină de satisfacţii.

Apostolul Pavel ne reaminteşte: „Continuaţi să vă asiguraţi de ceea ce îi este plăcut Domnului“. Pentru a ‘ne asigura’ trebuie să ne analizăm motivaţiile şi dorinţele inimii. Iată ce spune apostolul mai departe: „Continuaţi să înţelegeţi care este voinţa lui Iehova“ (Efeseni 5:10, 17). Aşadar, ce este plăcut în ochii lui Iehova? Un proverb biblic spune: „Iată începutul înţelepciunii: dobândeşte înţelepciunea şi, cu tot ce ai, dobândeşte priceperea. Înalţ-o, şi ea te va înălţa“ (Proverbele 4:7, 8). O persoană care dobândeşte înţelepciune divină şi o foloseşte îi bucură inima lui Iehova (Proverbele 23:15). Avantajul acestei înţelepciuni este că ea nu poate fi luată sau  distrusă. De fapt, ea ne ocroteşte ‘de calea cea rea şi de cei care ţin cuvântări stricate’. — Proverbele 2:10–15.

Cât de înţelept este, aşadar, să ne împotrivim oricărei tendinţe de a trata cu superficialitate lucrurile spirituale! Trebuie să cultivăm apreciere pentru cuvintele lui Iehova şi o teamă sănătoasă de el (Proverbele 23:17, 18). Deşi putem dobândi o astfel de atitudine mintală la orice vârstă, cel mai bine ar fi să întipărim în noi acest model corect şi să ne dezvoltăm personalitatea după principiile biblice în tinereţe. „Dar adu-ţi aminte de Creatorul tău în zilele tinereţii tale“, spune înţeleptul rege Solomon. — Eclesiastul 12:1.

Rugăciunile personale zilnice constituie cea mai intimă modalitate de a cultiva apreciere faţă de Iehova. David a înţeles cât de important era să se încreadă în Iehova, întrucât s-a rugat: „Ascultă-mi rugăciunea, DOAMNE, şi pleacă-Ţi urechea la strigătele mele! Nu tăcea în faţa lacrimilor mele!“ (Psalmul 39:12). Simţim şi noi uneori o apropiere atât de mare faţă de Iehova încât să fim emoţionaţi până la lacrimi? Într-adevăr, cu cât îi împărtăşim mai mult lui Iehova ceea ce simţim în adâncul inimii şi medităm la Cuvântul său, cu atât el va fi mai aproape de noi. — Iacov 4:8.

Să învăţăm ascultarea

Moise, un alt om al credinţei, a înţeles că trebuia să se bizuie pe Dumnezeu. Asemenea lui David, Moise a putut vedea că viaţa este plină de probleme. Prin urmare, el i-a cerut lui Dumnezeu să-i arate cum ‘să-şi numere zilele, ca să capete o inimă înţeleaptă’ (Psalmul 90:10–12). Moise era conştient că putem să avem o inimă înţeleaptă numai dacă învăţăm legile şi principiile lui Iehova şi dacă trăim în conformitate cu ele. De aceea, el s-a străduit să-i ajute pe membrii poporului lui Israel să înţeleagă importanţa acestui lucru repetându-le, înainte de a intra în Ţara Promisă, legile şi poruncile lui Dumnezeu. Toţi regii umani pe care Iehova urma să-i aleagă pentru a domni peste Israel trebuiau să-şi facă personal o copie a Legii şi s-o citească în toate zilele vieţii lor. De ce? Pentru a învăţa să se teamă de Dumnezeu. Aceasta avea să-l pună pe rege la încercare în ce priveşte ascultarea şi avea să-l ajute să nu-şi înalţe inima mai presus de fraţii săi. În plus, ar fi avut multe zile în regatul lui (Deuteronomul 17:18–20). Iehova i-a repetat această promisiune lui Solomon, fiul regelui David: „Dacă vei umbla în căile Mele, ascultând de rânduielile şi de poruncile Mele, cum a făcut David, tatăl tău, îţi voi prelungi zilele“. — 1 Împăraţi 3:10–14.

Ascultarea este o chestiune serioasă în ochii lui Dumnezeu. Dacă am minimaliza importanţa anumitor aspecte ale cerinţelor şi poruncilor sale, Iehova ar observa, cu siguranţă, o asemenea atitudine (Proverbele 15:3). Aceasta ar trebui să ne stimuleze să avem un respect profund faţă de toate îndrumările divine, chiar dacă nu ne va fi întotdeauna uşor. Satan face tot ce-i stă în putere pentru ‘a ne tăia calea’ în timp ce ne străduim să respectăm toate legile şi poruncile lui Dumnezeu. — 1 Tesaloniceni 2:18.

Este imperios necesar să dăm ascultare sfatului biblic de a ne întruni pentru a ne închina lui Iehova şi pentru a fi în compania fraţilor noştri (Deuteronomul 31:12, 13; Evrei 10:24, 25). Prin urmare, ar trebui să ne întrebăm: Sunt eu hotărât să efectuez activităţi cu adevărat valoroase? Perseverez eu în acest sens? Relaţiile noastre cu Iehova vor slăbi dacă neglijăm asocierea creştină şi instruirea pe care o primim la întruniri încercând să obţinem siguranţă financiară. Apostolul Pavel a scris următoarele: „Modul vostru de viaţă să fie liber de iubirea de bani, în timp ce sunteţi mulţumiţi cu lucrurile prezente. Căci  [Iehova] a zis: «Nicidecum nu te voi lăsa şi nicidecum nu te voi părăsi»“ (Evrei 13:5). Fiind dispuşi să respectăm poruncile lui Iehova, vom demonstra că avem încredere că el ne va purta de grijă.

Isus a învăţat ascultarea şi a tras foloase. Şi noi putem face la fel (Evrei 5:8). Cu cât ne vom strădui mai mult să cultivăm ascultarea, cu atât ne va fi mai uşor să o dovedim, chiar şi în lucrurile mici. Este adevărat că, încercând să ne păstrăm integritatea, am putea întâmpina unele greutăţi şi chiar ostilitate din partea altora, mai ales a colegilor de muncă ori de şcoală sau chiar a membrilor familiei, dacă trăim într-un cămin dezbinat pe plan religios. Cu toate acestea, noi găsim mângâiere în promisiunea făcută israeliţilor potrivit căreia, dacă ‘îl iubeau pe Iehova ascultând de glasul său şi alipindu-se de el, el avea să fie viaţa lor şi lungimea zilelor lor’ (Deuteronomul 30:20, NW). Şi nouă ni se face aceeaşi promisiune.

Să ne folosim timpul cu înţelepciune

Folosirea cu înţelepciune a timpului este o altă modalitate prin care putem face ca zilele noastre să fie preţioase în ochii lui Iehova. Spre deosebire de bani, care pot fi economisiţi, timpul trebuie folosit, altfel îl pierdem. Nici o oră care trece nu se mai întoarce vreodată. Având în vedere că întotdeauna sunt atât de multe de făcut, ne folosim timpul în aşa fel încât să ne atingem obiectivele în viaţă? Participarea cu regularitate la predicarea Regatului şi la lucrarea de facere de discipoli trebuie să fie un obiectiv principal pentru toţi creştinii. — Matei 24:14; 28:19, 20.

Ne vom folosi timpul cu înţelepciune numai dacă suntem pe deplin conştienţi de valoarea lui. În mod potrivit, Efeseni 5:16 ne îndeamnă să ‘cumpărăm pentru noi orice moment oportun’, iar aceasta necesită renunţarea la lucrurile mai puţin  importante. Trebuie să renunţăm la activităţile consumatoare de timp. Dacă petrecem ore în şir vizionând programe TV, navigând pe Internet şi citind publicaţii laice care nu aduc nici un folos real sau dacă dedicăm prea mult timp recreării ori divertismentelor nu vom ajunge decât la extenuare. În plus, acumularea excesivă de lucruri materiale ne poate consuma timpul necesar pentru a dobândi o inimă înţeleaptă.

Cei care pledează pentru folosirea cu chibzuinţă a timpului spun: „Este imposibil să dai o bună utilizare timpului dacă nu-ţi stabileşti obiective clare“. Ei susţin că obiectivele pe care şi le fixează o persoană trebuie să îndeplinească cinci criterii: să fie concrete, măsurabile, realizabile, realiste şi să aibă un termen fixat.

Un obiectiv cu adevărat valoros este acela de a face îmbunătăţiri în ce priveşte citirea Bibliei. Mai întâi de toate, obiectivul nostru trebuie să fie concret. Ne putem gândi, de exemplu, să citim întreaga Biblie. Apoi, ar trebui să facem ca obiectivul nostru să fie măsurabil. Astfel ne vom putea urmări progresul pas cu pas. Obiectivele trebuie să ne stimuleze să facem mai mult şi să ne ajute să creştem spiritualiceşte. De asemenea, ele trebuie să fie realizabile şi realiste. Trebuie să luăm în considerare aptitudinile şi deprinderile noastre, precum şi timpul de care dispunem. Unii au nevoie de mai mult timp pentru a atinge un obiectiv. Şi, ultimul lucru necesar: obiectivul nostru trebuie să aibă un termen fixat. Dacă ne fixăm un termen-limită, ne vom simţi mai stimulaţi să realizăm ce ne-am propus.

Membrii familiei Betel de pe întregul pământ, indiferent că slujesc la sediul mondial al Martorilor lui Iehova sau la una dintre filialele de pe glob, au obiectivul de a citi întreaga Biblie în primul an de serviciu la Betel. Ei sunt conştienţi că citirea cu interes a Bibliei îi ajută să progreseze şi să se apropie mai mult de Iehova, care îi învaţă ce este de folos (Isaia 48:17). Am putea şi noi să ne fixăm obiectivul de a citi cu regularitate din Biblie?

Foloasele de care vom avea parte

Dacă vom acorda cea mai mare importanţă lucrurilor spirituale vom avea parte de numeroase binecuvântări. De exemplu, aceasta va da sens vieţii noastre şi vom avea un sentiment de împlinire. Comunicând cu regularitate cu Iehova în rugăciuni sincere, ne vom apropia mai mult de el. De fapt, înseşi rugăciunile sunt o dovadă că ne punem încrederea în el. Citind zilnic Biblia şi auxiliarele biblice furnizate de „sclavul fidel şi prevăzător“ demonstrăm că dorim să ascultăm ce ne spune Iehova (Matei 24:45–47). Aceasta ne va ajuta să dobândim o inimă înţeleaptă şi, astfel, să luăm decizii bune în viaţă. — Psalmul 1:1–3.

Pentru noi nu este o povară să respectăm poruncile lui Iehova, ci, dimpotrivă, este o plăcere (1 Ioan 5:3). Pe măsură ce vom face ca fiecare zi de viaţă să fie preţioasă în ochii lui Iehova, relaţiile noastre cu el se vor întări. De asemenea, vom fi un adevărat sprijin spiritual pentru colaboratorii noştri creştini. Astfel îi vom bucura inima lui Iehova (Proverbele 27:11). Şi nu există răsplată mai mare decât aceea de a ne bucura de aprobarea divină acum şi pentru totdeauna!

[Legenda fotografiei de la pagina 21]

Creştinii privesc cu seriozitate lucrurile spirituale

[Legenda fotografiilor de la pagina 22]

Vă folosiţi timpul cu înţelepciune?

[Legenda fotografiei de la pagina 23]

Relaţiile noastre cu Iehova se vor întări pe măsură ce vom face ca fiecare zi de viaţă să fie preţioasă în ochii lui Iehova