Vă amintiţi?

V-au plăcut ultimele numere ale Turnului de veghere? Dacă da, încercaţi să răspundeţi la următoarele întrebări:

• Cum ne poate ocroti „capacitatea de gândire“ (Proverbele 1:4, NW)?

Ea ne poate avertiza cu privire la pericolele spirituale şi ne poate îndemna să ne propunem să avem o conduită înţeleaptă, cum ar fi aceea de a evita tentaţiile de natură sexuală de la locul de muncă. De asemenea, ne ajută să înţelegem că fraţii noştri creştini sunt imperfecţi, împiedicându-ne să reacţionăm în mod pripit când suntem tulburaţi de acţiunile lor. În plus, cu ajutorul ei vom evita presiunile de natură materialistă care ne-ar putea duce în derivă din punct de vedere spiritual. — 15/8, paginile 21–24.

• Cum poate fi cineva un vecin de mare preţ?

Două modalităţi prin care putem demonstra că suntem vecini buni sunt manifestarea generozităţii şi exprimarea aprecierii. Un vecin bun este de nepreţuit în timp de dezastru. Martorii lui Iehova se străduiesc să fie semeni şi vecini buni avertizându-i pe alţii cu privire la un eveniment iminent: intervenţia lui Dumnezeu pentru a pune capăt răutăţii. — 1/9, paginile 4–7.

• Potrivit Bibliei, cine sunt sfinţi adevăraţi şi cum vor ajuta ei omenirea?

Toţi creştinii din secolul I erau sfinţi adevăraţi, fiind declaraţi sfinţi nu de oameni sau de vreo organizaţie, ci de însuşi Dumnezeu (Romani 1:7). Odată înviaţi la viaţă cerească, ei se alătură lui Cristos, revărsând binecuvântări asupra celor fideli de pe pământ (Efeseni 1:18–21). — 15/9, paginile 4–7.

• Ce folos le pot aduce creştinilor unele informaţii despre întrecerile atletice din Grecia?

Scrierile apostolilor Petru şi Pavel conţin ilustrări inspirate din jocurile antice sau fac aluzie la acestea (1 Corinteni 9:26; 1 Timotei 4:7; 2 Timotei 2:5; 1 Petru 5:10). Era important ca un atlet din antichitate să aibă un antrenor bun, să dea dovadă de stăpânire de sine şi să-şi direcţioneze bine eforturile. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul eforturilor spirituale depuse de creştinii din prezent. — 1/10, paginile 28–31.

• Cu ce încercări se confruntă părinţii care îşi cresc copiii într-o ţară străină, şi ce răsplăţi au ei?

Mulţi copii învaţă noua limbă mai repede decât părinţii lor, care s-ar putea să nu le înţeleagă modul de gândire sau reacţiile. În plus, copiii s-ar putea să nu înţeleagă învăţăturile Bibliei în limba părinţilor lor. Cu toate acestea, relaţiile din familie pot fi consolidate dacă părinţii îi învaţă pe copii limba maternă, oferindu-le astfel posibilitatea să cunoască două limbi şi să se familiarizeze cu două culturi. — 15/10, paginile 22–26.

• De ce este important să învăţăm să ne cerem scuze?

Scuzele sincere sunt, în general, o modalitate eficientă de a restabili bunele relaţii cu cineva. Biblia ne oferă exemple despre puterea pe care o au scuzele (1 Samuel 25:2–35; Faptele 23:1–5). Când relaţiile dintre doi oameni sunt tensionate, amândoi au o parte de vină. Prin urmare, e nevoie ca amândoi să cedeze şi să-şi ceară scuze. — 1/11, paginile 4–7.

• De ce sunt jocurile de noroc greşite chiar şi atunci când miza constă în sume mici de bani?

Jocurile de noroc încurajează egoismul, spiritul de competiţie şi lăcomia, atitudini condamnate în Biblie (1 Corinteni 6:9, 10). Mulţi jucători inveteraţi au pornit pe această cale de la o vârstă fragedă făcând pariuri mici. — 1/11, pagina 31.

• Având în vedere că multe cărţi ale Bibliei au fost scrise în greacă de ce a trebuit să se traducă Biblia în limba greacă, şi care au fost rezultatele?

Greaca modernă diferă foarte mult de greaca în care a fost realizată traducerea Septuaginta a Scripturilor ebraice şi în care au fost scrise Scripturile greceşti creştine. În ultimele secole, s-au făcut numeroase încercări de a traduce întreaga Biblie sau o parte din ea în greaca vorbită. În prezent există aproximativ 30 de traduceri integrale sau parţiale ale Bibliei, care pot fi înţelese de grecii de rând. Una dintre ele, Sfintele Scripturi — Traducerea lumii noi, publicată în 1997, este o lucrare remarcabilă. — 15/11, paginile 26–29.

• De ce nu sunt obligaţi creştinii să dea zeciuială?

Sub Legea dată Israelului antic, zeciuiala era o măsură prin care puteau fi susţinuţi membrii tribului lui Levi şi puteau fi ajutaţi oamenii nevoiaşi (Leviticul 27:30; Deuteronomul 14:28, 29). Moartea de jertfă a lui Isus a abolit Legea, precum şi porunca de a percepe zeciuieli (Efeseni 2:13–15). În secolul I, se obişnuia ca fiecare creştin să dea în funcţie de posibilităţile pe care le avea şi de ceea ce hotărâse în inima lui (2 Corinteni 9:5, 7). — 1/12, paginile 4–6.

• Reiese din textul din Revelaţia 20:8 că numărul celor induşi în eroare de Satan la testul final va fi foarte mare?

Textul spune că cei induşi în eroare vor fi „ca nisipul mării“. În Biblie, această expresie se referă deseori la un număr necunoscut, fără să sugereze neapărat că este extraordinar de mare. Sămânţa lui Avraam, care avea să fie ca „nisipul de pe ţărmul mării“, s-a dovedit a fi un grup alcătuit din 144 000 de persoane plus Isus Cristos (Geneza 22:17; Revelaţia 14:1–4). — 1/12, pagina 29.