Ce ne poate ajuta să expunem corect cuvântul adevărului?

UN CRITIC de teatru care colabora la un ziar a mers odată să vadă o anumită piesă de teatru. Nu a fost prea încântat şi a scris după aceea: „Dacă vă place mediocritatea, trebuie neapărat să mergeţi să vedeţi această piesă“. Mai târziu, sponsorii spectacolului au publicat o reclamă în care citau din cronica criticului respectiv. Citatul spunea: „Trebuie neapărat să mergeţi să vedeţi această piesă“! Reclama reproducea cuvintele criticului, însă le scotea din context şi îi denatura în mod grosolan punctul de vedere.

Acest exemplu scoate în evidenţă importanţa contextului în care se face o afirmaţie. Scoţând cuvintele din context le putem denatura sensul, exact aşa cum Satan a denaturat înţelesul Scripturii când a încercat să-l amăgească pe Isus (Matei 4:1–11). Examinând însă contextul unei propoziţii putem înţelege mai bine sensul ei. De aceea, când analizăm un verset este întotdeauna înţelept să citim întregul context pentru a înţelege mai bine ce vrea să spună autorul.

Să expunem corect Cuvântul lui Dumnezeu

Dicţionarul enciclopedic ilustrat defineşte termenul „context“ astfel: „fragment dintr-o scriere în cadrul căruia se găseşte un cuvânt, o expresie, un pasaj etc. cărora le delimitează (cu precizie) înţelesul sau pe care le pune în valoare“. Contextul mai poate avea şi sensul de „conjunctură, situaţie specifică, stare de lucruri într-un anumit moment dat, în care se încadrează un lucru, un fapt etc.“ Este important să luăm în considerare contextul unui verset îndeosebi dacă ne gândim la cuvintele pe care i le-a scris apostolul Pavel lui Timotei: „Fă tot posibilul să te prezinţi aprobat lui Dumnezeu, ca un lucrător care nu are de ce să-i fie ruşine, care expune corect cuvântul adevărului“ (2 Timotei 2:15). Pentru a expune corect Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să îl înţelegem bine, iar apoi să-l explicăm  altora în mod exact. Respectul faţă de Iehova, Autorul Bibliei, ne va îndemna să încercăm să facem acest lucru, iar analizarea contextului ne va fi de un real ajutor în acest sens.

Contextul istoric al cărţii A doua Timotei

Să examinăm, de exemplu, cartea biblică A doua Timotei. * Să ne gândim, mai întâi, la unele aspecte legate de contextul istoric în care a fost scrisă această carte. Cine a scris A doua Timotei? Când şi în ce împrejurări? Care era situaţia lui Timotei, menţionat în titlul cărţii? De ce avea el nevoie de informaţiile cuprinse în carte? Răspunsul la aceste întrebări ne va spori aprecierea pentru această carte şi ne va ajuta să înţelegem cum ne poate fi ea de ajutor în prezent.

Din primele versete ale cărţii 2Ti 1:1, 2 aflăm că este vorba de o scrisoare adresată de apostolul Pavel lui Timotei. Din alte versete reiese că, în momentul scrierii ei, Pavel era în lanţuri din cauza veştii bune. Părăsit de mulţi, Pavel simţea că i se apropie sfârşitul (2 Timotei 1:15, 16; 2:8–10; 4:6–8). Prin urmare, trebuie să fi scris această carte în timpul celei de-a doua detenţii la Roma, probabil în jurul anului 65 e.n. Se pare că la scurt timp după aceea, Nero l-a condamnat la moarte.

Acesta este contextul istoric în care a fost scrisă cartea A doua Timotei. Este remarcabil însă că Pavel nu i-a scris lui Timotei pentru a se plânge de problemele sale. Dimpotrivă, el l-a avertizat pe prietenul său privitor la timpurile grele care-i stăteau în faţă, l-a îndemnat să evite distragerile, să continue ‘să dobândească putere’ şi să le transmită şi altora îndrumările primite de la el. Aceştia, la rândul lor, aveau să fie echipaţi în mod corespunzător să-i ajute pe alţii (2 Timotei 2:1–7). Ce exemplu minunat de altruism chiar şi în momente dificile! Şi ce sfat excelent pentru noi, cei de azi!

Pavel îl numeşte pe Timotei „copil iubit“ (2 Timotei 1:2). Acest tânăr este prezentat adesea în Scripturile greceşti creştine drept un însoţitor fidel al lui Pavel (Faptele 16:1–5; Romani 16:21; 1 Corinteni 4:17). Când Pavel i-a scris această scrisoare, se pare că Timotei avea peste 30 de ani, deci era considerat încă tânăr (1 Timotei 4:12). Cu toate acestea, el dăduse deja un excelent exemplu de fidelitate ‘slujind ca sclav cu Pavel’, probabil de-a lungul a 14 ani (Filipeni 2:19–22). În pofida vârstei relativ tinere a lui Timotei, Pavel i-a încredinţat responsabilitatea de a-i sfătui pe alţi bătrâni creştini „să nu se lupte cu privire la cuvinte“, ci să se concentreze asupra lucrurilor importante, cum a fi credinţa şi perseverenţa (2 Timotei 2:14). De asemenea, Timotei era autorizat să numească supraveghetori de congregaţie şi slujitori ministeriali (1 Timotei 5:22). Totuşi, poate că el a fost puţin nesigur de sine în ce priveşte exercitarea autorităţii ce-i fusese încredinţată. — 2 Timotei 1:6, 7.

Tânărul supraveghetor trebuia să facă faţă unor situaţii grave. În una dintre ele erau implicaţi doi bărbaţi, Imeneu şi Filet, care ‘subminau credinţa unora’ spunând că ‘învierea avusese deja loc’ (2 Timotei 2:17, 18). După cât se pare, ei credeau că singura înviere posibilă era de natură spirituală şi că aceasta avusese deja loc pentru creştini. Probabil că ei se foloseau de cuvintele lui Pavel — potrivit cărora creştinii fuseseră morţi în păcatele lor, dar erau făcuţi vii prin spiritul lui Dumnezeu —, scoţându-le din context (Efeseni 2:1–6). Pavel a avertizat cu privire la extinderea acestei influenţe apostate. Iată ce a scris el: „Căci va exista o perioadă de timp în care nu vor suporta învăţătura sănătoasă . . . şi îşi vor abate urechile de la adevăr, în timp ce se vor întoarce spre istorisiri neadevărate“ (2 Timotei 4:3, 4). Avertismentul lui Pavel arăta că era imperios necesar ca Timotei să pună în practică sfaturile apostolului.

Valoarea cărţii azi

Din cele amintite mai sus, observăm că Pavel a scris A doua Timotei din cel puţin trei  motive: 1) Ştia că moartea sa era iminentă şi încerca să-l pregătească pe Timotei pentru timpul când nu avea să mai fie lângă el ca să-l sprijine; 2) dorea să-l instruiască pe Timotei pentru ca acesta să poată ocroti congregaţiile pe care le supraveghea de apostazie şi de alte influenţe dăunătoare şi 3) voia să-l încurajeze pe Timotei să se menţină ocupat în serviciul lui Iehova şi să se bizuie pe cunoştinţa exactă din Scripturile inspirate când lua atitudine împotriva învăţăturilor false.

Înţelegând contextul istoric în care a fost scrisă cartea A doua Timotei, vom trage şi mai multe foloase din această carte. Şi astăzi există apostaţi asemenea lui Imeneu şi Filet, care îşi promovează propriile idei şi doresc să ne submineze credinţa. Mai mult decât atât, trăim în ‘timpurile critice, cărora cu greu li se va face faţă’ profeţite de Pavel. Mulţi se confruntă cu situaţia prezentată de Pavel în următorul avertisment: „Toţi cei care doresc să trăiască cu devoţiune sfântă în asociere cu Cristos Isus vor fi şi ei persecutaţi“ (2 Timotei 3:1, 12). Cum putem rămâne fermi? Asemenea lui Timotei, trebuie să ascultăm sfaturile celor care îi slujesc lui Iehova de mulţi ani. În plus, prin studiu personal, rugăciuni şi asociere creştină putem ‘continua să dobândim putere’ graţie bunătăţii nemeritate a lui Iehova. Pe lângă aceasta, bizuindu-ne pe puterea cunoştinţei exacte, putem respecta îndemnul lui Pavel: „Continuă să păstrezi modelul cuvintelor sănătoase“. — 2 Timotei 1:13.

„Modelul cuvintelor sănătoase“

Ce sunt „cuvintele sănătoase“ despre care a vorbit Pavel? El foloseşte această expresie cu referire la adevărata doctrină creştină. În prima scrisoare pe care i-a trimis-o lui Timotei, Pavel a explicat că aceste ‘cuvinte sănătoase’ sunt, în esenţă, „cele ale Domnului nostru Isus Cristos“ (1 Timotei 6:3). Cine imită modelul cuvintelor sănătoase dobândeşte o minte sănătoasă şi manifestă iubire şi consideraţie faţă de alţii. Întrucât ministerul lui Isus şi învăţăturile sale sunt în armonie cu toate celelalte învăţături din Biblie, expresia „cuvintele sănătoase“ se poate referi, prin extensie, la toate învăţăturile biblice.

Pentru Timotei — ca, de altfel, pentru toţi bătrânii creştini —, modelul cuvintelor sănătoase a fost ‘un lucru excelent’ care trebuia păzit (2 Timotei 1:13, 14). Timotei trebuia ‘să predice cuvântul, să se ocupe de aceasta cu sentimentul urgenţei în perioadă favorabilă şi în perioadă dificilă, să mustre, să admonesteze, să îndemne, cu toată îndelunga răbdare şi arta de a preda’ (2 Timotei 4:2). Dacă ne gândim că învăţăturile apostate erau din ce în ce mai răspândite în zilele lui Timotei, înţelegem de ce Pavel a scos în evidenţă importanţa de a preda cuvintele sănătoase. De asemenea, înţelegem că Timotei trebuia să ocrotească turma ‘mustrând, admonestând, îndemnând’ cu îndelungă răbdare şi dând dovadă de bune deprinderi de predare.

Cui trebuia Timotei să predea cuvântul? Din context înţelegem că, în calitate de bătrân, el trebuia să predea cuvântul în congregaţia creştină. Având în vedere presiunile exercitate de împotrivitori, Timotei trebuia să-şi păstreze echilibrul spiritual şi să declare cu îndrăzneală cuvântul lui Dumnezeu, nu filozofii omeneşti, idei personale sau speculaţii. E adevărat, aceasta putea stârni opoziţie din partea celor cu înclinaţii greşite (2 Timotei 1:6–8; 2:1–3, 23–26;  3:14, 15). Cu toate acestea, urmând sfaturile lui Pavel, Timotei avea să rămână o barieră în calea apostaziei, aşa cum fusese şi Pavel. — Faptele 20:25–32.

Se referă cuvintele lui Pavel privitoare la predicarea cuvântului şi la predicarea la persoanele din afara congregaţiei? Contextul arată că da. Pavel spune în continuare: „Tu însă menţine-te lucid în toate lucrurile, suferă răul, fă lucrarea unui evanghelizator, înfăptuieşte-ţi pe deplin ministerul“ (2 Timotei 4:5). Evanghelizarea — predicarea veştii bune despre salvare la cei necredincioşi — este elementul-cheie al ministerului creştin (Matei 24:14; 28:19, 20). În plus, aşa cum cuvântul lui Dumnezeu este predicat în congregaţie chiar şi „în perioadă dificilă“, şi noi perseverăm în predicarea cuvântului la persoanele din afara congregaţiei chiar şi în situaţii grele. — 1 Tesaloniceni 1:6.

La baza întregii noastre lucrări de predicare şi predare stă Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu. Noi ne încredem din toată inima în Biblie. Pavel i-a spus lui Timotei: „Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi utilă ca să înveţe, să mustre, să îndrepte lucrurile, să disciplineze în dreptate“ (2 Timotei 3:16). Aceste cuvinte sunt deseori citate în mod corect ca argument că Biblia este Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu. Însă cu ce scop le-a scris Pavel?

Pavel i se adresa unui bătrân de congregaţie, cuiva care avea responsabilitatea de a ‘mustra, de a îndrepta lucrurile, de a disciplina în dreptate’ în congregaţie. Prin urmare, el i-a reamintit lui Timotei să se încreadă în înţelepciunea Cuvântului inspirat, din care primise instruire încă din pruncie. Asemenea lui Timotei, bătrânii trebuie uneori să-i mustre pe răufăcători. Ori de câte ori fac asta, ei trebuie să aibă încredere în Biblie. În plus, întrucât Scripturile sunt inspirate de Dumnezeu, toate mustrările care se bazează pe ele provin, de fapt, de la Dumnezeu. Oricine respinge aceste mustrări respinge nu nişte idei omeneşti, ci sfaturi inspirate care provin chiar de la Iehova.

Cât de bogată în înţelepciune divină este cartea A doua Timotei! În plus, ea capătă şi mai mult sens pentru noi când îi analizăm sfaturile în context. În acest articol, am examinat doar câteva dintre minunatele informaţii inspirate conţinute în această carte, însă ele au fost suficiente pentru a ne ajuta să înţelegem cât de util este să analizăm contextul ideilor citite în Biblie. Procedând astfel, vom avea siguranţa că ‘expunem corect cuvântul adevărului’.

[Notă de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 27]

Pavel dorea să-l instruiască pe Timotei pentru ca acesta să poată ocroti congregaţiile

[Legenda ilustraţiei de la pagina 30]

Pavel i-a reamintit lui Timotei să se încreadă în înţelepciunea Cuvântului inspirat