„Vegheaţi!“
„Vegheaţi!“
„Ceea ce vă zic vouă le zic tuturor: Vegheaţi.“ — Marcu 13:37.
1, 2. a) Ce lecţie a învăţat un om privitor la păzirea bunurilor? b) Ce ne învaţă ilustrarea lui Isus despre hoţ cu privire la necesitatea de a rămâne treji?
JUAN îşi ţinea lucrurile de valoare acasă. El le pusese sub pat — după părerea lui, cel mai sigur loc. Însă într-o noapte, în timp ce el şi soţia lui dormeau, un hoţ a intrat în dormitor. Se pare că hoţul ştia unde anume să caute. El a luat încet fiecare obiect preţios de sub pat, precum şi banii pe care Juan îi lăsase într-un sertar de la noptieră. Dimineaţa, Juan a văzut că fusese jefuit. El nu va uita niciodată lecţia dureroasă pe care a învăţat-o: Când doarme, omul nu-şi poate păzi bunurile.
2 La fel stau lucrurile şi în sens spiritual. Dacă adormim, nu putem să ne ocrotim speranţa şi credinţa. Iată de ce Pavel ne îndeamnă: „Să nu continuăm să dormim cum fac ceilalţi, ci să stăm treji şi să ne menţinem lucizi“ (1 Tesaloniceni 5:6). Pentru a arăta cât de important este să rămânem treji, Isus a folosit o ilustrare despre un hoţ. După ce a descris evenimentele care aveau să culmineze cu venirea sa ca Judecător, el a dat următorul avertisment: „Vegheaţi deci, pentru că nu ştiţi în ce zi vine Domnul vostru. Dar să ştiţi un lucru: dacă stăpânul casei ar fi ştiut în ce strajă venea hoţul, ar fi stat treaz şi nu ar fi permis să i se spargă casa. De aceea, dovediţi-vă şi voi gata, pentru că Fiul omului vine la o oră la care nu vă gândiţi“ (Matei 24:42–44). Hoţul nu te anunţă când vine. El speră să te ia prin surprindere. Aşa cum a spus Isus, sfârşitul acestui sistem va veni tot ‘la o oră la care nu ne gândim’.
„Rămâneţi treji, staţi ferm în credinţă“
3. Cum a arătat Isus cât de important este să rămânem treji prin ilustrarea despre sclavii care aşteaptă întoarcerea stăpânului lor de la o nuntă?
3 Conform celor consemnate în evanghelia lui Luca, Isus i-a comparat pe creştini cu nişte sclavi care aşteaptă ca stăpânul lor să se întoarcă de la o nuntă. Ei trebuie să rămână vigilenţi pentru ca la sosirea stăpânului să fie găsiţi treji, gata să-l întâmpine. Făcând o paralelă, Isus a spus: „Fiul omului vine la o oră la care nu vă gândiţi“ (Luca 12:40). Unii care îi slujesc lui Iehova de mulţi ani îşi pot pierde sentimentul urgenţei privitor la timpurile în care trăim. Ei chiar ar putea ajunge la concluzia că e posibil să mai treacă mult timp până la venirea sfârşitului. Însă un asemenea mod de gândire ne-ar putea distrage de la lucrurile spirituale, determinându-ne să ne concentrăm asupra unor obiective de natură materială. Această distragere ne-ar putea face să moţăim în sens spiritual. — Luca 8:14; 21:34, 35.
4. Ce convingere ne motivează să veghem, şi cum a arătat Isus acest lucru?
4 Mai putem învăţa o lecţie din ilustrarea lui Isus. Deşi sclavii nu ştiau la ce oră avea să sosească stăpânul lor, se pare că ei ştiau în ce noapte va veni. Lor le-ar fi fost greu să rămână treji toată noaptea dacă ar fi crezut că stăpânul lor va veni într-o altă noapte. Dar nu aşa stăteau lucrurile; ei ştiau precis în ce noapte avea el să vină, iar lucrul acesta i-a îmboldit să rămână treji. În mod asemănător, profeţiile biblice arată cu claritate că trăim în timpul sfârşitului; însă ele nu ne spun efectiv în ce zi sau la ce oră va veni sfârşitul (Matei 24:36). Convingerea că sfârşitul va veni ne ajută să rămânem treji, însă dacă suntem siguri că ziua lui Iehova este cu adevărat aproape, vom fi şi mai hotărâţi să veghem. — Ţefania 1:14.
5. Cum putem acţiona în armonie cu îndemnul lui Pavel de a ‘rămâne treji’?
5 Scriindu-le corintenilor, Pavel a dat următorul îndemn: „Rămâneţi treji, staţi ferm în credinţă“ (1 Corinteni 16:13). Da, există o strânsă legătură între a rămâne treji şi a sta ferm în credinţa creştină. Cum putem rămâne treji? Dobândind o cunoştinţă şi mai profundă din Cuvântul lui Dumnezeu (2 Timotei 3:14, 15). Bunele obiceiuri de studiu şi asistarea cu regularitate la întruniri ne ajută să ne întărim credinţa, iar a păstra viu în minte ziua lui Iehova constituie un aspect important al credinţei noastre. Iată de ce analizarea periodică a dovezilor biblice care arată că sfârşitul acestui sistem este aproape ne va ajuta să nu uităm adevărurile importante referitoare la acest sfârşit. * Este bine, totodată, să observăm evenimentele care se petrec la nivel mondial şi care împlinesc profeţiile biblice. Un frate din Germania a scris: „De fiecare dată când mă uit la ştiri şi aud despre războaie, cutremure, acte de violenţă şi poluarea planetei, devin şi mai conştient că sfârşitul este aproape“.
6. În ce fel a ilustrat Isus tendinţa de a ne pierde cu timpul vigilenţa spirituală?
6 În capitolul 13 ale evangheliei după Marcu găsim o altă relatare în care Isus îşi îndeamnă continuatorii să rămână treji. Potrivit celor consemnate aici, Isus compară situaţia lor cu cea a unui portar care aşteaptă ca stăpânul său să se întoarcă dintr-o călătorie în străinătate. Portarul nu ştia la ce oră se va întoarce stăpânul. El era dator să vegheze. Isus s-a referit la patru străji pe parcursul cărora ar fi putut sosi stăpânul. Cea de-a patra strajă dura aproximativ de la 3 dimineaţa până la răsăritul soarelui. În timpul acestei ultime străji, portarul ar fi putut uşor să aţipească. Se spune că soldaţii consideră ora dinaintea ivirii zorilor momentul cel mai prielnic pentru a-l lua prin surprindere pe inamic. În mod asemănător, la această oră înaintată, când lumea din jurul nostru doarme profund în sens spiritual, poate că este necesar să ne străduim mai mult ca oricând să rămânem treji (Romani 13:11, 12). Iată de ce, în ilustrarea sa, Isus îndeamnă de repetate ori: „Fiţi atenţi, staţi treji . . . Deci vegheaţi. . . . Ceea ce vă zic vouă le zic tuturor: «Vegheaţi»“. — Marcu 13:32–37.
7. Ce pericol spiritual există şi, având în vedere acest pericol, ce îndemn găsim frecvent în Biblie?
7 Pe parcursul ministerului său şi după înviere, Isus a îndemnat de multe ori la vigilenţă. De fapt, aproape în fiecare dintre pasajele biblice care se referă la sfârşitul acestui sistem găsim îndemnul de a rămâne treji sau de a veghea * (Luca 12:38, 40; Revelaţia 3:2; 16:14–16). Evident, somnolenţa spirituală este un pericol cât se poate de real. Cu toţii avem nevoie de acest îndemn! — 1 Corinteni 10:12; 1 Tesaloniceni 5:2, 6.
Trei apostoli care nu au putut rămâne treji
8. Ce au făcut cei trei apostoli ai lui Isus în grădina Ghetsimani după ce Isus le-a cerut să vegheze?
8 Pentru a rămâne treji nu este suficient să vrem acest lucru, aşa cum reiese din ceea ce li s-a întâmplat lui Petru, lui Iacov şi lui Ioan. Aceştia au fost trei bărbaţi cu preocupări spirituale care l-au urmat cu loialitate pe Isus şi au avut o afecţiune profundă pentru el. Totuşi, în noaptea de 14 nisan a anului 33 e.n., ei nu au reuşit să rămână treji. După ce au plecat din camera de sus unde sărbătoriseră Paştele, cei trei apostoli l-au însoţit pe Isus în grădina Ghetsimani. Acolo Isus le-a spus: „Sufletul meu este profund mâhnit, chiar până la moarte. Staţi aici şi vegheaţi cu mine“ (Matei 26:38). De trei ori Isus s-a rugat fierbinte Tatălui său ceresc şi de trei ori s-a întors la prietenii săi, dar de fiecare dată i-a găsit dormind. — Matei 26;40, 43, 45.
9. După cât se pare, ce anume le-a provocat discipolilor o stare de somnolenţă?
9 De ce l-au dezamăgit acei bărbaţi fideli pe Isus în noapte aceea? Un motiv a fost oboseala fizică. Era târziu, probabil după miezul nopţii, iar „ochii le erau grei“ de somn (Matei 26:43). Totuşi Isus le-a spus: „Vegheaţi şi rugaţi-vă încontinuu, ca să nu intraţi în ispită. Spiritul, desigur, este înflăcărat, dar carnea este slabă“. — Matei 26:41.
10, 11. a) În pofida oboselii, ce l-a ajutat pe Isus să vegheze în grădina Ghetsimani? b) Ce putem învăţa din ceea ce li s-a întâmplat celor trei apostoli după ce Isus le-a cerut să vegheze?
10 Nu încape îndoială că şi Isus era obosit în acea noapte memorabilă. În loc să adoarmă, el şi-a petrecut acele ultime momente de libertate rugându-se fierbinte. Cu câteva zile mai înainte, el îşi îndemnase continuatorii să se roage, spunându-le: „Menţineţi-vă deci treji, făcând tot timpul implorări, ca să reuşiţi să scăpaţi de toate aceste lucruri care trebuie să se întâmple şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului“ (Luca 21:36; Efeseni 6:18). Dacă acţionăm în armonie cu sfatul lui Isus şi urmăm exemplul său excelent în privinţa rugăciunii, implorările pe care i le adresăm din inimă lui Iehova ne vor ajuta să rămânem treji spiritualiceşte.
11 Desigur, Isus a înţeles ceva ce discipolii nu înţelegeau pe atunci, şi anume că în scurt timp urma să fie arestat şi condamnat la moarte. Încercările sale aveau să culmineze cu o suferinţă cumplită pe stâlpul de tortură. Isus îi pusese în gardă pe discipoli cu privire la aceste evenimente, însă ei nu-i înţeleseseră cuvintele. Prin urmare, în timp ce el era treaz şi se ruga, ei au adormit (Marcu 14:27–31; Luca 22:15–18). Ca şi în cazul apostolilor, şi carnea noastră este slabă şi există lucruri pe care încă nu le ştim. Însă dacă nu discernem urgenţa timpurilor în care trăim, s-ar putea să adormim în sens spiritual. Numai dacă suntem vigilenţi vom rămâne treji.
Trei calităţi esenţiale
12. Potrivit cuvintelor lui Pavel, care sunt cele trei calităţi cu ajutorul cărora putem să ne menţinem lucizi?
12 Cum ne putem păstra sentimentul urgenţei? Am văzut deja cât de importantă este rugăciunea şi cât de necesar este să păstrăm viu în minte ziua lui Iehova. În plus, Pavel menţionează trei calităţi esenţiale pe care trebuie să le cultivăm. El spune: „Cât despre noi, care aparţinem zilei, să ne menţinem lucizi şi să fim îmbrăcaţi cu platoşa credinţei şi a iubirii, având drept coif speranţa salvării“ (1 Tesaloniceni 5:8). Să analizăm pe scurt cum ne pot ajuta credinţa, speranţa şi iubirea să rămânem treji spiritualiceşte.
13. Cum ne ajută credinţa să rămânem vigilenţi?
13 Trebuie să avem credinţa fermă că Iehova există şi că „devine răsplătitorul celor care îl caută stăruitor“ (Evrei 11:6). Împlinirea iniţială, din secolul I, a profeţiei lui Isus referitoare la sfârşit ne întăreşte convingerea că această profeţie va cunoaşte o împlinire mai mare în timpul nostru. Iar, în virtutea credinţei, noi continuăm să aşteptăm cu nerăbdare ziua lui Iehova, fiind convinşi că „[viziunea profetică] se va realiza negreşit. Nu va întârzia“. — Habacuc 2:3, NW.
14. De ce este esenţială speranţa dacă vrem să rămânem treji?
14 Speranţa noastră sigură este ca „o ancoră pentru suflet“ care ne ajută să suportăm problemele chiar dacă trebuie să aşteptăm împlinirea garantată a promisiunilor lui Dumnezeu (Evrei 6:18, 19). Margaret, o soră în vârstă de peste 90 de ani, care are speranţă cerească şi care s-a botezat cu mai bine de 70 de ani în urmă, recunoaşte: „În 1963, când soţul meu a murit de cancer, îmi doream nespus de mult ca sfârşitul să vină imediat. Dar acum îmi dau seama că mă gândeam mai mult la propriile mele interese. La vremea aceea nici nu ne puteam imagina cât de mult avea să se extindă lucrarea. Chiar şi acum există multe teritorii abia deschise pentru predicare. Mă bucur că Iehova a manifestat răbdare“. Iată ce asigurare ne dă apostolul Pavel: „Perseverenţa [produce] . . . o stare aprobată; starea aprobată, la rândul ei, speranţă, iar speranţa nu duce la dezamăgire“. — Romani 5:3–5.
15. Cum ne motivează iubirea chiar dacă s-ar părea că aşteptăm de mult timp?
15 Iubirea creştină este o calitate remarcabilă deoarece constituie motivul fundamental a tot ceea ce facem. Noi îi slujim lui Iehova pentru că îl iubim, indiferent de calendarul său. Iubirea de semeni ne îndeamnă să predicăm vestea bună despre Regat oricât de mult va dori Dumnezeu să continuăm această lucrare şi oricât de des am vizita aceleaşi locuinţe. Aşa cum a scris Pavel, „rămân credinţa, speranţa, iubirea, acestea trei; dar cea mai mare dintre acestea este iubirea“ (1 Corinteni 13:13). Iubirea ne dă putere să perseverăm şi ne ajută să rămânem treji. Iubirea „speră totul, suportă totul. Iubirea nu se termină niciodată“. — 1 Corinteni 13:7, 8.
‘Să continuăm să ţinem ferm ceea ce avem’
16. În loc să încetinim ritmul, ce atitudine ar trebui să cultivăm?
16 Trăim timpuri foarte importante, când evenimentele mondiale ne amintesc întruna că suntem în partea finală a ultimelor zile (2 Timotei 3:1–5). Acum nu este momentul să încetinim ritmul, ci să ‘continuăm să ţinem ferm ceea ce avem’ (Revelaţia 3:11). Fiind „vigilenţi în vederea rugăciunilor“ şi cultivând credinţa, speranţa şi iubirea, vom demonstra că suntem pregătiţi pentru ora încercării (1 Petru 4:7). Avem multe de făcut în lucrarea Domnului. Fiind ocupaţi cu acte de conduită sfântă ne va fi mai uşor să rămânem pe deplin treji. — 2 Petru 3:11.
17. a) De ce nu ar trebui să ne descurajeze dezamăgirile pe care le avem uneori (vezi chenarul de la pagina 21)? b) Cum putem să-l imităm pe Iehova, şi ce binecuvântări îi aşteaptă pe cei care procedează astfel?
17 „Iehova este partea mea“, a scris Ieremia, „iată de ce voi rămâne în aşteptarea lui. Iehova este bun faţă de cel care speră în el, faţă de sufletul care continuă să-l caute. Este bine să aştepţi, chiar în tăcere, salvarea de la Iehova“ (Plângerile 3:24–26, NW). Unii dintre noi aşteaptă doar de puţin timp. Alţii însă aşteaptă de mulţi ani să vadă salvarea de la Iehova. Dar cât de scurtă este această perioadă de aşteptare în comparaţie cu eternitatea care ne stă în faţă (2 Corinteni 4:16–18)! În timp ce aşteptăm însă timpul stabilit de Iehova, putem cultiva calităţi creştine fundamentale şi îi putem ajuta şi pe alţii să tragă foloase de pe urma răbdării lui Iehova şi să îmbrăţişeze adevărul. Să veghem deci cu toţii. Să-l imităm pe Iehova şi să fim răbdători, manifestând totodată recunoştinţă pentru speranţa pe care ne-a dat-o. Şi, în timp ce veghem cu fidelitate, să continuăm să ţinem ferm la speranţa vieţii veşnice. Dacă vom proceda astfel, următoarea promisiune se va împlini cu siguranţă şi în ce ne priveşte: „El [Iehova] te va înălţa ca să stăpâneşti pământul; vei vedea pe cei răi nimiciţi“. — Psalmul 37:34.
[Note de subsol]
^ par. 5 Ar putea fi util să revedem cele şase dovezi care arată că trăim în „ultimele zile“ prezentate în Turnul de veghere din 15 ianuarie 2000, paginile 12 şi 13. — 2 Timotei 3:1.
^ par. 7 Lexicograful William E. Vine arată că verbul grecesc tradus prin „a rămâne treji“ înseamnă literalmente ‘a alunga somnul’ şi „exprimă nu numai starea de a fi treaz, ci şi starea de veghe a cuiva care se concentrează asupra unui lucru“.
Cum aţi răspunde?
• Cum ne putem întări convingerea că sfârşitul acestui sistem de lucruri este aproape?
• Ce putem învăţa din ceea ce li s-a întâmplat lui Petru, lui Iacov şi lui Ioan?
• Care sunt cele trei calităţi ce ne vor ajuta să rămânem vigilenţi în sens spiritual?
• De ce este acesta un timp pentru ‘a continua să ţinem ferm la ce avem’?
[Întrebări de studiu]
[Chenarul/Ilustraţia de la pagina 21]
„Ferice de cine va aştepta.“ — Daniel 12:12
Imaginaţi-vă un gardian care bănuieşte că un hoţ intenţionează să jefuiască proprietatea pe care o păzeşte el. Când se lasă întunericul, gardianul este atent la orice zgomot care ar putea să trădeze prezenţa hoţului. Ore în şir e numai ochi şi urechi. Este clar însă că el ar putea fi înşelat de o alarmă falsă — vuietul vântului printre copaci sau o pisică ce dărâmă ceva. — Luca 12:39, 40.
Acelaşi lucru li se poate întâmpla şi celor care ‘aşteaptă cu nerăbdare revelarea Domnului nostru Isus Cristos’ (1 Corinteni 1:7). Apostolii credeau că Isus avea să ‘restabilească regatul pentru Israel’ imediat după învierea sa (Faptele 1:6). Ani mai târziu, a fost necesar să li se amintească creştinilor din Tesalonic că prezenţa lui Isus urma să aibă loc mai târziu, în viitor (2 Tesaloniceni 2:3, 8). Totuşi, „alarmele false“ despre ziua lui Iehova nu i-au făcut pe acei continuatori ai lui Isus din secolul I să abandoneze calea care duce la viaţă. — Matei 7:13.
În zilele noastre, sentimentele de dezamăgire provocate de aparenta întârziere a sfârşitului acestui sistem de lucruri nu ar trebui să ne determine să ne pierdem vigilenţa. Un gardian atent poate fi înşelat de o alarmă falsă, dar el trebuie să vegheze în continuare, pentru că asta-i e datoria. Aceeaşi datorie o au şi creştinii!
[Legenda ilustraţiei de la pagina 18]
Sunteţi convinşi că ziua lui Iehova este aproape?
[Legenda fotografiilor de la pagina 19]
Întrunirile, rugăciunea şi bunele obiceiuri de studiu ne ajută să veghem
[Legenda fotografiei de la pagina 22]
La fel ca Margaret, să veghem cu răbdare şi în mod activ