Aveţi cu adevărat credinţă în vestea bună?

„Regatul lui Dumnezeu s-a apropiat. Căiţi-vă şi aveţi credinţă în vestea bună.“ — MARCU 1:15.

1, 2. Cum aţi explica textul din Marcu 1:14, 15?

ERA în anul 30 e.n. Isus Cristos îşi începuse măreaţa lucrare în Galileea. El predica „vestea bună a lui Dumnezeu“, iar mulţi dintre locuitorii Galileii erau impulsionaţi de cuvintele sale: „Timpul fixat s-a împlinit, şi regatul lui Dumnezeu s-a apropiat. Căiţi-vă şi aveţi credinţă în vestea bună“. — Marcu 1:14, 15.

² Venise „timpul fixat“ ca Isus să-şi înceapă ministerul şi ca oamenii să ia o decizie care să le aducă aprobarea divină (Luca 12:54–56). ‘Regatul lui Dumnezeu se apropiase’ întrucât Isus era prezent ca Rege desemnat. Prin lucrarea sa de predicare, el i-a îndemnat pe cei cu inima sinceră să se căiască. Dar cum au demonstrat aceştia că ‘aveau credinţă în vestea bună’ şi cum putem demonstra şi noi acest lucru?

3. În ce fel arată oamenii că au credinţă în vestea bună?

³ Asemenea lui Isus, apostolul Petru i-a îndemnat pe oameni să se căiască. Adresându-se evreilor prezenţi la Ierusalim cu ocazia Penticostei din anul 33 e.n., Petru a spus: „Căiţi-vă, şi fiecare dintre voi să fie botezat în numele lui Isus Cristos pentru iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul gratuit al spiritului sfânt“. Mii de persoane s-au căit, au fost botezate şi au devenit continuatori ai lui Isus Cristos (Faptele 2:38, 41; 4:4). Aceiaşi paşi i-au făcut şi unii neevrei penitenţi în anul 36 e.n. (Faptele 10:1–48). În zilele noastre, credinţa în vestea bună îi îndeamnă pe mii de oameni să se căiască de păcate, să se dedice lui Dumnezeu şi să se boteze. Ei acceptă vestea bună a salvării şi exercită credinţă în jertfa de răscumpărare a lui Isus. Mai mult decât atât, ei practică dreptatea şi iau poziţie de partea Regatului lui Dumnezeu.

4. Ce este credinţa?

⁴ Dar ce este, de fapt, credinţa? Apostolul Pavel a scris: „Credinţa este aşteptarea sigură a unor lucruri sperate, demonstrarea evidentă a unor realităţi, deşi nu se văd“ (Evrei 11:1). Credinţa este siguranţa că tot ceea ce promite Dumnezeu în Cuvântul său este ca şi împlinit. E ca şi cum am avea un act care atestă că deţinem o anumită proprietate. Credinţa este şi „demonstrarea evidentă“, sau dovada convingătoare a lucrurilor nevăzute. Facultăţile noastre de gândire şi o inimă plină de apreciere ne dau convingerea că aceste lucruri sunt reale, chiar dacă nu se văd. — 2 Corinteni 5:7; Efeseni 1:18.

Avem nevoie de credinţă!

5. De ce este credinţa foarte importantă?

⁵ Ne-am născut cu necesităţi spirituale, dar nu şi cu credinţă. De fapt, „credinţa nu este o posesiune a tuturor“ (2 Tesaloniceni 3:2). Însă, fără ea, creştinii nu pot să moştenească promisiunile divine (Evrei 6:12). După ce a menţionat mai multe exemple de credinţă, Pavel a scris: „Deoarece suntem înconjuraţi de un nor aşa de mare de martori, să ne debarasăm şi noi de orice greutate şi de păcatul care ne prinde cu uşurinţă în  mreje şi să alergăm cu perseverenţă cursa care ne este pusă înainte, în timp ce privim ţintă la Instrumentul Principal al credinţei noastre şi Cel care o aduce la perfecţiune, Isus“ (Evrei 12:1, 2). Ce este „păcatul care ne prinde cu uşurinţă în mreje“? Lipsa de credinţă sau chiar pierderea credinţei. Pentru a ne păstra credinţa puternică, trebuie să ‘privim ţintă la Isus’ şi să-i urmăm exemplul. Trebuie, de asemenea, să respingem imoralitatea, să luptăm împotriva lucrărilor cărnii şi să evităm materialismul, filozofiile lumeşti şi tradiţiile nebiblice (Galateni 5:19–21; Coloseni 2:8; 1 Timotei 6:9, 10; Iuda 3, 4). Mai mult decât atât, trebuie să credem că Dumnezeu este cu noi şi că sfaturile consemnate în Cuvântul său sunt cu adevărat eficiente.

6, 7. De ce este potrivit să ne rugăm să avem credinţă?

⁶ Credinţă nu e o chestiune de voinţă. Ea face parte dintre roadele spiritului sfânt al lui Dumnezeu, adică ale forţei sale active (Galateni 5:22, 23). Dar ce putem face în cazul în care trebuie să ne întărim credinţa? Isus a spus: „Dacă voi . . . ştiţi să le daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl din cer le va da spirit sfânt celor care i-l cer“ (Luca 11:13)! Da, să cerem spirit sfânt în rugăciune, deoarece acesta poate produce în noi credinţa necesară pentru a înfăptui voinţa lui Dumnezeu chiar şi în cele mai grele situaţii. — Efeseni 3:20.

⁷ Este înţelept să ne rugăm pentru mai multă credinţă. Înainte ca Isus să expulzeze un demon dintr-un băiat, tatăl copilului a cerut insistent: „Am credinţă! Ajută-mă unde am nevoie de credinţă!“ (Marcu 9:24). „Dă-ne mai multă credinţă“, au spus discipolii lui Isus (Luca 17:5). Aşadar, să ne rugăm să avem credinţă, fiind convinşi că Dumnezeu răspunde la astfel de rugăciuni. — 1 Ioan 5:14.

Este esenţial să avem credinţă în Cuvântul lui Dumnezeu

8. Cum ne poate ajuta credinţa în Cuvântul lui Dumnezeu?

⁸ Cu puţin înainte de moartea sa de jertfă, Isus le-a spus continuatorilor săi: „Să nu vi se tulbure inima. Exercitaţi credinţă în Dumnezeu, exercitaţi credinţă şi în mine“ (Ioan 14:1). Noi, creştinii, credem în Dumnezeu şi în Fiul său. Dar credem noi şi în Cuvântul Său? Acesta ne poate influenţa mult viaţa în bine dacă îl studiem şi îl aplicăm cu convingerea fermă că găsim în el cele mai bune sfaturi şi cea mai bună îndrumare. — Evrei 4:12.

9, 10. Ce idei privitoare la credinţă sunt prezentate în Iacov 1:5–8?

⁹ Fiind oameni imperfecţi avem o viaţă plină de probleme. Însă credinţa în Cuvântul lui Dumnezeu ne poate fi de un real ajutor (Iov 14:1). Să presupunem că nu ştim cum să facem faţă unei încercări. Cuvântul lui Dumnezeu ne dă următorul sfat: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, să i-o ceară neîncetat lui Dumnezeu, căci el le dă tuturor cu generozitate şi fără să reproşeze; şi ea îi va fi dată. Dar să i-o ceară neîncetat cu credinţă, fără să se îndoiască deloc, fiindcă cel care se îndoieşte este ca valul mării împins de vânt şi purtat încoace şi încolo. De fapt, omul acela să nu-şi imagineze că va primi ceva de la Iehova; este un om nehotărât, nestatornic în toate căile lui“. — Iacov 1:5–8.

¹⁰ Iehova Dumnezeu nu ne va reproşa faptul că ne lipseşte înţelepciunea sau că o cerem prin rugăciune. Dimpotrivă, el ne va ajuta să privim în mod corect încercarea. Poate că nişte colaboratori în credinţă ne vor aduce în atenţie unele texte biblice utile sau poate că noi înşine le vom remarca când studiem Biblia. Sau poate că spiritul sfânt al lui Iehova ne va îndruma în vreun alt fel. Tatăl nostru ceresc ne va da înţelepciunea de a face faţă încercărilor dacă ‘i-o cerem neîncetat fără să ne îndoim deloc’. Însă dacă suntem ca valul mării împins de vânt, n-ar trebui să ne aşteptăm să primim ceva de la Dumnezeu. De ce? Deoarece ar însemna că suntem nehotărâţi şi nestatornici în rugăciune sau în alte domenii — poate chiar în ce priveşte exercitarea credinţei în el. Aşadar, trebuie să avem o credinţă fermă în Cuvântul lui Dumnezeu şi în îndrumarea dată de acesta. Să analizăm câteva exemple referitoare la ajutorul şi îndrumarea oferite de Cuvântul lui Dumnezeu.

 Credinţa şi mijloacele de trai

11. Ce siguranţă în privinţa necesităţilor noastre zilnice ne oferă credinţa în Cuvântul lui Dumnezeu?

¹¹ Dar ce rol are credinţa dacă suferim din cauza lipsurilor sau a sărăciei? Credinţa în Cuvântul lui Dumnezeu ne dă siguranţa că Iehova se va îngriji de necesităţile noastre zilnice şi că va veni timpul când le va da din belşug lucruri bune celor ce îl iubesc (Psalmul 72:16; Luca 11:2, 3). Am putea găsi încurajare meditând la modul în care Iehova i-a furnizat hrană profetului Ilie în timpul unei foamete. Mai târziu, Dumnezeu a reînnoit în mod miraculos provizia de făină şi de ulei a unei femei pentru ca ea, fiul ei şi Ilie să poată rămâne în viaţă (1 Împăraţi 17:2–16). În mod asemănător, Iehova s-a îngrijit de necesităţile profetului Ieremia în timpul asediului Ierusalimului de către babilonieni (Ieremia 37:21). Deşi Ieremia şi Ilie au avut puţină mâncare, Iehova s-a îngrijit de ei. Şi astăzi Dumnezeu procedează la fel faţă de cei care exercită credinţă în el. — Matei 6:11, 25–34.

12. Cum ne ajută credinţa să avem lucrurile strict necesare vieţii?

¹² Credinţa şi aplicarea principiilor Bibliei nu ne aduc neapărat bogăţii materiale, dar ne ajută să avem strictul necesar. De exemplu, Biblia ne sfătuieşte să fim cinstiţi, pricepuţi şi conştiincioşi (Proverbele 22:29; Eclesiastul 5:18, 19; 2 Corinteni 8:21). Să nu subestimăm niciodată valoarea unei bune reputaţii la locul de muncă. Chiar şi în zonele unde este greu să găseşti un serviciu bine plătit, muncitorii cinstiţi, pricepuţi şi sârguincioşi au mai multe şanse să găsească un loc de muncă. Deşi poate că aceşti muncitori au puţin pe plan material, ei au de obicei lucrurile strict necesare, precum şi satisfacţia de a mânca o pâine câştigată prin munca lor. — 2 Tesaloniceni 3:11, 12.

Credinţa ne ajută să suportăm durerea

13, 14. Cum ne ajută credinţa să suportăm durerea?

¹³ Cuvântul lui Dumnezeu arată în mod realist că este firesc să fim îndureraţi când ne moare cineva drag. Fidelul patriarh Avraam a plâns-o pe Sara, soţia lui iubită (Geneza 23:2). David a fost cuprins de durere când a auzit că fiul său Absalom a murit (2 Samuel 18:33). Chiar şi omul perfect Isus a plâns când prietenul său Lazăr a murit (Ioan 11:35, 36). Când ne moare cineva drag, am putea simţi o durere aproape copleşitoare, însă credinţa în promisiunile din Cuvântul lui Dumnezeu ne poate ajuta să suportăm durerea.

¹⁴ Pavel a spus: „Am speranţa în Dumnezeu . . . că va fi o înviere atât a celor drepţi, cât şi a celor nedrepţi“ (Faptele 24:15). Trebuie să avem credinţă în scopul lui Dumnezeu de a readuce la viaţă mulţimi de oameni (Ioan 5:28, 29). Printre  aceştia se numără Avraam şi Sara, Isaac şi Rebeca, Iacov şi Lea, care dorm acum în moarte aşteptând lumea nouă a lui Dumnezeu (Geneza 49:29–32). Ce bucurie va fi când cei dragi vor fi treziţi din somnul morţii ca să trăiască aici, pe pământ (Revelaţia 20:11–15). Deocamdată însă, credinţa nu înlătură complet suferinţa, dar ne ajută să rămânem aproape de Dumnezeu, cel care ne dă puterea de a suporta durerea cauzată de pierderea unei fiinţe dragi. — Psalmul 121:1–3; 2 Corinteni 1:3.

Credinţa îi întăreşte pe cei deprimaţi

15, 16. a) De ce putem spune că nu e ceva nou că unii care exercită credinţă suferă de deprimare? b) Cum putem face faţă deprimării?

¹⁵ Cuvântul lui Dumnezeu arată, de asemenea, că şi cei care exercită credinţă ar putea să cadă pradă deprimării. Pe parcursul cumplitei sale încercări, Iov a avut sentimentul că Dumnezeu îl părăsise (Iov 29:2–5). Starea deplorabilă în care se găseau Ierusalimul şi zidurile lui l-a întristat nespus de mult pe Neemia (Neemia 2:1–3). Petru a fost atât de mâhnit după ce l-a renegat pe Isus, încât „a plâns cu amar“ (Luca 22:62). Iar Pavel i-a îndemnat pe colaboratorii săi în credinţă din Tesalonic: „Vorbiţi-le consolator sufletelor deprimate“ (1 Tesaloniceni 5:14). Prin urmare, faptul că unii dintre cei care exercită credinţă suferă de deprimare nu e ceva nou. Dar cum putem face faţă deprimării?

¹⁶ Poate că suntem deprimaţi deoarece ne confruntăm cu probleme grave. În loc să ne zbatem să le rezolvăm pe toate odată, am putea să le rezolvăm pe rând, aplicând principiile Bibliei. Acest lucru ar putea contribui la atenuarea stării de deprimare. De asemenea, ne-ar putea fi de folos să fim echilibraţi în activităţile zilnice şi să ne odihnim suficient. Un lucru este sigur: Credinţa în Dumnezeu şi în Cuvântul său promovează bunăstarea spirituală deoarece ne întăreşte convingerea că el se interesează cu adevărat de noi.

17. De unde ştim că Iehova se îngrijeşte de noi?

¹⁷ Petru ne dă următoarea asigurare mângâietoare: „Umiliţi-vă . . . sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, pentru ca el să vă înalţe la timpul cuvenit, în timp ce vă aruncaţi toate îngrijorările asupra lui, căci el se îngrijeşte de voi“ (1 Petru 5:6, 7). Psalmistul a cântat: „DOMNUL sprijină pe toţi cei ce cad şi îndreaptă pe toţi cei încovoiaţi“ (Psalmul 145:14). Trebuie să dăm crezare acestor asigurări deoarece sunt consemnate în Cuvântul lui Dumnezeu. Deşi starea de deprimare ar putea persista, cât de mult ne este întărită credinţa de convingerea că ne putem arunca îngrijorările asupra iubitorului nostru Tată ceresc!

Credinţa şi alte încercări

18, 19. Cum ne ajută credinţa să facem faţă bolii şi să-i mângâiem pe colaboratorii noştri care sunt bolnavi?

¹⁸ Credinţa ne-ar putea fi greu încercată când noi sau cei dragi nouă suferim de o boală gravă. Deşi Biblia nu spune că unii creştini precum Epafrodit, Timotei şi Trofim ar fi fost vindecaţi  în mod miraculos, fără îndoială că Iehova i-a ajutat să suporte boala (Filipeni 2:25–30; 1 Timotei 5:23; 2 Timotei 4:20). Mai mult decât atât, privitor la „oricine acţionează cu consideraţie faţă de cel de condiţie umilă“, psalmistul a cântat: „Iehova însuşi îl va susţine pe patul de suferinţă; cu siguranţă, tu îi vei schimba tot patul în timpul bolii lui“ (Psalmul 41:1–3, NW). Cum ne pot ajuta cuvintele psalmistului să îi mângâiem pe colaboratorii noştri în credinţă care sunt bolnavi?

¹⁹ O modalitate prin care le putem acorda ajutor spiritual celor bolnavi este aceea de a ne ruga cu ei şi pentru ei. Deşi nu-i vom cere lui Dumnezeu să facă vindecări miraculoase, îl putem ruga să le dea tăria necesară pentru a suporta boala, precum şi forţa spirituală de a rezista în aceste momente grele. Iehova îi va susţine, iar credinţa lor va fi întărită în aşteptarea timpului când „nici un locuitor nu [va] zice: «Sunt bolnav»“ (Isaia 33:24). Cât de încurajator este să ştim că, prin intermediul lui Isus Cristos cel înviat şi al Regatului lui Dumnezeu, oamenii ascultători vor fi eliberaţi pentru totdeauna de păcat, boală şi moarte! Îi mulţumim lui Iehova, Cel ‘care ne va vindeca toate bolile’, pentru aceste perspective măreţe! — Psalmul 103:1–3; Revelaţia 21:1–5.

20. De ce putem afirma că credinţa ne ajută să suportăm „zilele cele rele“ ale bătrâneţii?

²⁰ Credinţa ne poate ajuta şi să suportăm „zilele cele rele“ ale bătrâneţii, când ni se şubrezeşte sănătatea şi ne scad puterile (Eclesiastul 12:1–7). Aşadar, persoanele în vârstă din mijlocul nostru se pot ruga asemenea bătrânului psalmist care a cântat: „Tu eşti nădejdea mea, Stăpâne, DOAMNE . . . Nu mă lepăda la vremea bătrâneţii; când mi se duc puterile, nu mă părăsi“ (Psalmul 71:5, 9). Psalmistul a simţit că avea nevoie de sprijinul lui Iehova, asemenea multor colaboratori creştini care au petrecut mulţi ani în serviciul lui Dumnezeu şi care au ajuns la bătrâneţe. Datorită credinţei, ei pot fi siguri că vor beneficia de sprijinul fidel oferit de braţele veşnice ale lui Iehova. — Deuteronomul 33:27.

Să ne păstrăm credinţa în Cuvântul lui Dumnezeu

21, 22. Ce efect are credinţa asupra relaţiilor noastre cu Dumnezeu?

²¹ Credinţa în vestea bună şi în întregul Cuvânt al lui Dumnezeu ne ajută să ne apropiem tot mai mult de Iehova (Iacov 4:8). Este adevărat, el este Suveranul Domn, dar şi Creatorul şi Tatăl nostru (Isaia 64:8; Matei 6:9; Faptele 4:24). „Tu eşti Tatăl meu, Dumnezeul meu şi stânca mântuirii mele“, a cântat psalmistul (Psalmul 89:26). Dacă exercităm credinţă în Iehova şi în Cuvântul său inspirat, şi noi îl putem considera ‘stânca mântuirii noastre’. Şi ce onoare este aceasta!

²² Iehova este Tatăl creştinilor născuţi de spirit şi al însoţitorilor lor cu speranţă pământească (Romani 8:15). Iar credinţa în Tatăl nostru ceresc nu duce niciodată la dezamăgire. David a spus: „Căci tatăl meu şi mama mea mă părăsesc, dar DOMNUL mă primeşte“ (Psalmul 27:10). În plus, avem următoarea asigurare: „DOMNUL nu va părăsi pe poporul Lui, din cauza Numelui Lui celui mare“. — 1 Samuel 12:22.

23. Ce anume este necesar pentru a ne bucura de relaţii trainice cu Iehova?

²³ Pentru a ne bucura de relaţii trainice cu Iehova, trebuie, desigur, să avem credinţă în vestea bună şi să acceptăm Scripturile pentru ceea ce sunt în realitate: Cuvântul lui Dumnezeu (1 Tesaloniceni 2:13). Trebuie să avem încredere deplină în Iehova şi să-i permitem Cuvântului său să  ne lumineze drumul vieţii (Psalmul 119:105; Proverbele 3:5, 6). Credinţa noastră va creşte pe măsură ce ne vom ruga lui, convinşi fiind de compasiunea, îndurarea şi sprijinul său.

24. Ce gând mângâietor este prezentat în Romani 14:8?

²⁴ Credinţa ne-a îndemnat să ne dedicăm lui Dumnezeu pentru eternitate. Având o credinţă puternică, chiar dacă am muri, rămânem slujitorii săi dedicaţi care au speranţa învierii. Într-adevăr, „fie că trăim, fie că murim îi aparţinem lui Iehova“ (Romani 14:8). Să păstrăm întotdeauna în inimă acest gând mângâietor în timp ce continuăm să ne încredem în Cuvântul lui Dumnezeu şi să avem credinţă în vestea bună.

Cum aţi răspunde?

• Ce este credinţa, şi de ce avem nevoie de această calitate?

• De ce este esenţial să avem credinţă în vestea bună şi în întregul Cuvânt al lui Dumnezeu?

• Cum ne ajută credinţa să facem faţă diferitor încercări?

• Ce anume ne va ajuta să ne păstrăm credinţa?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 12]

Iehova i-a susţinut pe Ieremia şi pe Ilie deoarece au avut credinţă

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 13]

Iov, Petru şi Neemia au avut o credinţă puternică

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Pentru a ne bucura de relaţii trainice cu Iehova, trebuie să avem credinţă în vestea bună