Ce înseamnă pentru voi Cina Domnului?

„Oricine mănâncă pâinea sau bea paharul Domnului în mod nedemn va fi vinovat cu privire la corpul şi sângele Domnului.“ — 1 CORINTENI 11:27.

1. Care este cel mai important eveniment al anului 2003, şi cum a fost instituită această sărbătoare?

CEL mai important eveniment al anului 2003 va avea loc la 16 aprilie, după apusul soarelui. La această dată, Martorii lui Iehova se vor întruni pentru a comemora moartea lui Isus Cristos. După cum s-a arătat în articolul precedent, Isus a instituit această sărbătoare, numită şi Cina Domnului, după ce el şi apostolii săi au celebrat Paştele la 14 nisan 33 e.n. Emblemele de la Comemorare, pâinea fără plămădeală şi vinul roşu, reprezintă corpul fără păcat al lui Cristos şi sângele său vărsat — singura jertfă care poate să răscumpere omenirea din păcatul şi moartea moştenite. — Romani 5:12; 6:23.

2. Ce avertisment este consemnat în 1 Corinteni 11:27?

² Cei care se împărtăşesc din embleme la Comemorare trebuie să o facă în mod demn. Apostolul Pavel a arătat cu claritate acest lucru când le-a scris creştinilor din Corintul antic, care nu mai celebrau Cina Domnului în mod corespunzător (1 Corinteni 11:20–22). Pavel a scris: „Oricine mănâncă pâinea sau bea paharul Domnului în mod nedemn va fi vinovat cu privire la corpul şi sângele Domnului“ (1 Corinteni 11:27). Ce a vrut să spună Pavel prin aceste cuvinte?

Unii au ţinut Comemorarea în mod nedemn

3. Cum se comportau mulţi creştini din Corint când luau parte la Cina Domnului?

³ Mulţi creştini din Corint luau parte la Comemorare în mod nedemn. Între ei existau sciziuni şi, o vreme, unii îşi aduceau alimentele pentru masa de seară şi le consumau înainte sau în timpul întrunirii, ajungând adesea să mănânce şi să bea în exces. Ei nu se dovedeau treji nici pe plan mintal, nici pe plan spiritual. Astfel, se făceau ‘vinovaţi cu privire la corpul şi la sângele  Domnului’. Altora, care nu luaseră masa de seară, li se făcea foame şi nu mai erau atenţi. Da, mulţi se împărtăşeau într-un mod lipsit de respect, fără să fie conştienţi pe deplin de seriozitatea evenimentului. Nu-i de mirare că şi-au atras condamnarea! — 1 Corinteni 11:27–34.

4, 5. De ce este esenţial ca toţi cei care obişnuiesc să se împărtăşească la Comemorare să se examineze cu atenţie?

⁴ În fiecare an, în perioada de dinaintea Comemorării este esenţial ca toţi cei care obişnuiesc să se împărtăşească să-şi facă o autoanaliză sinceră. Pentru a participa cum se cuvine la această masă de comuniune, ei trebuie să fie sănătoşi pe plan spiritual. Oricine este lipsit de respect, sau chiar manifestă dispreţ faţă de jertfa lui Isus, se află în pericolul de a ‘fi nimicit din poporul lui Dumnezeu’, aşa cum i se întâmpla unui israelit dacă participa la o masă de comuniune fără să fie curat. — Leviticul 7:20; Evrei 10:28–31.

⁵ Pavel a comparat Comemorarea cu o masă de comuniune din Israelul antic. El a vorbit despre cei care se împărtăşesc şi care sunt uniţi în Cristos şi apoi a spus: „Nu puteţi să beţi paharul lui Iehova şi paharul demonilor; nu puteţi să aveţi parte la «masa lui Iehova» şi la masa demonilor“ (1 Corinteni  10:16–21). Dacă cineva care obişnuieşte să se împărtăşească din simboluri la Comemorare comite un păcat grav, el trebuie să-şi mărturisească păcatul în faţa lui Iehova şi, de asemenea, să caute ajutorul spiritual oferit de bătrânii congregaţiei (Proverbele 28:13; Iacov 5:13–16). Dacă se căieşte cu adevărat şi produce roade corespunzătoare căinţei, el nu se împărtăşeşte în mod nedemn. — Luca 3:8.

Asistând ca observatori plini de respect

6. Cui i-a rezervat Dumnezeu privilegiul de a se împărtăşi la Cina Domnului?

⁶ Dar ce se poate spune despre cei ce în prezent sprijină rămăşiţa celor 144 000 de fraţi ai lui Cristos? Trebuie ei să se împărtăşească la Cina Domnului (Matei 25:31–40; Revelaţia 14:1)? Nu. Dumnezeu le-a rezervat acest privilegiu celor pe care i-a uns cu spirit sfânt pentru a fi „comoştenitori cu Cristos“ (Romani 8:14–18; 1 Ioan 2:20). Atunci cum stau lucrurile cu cei care speră să trăiască veşnic pe pământul transformat în paradis sub guvernarea Regatului (Luca 23:43; Revelaţia 21:3, 4)? Întrucât nu sunt comoştenitori cu Isus care au speranţă cerească, ei asistă la Comemorare ca observatori plini de respect. — Romani 6:3–5.

7. Cum puteau să-şi dea seama creştinii din secolul I că trebuiau să se împărtăşească din simbolurile de la Comemorare?

⁷ Creştinii adevăraţi din secolul I au fost unşi cu spirit sfânt. Mulţi dintre ei au beneficiat de unul sau mai multe dintre darurile miraculoase ale spiritului, cum ar fi vorbirea în limbi. Prin urmare, acestor creştini nu le era greu să-şi dea seama că erau unşi cu spirit şi că trebuiau să se împărtăşească din simbolurile de la Comemorare. Însă, în timpul nostru, acest lucru poate fi stabilit pe baza unor cuvinte scrise sub inspiraţie divină, cum ar fi: „Toţi cei care sunt conduşi de spiritul lui Dumnezeu, aceştia sunt fii ai lui Dumnezeu. Fiindcă voi nu aţi primit un spirit de sclavie care provoacă din nou teamă, ci aţi primit un spirit de adopţiune ca fii, spirit prin care strigăm: «Ava, Tată!»“. — Romani 8:14, 15.

8. Pe cine reprezintă „grâul“ şi „neghina“ menţionate în Matei capitolul 13?

⁸ De-a lungul secolelor, adevăraţii creştini unşi au crescut asemenea ‘grâului’ într-un ogor plin de „neghină“, adică de creştini falşi (Matei 13:24–30, 36–43). Începând cu anii 1870, „grâul“ a început să fie tot mai evident iar, ani mai târziu, supraveghetorilor creştini unşi li s-a spus: „Presbiterii [bătrânii] . . . trebuie să arate celor adunaţi [pentru Comemorare] condiţiunile următoare: —1. Credinţa în sângele scump al lui Isus; şi a doua, o deplină consacrare pentru a face voia lui Dumnezeu până la moarte. Apoi să invite pe toţi care cred în felul acesta şi sunt consacraţi, să se împărtăşească de această cină de amintire a morţii Domnului“. — Studii în Scripturi, volumul 6, Noua Creaţiune, pagina 442. *

În căutarea ‘altor oi’

9. Cum a fost clarificată în 1935 identitatea ‘marii mulţimi’, şi cum au reacţionat unii care se împărtăşeau din simboluri la Comemorare?

⁹ Cu timpul, organizaţia lui Iehova a început să se concentreze nu doar asupra continuatorilor unşi ai lui Cristos, ci şi asupra altor persoane. Un eveniment remarcabil în acest sens a avut loc pe la jumătatea anilor ’30. Până atunci, poporul lui Dumnezeu a considerat că „marea mulţime“ din Revelaţia 7:9 este o clasă spirituală secundară ai cărei membri vor fi reuniţi în cer în calitate de „domnişoare de onoare“, sau „însoţitoare“, ale miresei lui Cristos cu cei 144 000 de creştini unşi înviaţi (Psalmul 45:14, 15; Revelaţia 7:4; 21:2, 9). Însă la 31 mai 1935, într-o cuvântare prezentată la un congres al Martorilor lui Iehova ţinut la Washington, D.C., s-a explicat pe baza Bibliei că „marea mulţime“ (sau „marea gloată“) sunt acele „alte oi“ care trăiesc pe parcursul timpului sfârşitului (Ioan 10:16). După acest congres, unii dintre cei care mai înainte se împărtăşeau din emblemele de la Comemorare nu s-au mai împărtăşit deoarece au înţeles că aveau speranţă pământească, nu speranţă cerească.

10. Ce speranţă şi ce responsabilităţi au membrii clasei „alte oi“ din prezent?

 ¹⁰ Îndeosebi din 1935 sunt căutaţi membrii clasei „alte oi“, care exercită credinţă în răscumpărare, i se dedică lui Dumnezeu şi sprijină ‘turma mică’ unsă în activitatea de predicare a Regatului (Luca 12:32). Cu excepţia faptului că nutresc speranţa de a trăi pentru totdeauna pe pământ, aceste alte oi se aseamănă în toate privinţele cu rămăşiţa din prezent a moştenitorilor Regatului. Asemenea străinilor din Israelul antic care i se închinau lui Iehova şi se supuneau Legii, alte oi din prezent acceptă responsabilităţi creştine, cum ar fi predicarea veştii bune alături de membrii Israelului spiritual (Galateni 6:16). Însă, aşa cum nici un străin nu putea să devină rege sau preot în Israel, tot aşa nimeni dintre aceste „alte oi“ nu se poate număra printre cei care vor sluji ca preoţi şi vor domni ca regi în Regatul ceresc. — Deuteronomul 17:15.

11. Cum ar putea fi influenţată speranţa cuiva de data la care s-a botezat?

¹¹ În anii ’30 s-a înţeles tot mai clar că membrii clasei cereşti fuseseră, în general, aleşi. De atunci încoace se caută „alte oi“, cu speranţă pământească. Dacă un creştin uns se dovedeşte infidel, este foarte probabil ca unul dintre cei care îi slujesc cu fidelitate lui Dumnezeu de mult timp ca membri ai clasei alte oi să fie chemat să ocupe locul rămas liber din numărul celor 144 000.

De ce presupun unii în mod greşit că au speranţă cerească

12. În ce situaţii trebuie o persoană să înceteze să se mai împărtăşească din simbolurile de la Comemorare, şi de ce?

¹² Creştinii unşi sunt absolut siguri că au chemare cerească. Dar cum stau lucrurile cu cei care nu au această chemare, dar se împărtăşesc din simbolurile de la Comemorare? De îndată ce îşi dau seama că nu au avut niciodată speranţa cerească, fără îndoială, conştiinţa îi va determina să înceteze să se mai împărtăşească. Dumnezeu nu va aproba nici o persoană care pretinde că are chemarea de a fi rege şi preot ceresc, deşi e conştient că nu o are (Romani 9:16; Revelaţia 20:6). Iehova l-a executat pe levitul Core deoarece a pretins cu îngâmfare calitatea de preot aaronic (Exodul 28:1; Numeri 16:4–11, 31–35). Dacă un creştin îşi dă seama că a greşit împărtăşindu-se din simbolurile de la Comemorare, el sau ea nu trebuie să se mai împărtăşească şi trebuie să-i ceară cu umilinţă iertare lui Iehova. — Psalmul 19:13.

13, 14. De ce ar putea presupune unii în mod greşit că au chemare cerească?

¹³ De ce ar putea presupune unii în mod greşit că au chemarea cerească? Moartea partenerului conjugal sau vreo altă tragedie i-ar putea determina să nu-şi mai dorească să trăiască pe pământ. Sau poate că nutresc şi ei speranţa pe care o are un bun prieten care declară că este creştin uns. Desigur, Dumnezeu nu a autorizat pe nimeni să-i încurajeze pe alţii să aspire la acest privilegiu. Iar el nu îi unge pe moştenitorii Regatului făcându-i să audă nişte voci care să confirme această ungere.

¹⁴ Ideea religioasă falsă potrivit căreia toţi oamenii buni merg la cer i-ar putea determina pe unii să creadă că au chemare cerească. Prin urmare, trebuie să fim atenţi să nu ne lăsăm influenţaţi de concepţiile greşite în care am crezut sau de alţi factori. De pildă, unii s-ar putea întreba: Nu cumva trăirile mele sunt influenţate de unele medicamente? Fiindcă sunt o persoană deosebit de sentimentală, nu greşesc oare crezând că sunt uns?

15, 16. De ce ajung unii în mod greşit la concluzia că sunt unşi?

¹⁵ Alţii s-ar putea întreba: Îmi doresc să fiu o persoană proeminentă? Vreau cu orice preţ să am autoritate acum sau în viitor ca moştenitor cu Cristos? Când au fost aleşi în secolul I, nu toţi moştenitorii Regatului aveau poziţii de răspundere în congregaţie. De fapt, cei care au speranţă cerească nu umblă după prestigiu şi nu se laudă că sunt unşi. Ei manifestă umilinţa care trebuie să fie evidentă în viaţa celor ce au „mintea lui Cristos“. — 1 Corinteni 2:16.

¹⁶ Unii ar putea trage concluzia că au chemarea cerească deoarece au acumulat o vastă cunoştinţă biblică. Însă ungerea cu spirit nu aduce cu  sine o înţelegere ieşită din comun, dovadă că unii creştini unşi au trebuit să fie instruiţi şi sfătuiţi de Pavel (1 Corinteni 3:1–3; Evrei 5:11–14). Dumnezeu a stabilit deja un sistem prin care furnizează hrană spirituală tuturor slujitorilor săi (Matei 24:45–47). Astfel, nimeni nu ar trebui să creadă că un creştin uns are o înţelepciune superioară celei pe care o au creştinii cu speranţă pământească. Dovada ungerii cu spirit nu este iscusinţa cu care cineva răspunde la întrebări biblice, depune mărturie sau ţine cuvântări. Există şi creştini cu speranţă pământească deosebit de capabili în aceste domenii.

17. De cine şi de ce anume depinde ungerea cu spirit?

¹⁷ Dacă un colaborator în credinţă pune întrebări în legătură cu chemarea cerească, un bătrân sau un alt creştin matur poate analiza cu el această chestiune. Însă nici unul dintre noi nu poate lua o decizie în locul altcuiva. O persoană care are cu adevărat această chemare nu trebuie să-i întrebe pe alţii dacă are o astfel de speranţă. Creştinilor unşi li s-a „dat o naştere nouă, nu printr-o sămânţă reproductivă pieritoare, ci printr-una nepieritoare, prin cuvântul Dumnezeului viu şi care dăinuie“ (1 Petru 1:23). Prin intermediul spiritului şi al Cuvântului său, Dumnezeu implantează ‘sămânţa’ care transformă persoana respectivă într-o „creaţie nouă“, cu o speranţă cerească (2 Corinteni 5:17). Iehova este cel ce face alegerea. Ungerea „nu depinde de cel care vrea, nici de cel care aleargă, ci de Dumnezeu“ (Romani 9:16). Aşadar, cum poate cineva să fie sigur că are chemare cerească?

De ce sunt ei siguri

18. În ce fel depune mărturie spiritul lui Dumnezeu împreună cu spiritul celor unşi?

¹⁸ Mărturia spiritului lui Dumnezeu le dă creştinilor unşi convingerea că au perspectiva cerească. Apostolul Pavel a scris: „Aţi primit un spirit de adopţiune ca fii, spirit prin care strigăm: «Ava, Tată!» Însuşi spiritul depune mărturie împreună cu spiritul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Dacă deci suntem copii, suntem şi moştenitori: da, moştenitori ai lui Dumnezeu, dar comoştenitori cu Cristos, cu condiţia să suferim împreună ca să fim şi glorificaţi împreună“ (Romani 8:15–17). Sub influenţa spiritului sfânt, spiritul celor unşi, sau atitudinea lor predominantă, îi îndeamnă cu tărie să aplice la ei înşişi ceea ce spun Scripturile despre copiii spirituali ai lui Iehova (1 Ioan 3:2). Spiritul sfânt le dă sentimentul profund că sunt fiii lui Dumnezeu şi  sădeşte în ei o speranţă unică (Galateni 4:6, 7). Da, perspectiva vieţii veşnice pe pământ ca oameni perfecţi alături de prieteni şi de membrii familiei este extraordinară, însă nu aceasta este speranţa pe care le-a dat-o Dumnezeu. Prin intermediul spiritului său, Dumnezeu sădeşte în ei o speranţă cerească atât de puternică, încât sunt dispuşi să-şi sacrifice toate perspectivele pământeşti şi tot ce îi leagă de viaţa pe pământ. — 2 Corinteni 5:1–5, 8; 2 Petru 1:13, 14.

19. Ce rol are noul legământ în viaţa unui creştin uns?

¹⁹ Creştinii unşi sunt siguri că au speranţă cerească şi că sunt incluşi în noul legământ. Isus a menţionat acest lucru când a instituit Comemorarea. El a spus: „Acest pahar reprezintă noul legământ în virtutea sângelui meu, care urmează să fie vărsat în folosul vostru“ (Luca 22:20). Părţile între care este încheiat noul legământ sunt Dumnezeu şi cei unşi (Ieremia 31:31–34; Evrei 12:22–24). Isus este mediatorul. Validat prin sângele vărsat al lui Isus, noul legământ a scos nu numai dintre evrei, ci şi dintre naţiuni un popor pentru numele lui Iehova şi a făcut din aceşti creştini o parte a ‘seminţei’ lui Avraam (Galateni 3:26–29; Faptele 15:14). Acest „legământ veşnic“ le permite tuturor israeliţilor spirituali să fie înviaţi la viaţă nemuritoare în cer. — Evrei 13:20.

20. În ce legământ cu Cristos sunt admişi cei unşi?

²⁰ Cei unşi sunt siguri de speranţa lor. Ei au fost admişi şi într-un alt legământ, legământul pentru Regat. Referitor la participarea lor la acest legământ, Isus a spus: „Voi sunteţi cei care aţi rămas în mod constant cu mine în încercările mele; şi eu închei un legământ cu voi, aşa cum Tatăl meu a încheiat un legământ cu mine, pentru un regat“ (Luca 22:28–30). Acest legământ între Cristos şi regii asociaţi lui rămâne în vigoare pentru totdeauna. — Revelaţia 22:5.

Perioada Comemorării: un timp de bucurie

21. Cum putem obţine cât mai multe foloase în perioada Comemorării?

²¹ Există multe motive de bucurie în perioada Comemorării. Putem să tragem foloase din citirea Bibliei planificată pentru această perioadă. Aceasta este, de asemenea, o perioadă potrivită pentru a ne ruga, pentru a medita la viaţa de pe pământ şi la moartea lui Isus şi pentru a participa la lucrarea de predicare a Regatului (Psalmul 77:12; Filipeni 4:6, 7). Comemorarea ne aminteşte de iubirea arătată de Dumnezeu şi de Cristos prin jertfa de răscumpărare a lui Isus (Matei 20:28; Ioan 3:16). Acest dar ne dă speranţă şi mângâiere şi trebuie să ne întărească hotărârea de a urma un mod de viaţă asemănător celui al lui Cristos (Exodul 34:6; Evrei 12:3). Comemorarea trebuie, totodată, să ne întărească hotărârea de rămâne fideli dedicării noastre ca slujitori ai lui Dumnezeu şi de a fi continuatori loiali ai Fiului său iubit.

22. Care este cel mai mare dar oferit de Dumnezeu omenirii, şi cum ne putem manifesta aprecierea faţă de el?

²² Ce daruri minunate ne dă Iehova (Iacov 1:17)! Avem îndrumarea furnizată prin Cuvântul său, ajutorul spiritului său şi speranţa vieţii eterne. Dar cel mai de preţ dar oferit de Dumnezeu este jertfa de răscumpărare a lui Isus pentru păcatele celor unşi şi pentru ale tuturor celor care exercită credinţă (1 Ioan 2:1, 2). Aşadar, cât de mult apreciaţi voi moartea lui Isus? Vă veţi afla printre cei care îşi vor manifesta recunoştinţa faţă de acest dar preţios, întrunindu-se la 16 aprilie 2003, după apusul soarelui, pentru a celebra Cina Domnului?

[Notă de subsol]

Cum aţi răspunde?

• Cine trebuie să se împărtăşească din simbolurile de la Comemorare?

• De ce „alte oi“ asistă la Cina Domnului doar ca observatori plini de respect?

• De unde ştiu creştinii unşi că trebuie să se împărtăşească din pâine şi din vin la Comemorarea morţii lui Cristos?

• Ce este potrivit să facem în perioada Comemorării?

[Întrebări de studiu]

[Graficul/Fotografia de la pagina 18]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Asistenţa la Comemorare

ÎN MILIOANE

15 597 746

15

14

13 147 201

13

12

11

10

 9

 8

 7

 6

 5

4 925 643

 4

 3

 2

 1

878 303

63 146

1935 1955 1975 1995 2002

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Veţi fi prezenţi anul acesta la Cina Domnului?

[Legenda fotografiilor de la pagina 21]

Perioada Comemorării este un timp potrivit pentru a citi mai mult din Biblie şi pentru a participa mai mult la lucrarea de predicare a Regatului