Salt la conţinut

Salt la cuprins

Nu lăsaţi ca inima copilului vostru să se dezvolte la voia întâmplării!

Nu lăsaţi ca inima copilului vostru să se dezvolte la voia întâmplării!

Nu lăsaţi ca inima copilului vostru să se dezvolte la voia întâmplării!

UN OLAR iscusit poate transforma o bucată de lut fără valoare într-un vas atrăgător. Puţini artizani reuşesc să realizeze un obiect atât de frumos din ceva atât de neînsemnat. De mii de ani, societatea omenească depinde de îndemânarea olarilor pentru a avea ceşti, farfurii, vase de gătit, vase decorative şi tot felul de recipiente.

Şi părinţii au o contribuţie inestimabilă la bunul mers al societăţii modelând caracterul şi personalitatea copiilor lor. Biblia ne aseamănă pe fiecare cu lutul, iar Dumnezeu le-a dat părinţilor importanta sarcină de a modela „lutul“ din care sunt făcuţi copiii lor (Iov 33:6; Geneza 18:19). La fel ca în cazul creării unui frumos produs de olărie, transformarea unui copil într-un adult demn de încredere şi echilibrat nu este o sarcină uşoară. O astfel de transformare nu este întâmplătoare.

Există mulţi factori care influenţează inima copiilor noştri. Din nefericire, efectul unora este distructiv. Prin urmare, în loc să lase inima copilului să se dezvolte la voia întâmplării, un părinte înţelept îşi va învăţa copilul „calea pe care trebuie s-o urmeze“, fiind sigur că atunci „când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea“. — Proverbele 22:6.

Pe parcursul procesului de creştere a copiilor — un proces îndelungat şi deosebit de important — părinţii creştini înţelepţi trebuie să-şi folosească timpul pentru a-i feri pe micuţi de influenţele negative, periculoase pentru inima lor. Pe măsură ce se străduiesc cu răbdare ‘să-i crească în disciplina şi învăţătura Domnului’, iubirea lor va fi deseori pusă la încercare (Efeseni 6:4, Biblia Cornilescu revizuită în 1991). Fără îndoială că părinţilor le va fi mult mai uşor să-şi îndeplinească sarcina dacă încep să-şi educe copiii de la o vârstă fragedă.

Educarea de la o vârstă fragedă

Olarii preferă să lucreze cu un lut suficient de maleabil pentru a fi modelat, dar şi îndeajuns de consistent pentru a-şi păstra forma. Ei preferă să folosească lutul în primele şase luni de la purificarea lui. În mod asemănător, cea mai prielnică perioadă pentru modelarea inimii copiilor este cea în care inima este cel mai receptivă şi mai uşor de modelat.

Specialiştii în creşterea copiilor sunt de părere că un copil de opt luni poate deja să recunoască sunetele limbii materne, are o legătură strânsă cu părinţii săi, începe să exploreze lumea din jur şi şi-a dezvoltat unele facultăţi de percepţie. Ar fi ideal ca modelarea inimii sale să se înceapă când încă este mic. El va trage multe foloase dacă, asemenea lui Timotei, va ‘cunoaşte scrierile sfinte din pruncie’. — 2 Timotei 3:15. *

În mod firesc, copilaşii îşi imită părinţii. Ei nu numai că imită sunetele, expresiile feţei şi gesturile părinţilor, dar şi învaţă despre iubire, bunătate şi compasiune când îşi văd părinţii manifestând aceste calităţi. Dacă dorim să ne instruim copilul potrivit legilor lui Iehova, trebuie, mai întâi de toate, să avem poruncile lui Dumnezeu în inima noastră. O astfel de apreciere sinceră pentru legile divine îi va îndemna pe părinţi să le vorbească cu regularitate copiilor lor despre Iehova şi Cuvântul său. Biblia îndeamnă: „Să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula“ (Deuteronomul 6:6, 7). Francisco şi Rosa * ne povestesc cum procedează ei cu cei doi copilaşi ai lor.

„Pe lângă conversaţiile obişnuite pe care le purtăm cu ei, încercăm să stăm de vorbă cu fiecare copil în parte cel puţin 15 minute pe zi. Când sesizăm o problemă — ceea ce se întâmplă destul de des — petrecem mai mult timp cu ei. De exemplu, băieţelul nostru de cinci ani ne-a spus de curând, când s-a întors de la şcoală, că nu crede în Iehova. Se pare că unul dintre colegii de clasă şi-a bătut joc de el şi i-a spus că Dumnezeu nu există.“

Aceşti părinţi şi-au dat seama că şi copiii trebuie să cultive credinţă în Creatorul lor. Pentru a le sădi o astfel de credinţă, părinţii se pot folosi de atracţia firească a copiilor faţă de creaţia lui Dumnezeu. Cât de mult le place copiilor să mângâie un animal, să culeagă flori de câmp sau să se joace în nisip, pe malul mării! Părinţii îi pot ajuta să înţeleagă legătura dintre creaţie şi Creator (Psalmii 100:3; 104:24, 25). Admiraţia şi respectul pe care le dobândesc faţă de creaţia lui Iehova pot rămâne în inima lor toată viaţa (Psalmul 111:2, 10). În plus, copilul va cultiva dorinţa de a-i plăcea lui Dumnezeu, precum şi teama de a nu-i displăcea. Aceasta îl va îndemna ‘să se abată de la rău’. — Proverbele 16:6.

Deşi majoritatea copiilor sunt curioşi şi învaţă repede, ascultarea nu va fi la fel de uşoară (Psalmul 51:5). Uneori, s-ar putea ca ei să insiste să facă numai ce vor sau să încerce să obţină tot ce-şi doresc. Pentru ca aceste atitudini să nu prindă rădăcini în inima copiilor, părinţii trebuie să-i disciplineze şi să dea dovadă de fermitate şi răbdare (Efeseni 6:4). Aşa au procedat Phyllis şi Paul, care şi-au crescut cu succes cei cinci copii.

Phyllis îşi aminteşte: „Cu toate că aveau personalităţi diferite, toţi încercau să-şi impună punctul de vedere. Deşi cu greu, ei au înţeles în cele din urmă ce înseamnă «nu»“. Paul, soţul ei, ne relatează: „Dacă erau suficient de mari ca să înţeleagă, le explicam şi motivele pentru care luam anumite decizii. Deşi am încercat întotdeauna să fim binevoitori, i-am învăţat să respecte autoritatea pe care ne-a acordat-o Dumnezeu“.

Cu toate că în anii copilăriei pot apărea multe probleme, majoritatea părinţilor observă că cele mai dificile situaţii apar când copiii lor ajung în perioada adolescenţei, întrucât inima acestora, lipsită încă de maturitate, se confruntă cu multe încercări noi.

Cum să atingem inima unui adolescent

Olarul trebuie să-şi modeleze vasul înainte ca lutul să se întărească. Pentru a-l păstra umed şi maleabil, el poate adăuga apă, având astfel posibilitatea să prelungească perioada de prelucrare. În mod asemănător, părinţii trebuie să depună multe eforturi pentru a împiedica împietrirea inimii copilului lor adolescent. Instrumentul lor principal este, bineînţeles, Biblia, cu ajutorul căreia ei pot ‘să mustre, să îndrepte lucrurile şi să-şi echipeze copilul pentru orice lucrare bună’. — 2 Timotei 3:15–17.

Totuşi, s-ar putea ca un adolescent să nu mai fie la fel de receptiv la sfaturile părinţilor ca şi atunci când era mai mic. Adolescenţii ar putea începe să le acorde mai multă atenţie colegilor sau prietenilor, comunicarea deschisă şi spontană cu părinţii lor având astfel de suferit. Este nevoie acum de mai multă răbdare şi discernământ, întrucât rolul părinţilor şi al copiilor au ajuns într-un nou stadiu. Adolescentul trebuie să înveţe să facă faţă schimbărilor de ordin fizic şi afectiv, precum şi să înceapă să ia decizii şi să-şi fixeze anumite obiective care îl vor influenţa pe viaţă (2 Timotei 2:22). În toată această perioadă dificilă, el trebuie să reziste unei forţe care ar putea avea un efect devastator asupra inimii sale: influenţa anturajului.

De cele mai multe ori, această influenţă nu se face simţită într-o singură ocazie, ci se manifestă printr-o serie de remarce sau de situaţii care slăbesc încrederea în sine. Acestea lovesc chiar în punctul slab al multora: teama puternică de-a nu fi respinşi de ceilalţi tineri. Luptându-se cu sentimente de nesiguranţă şi dorind să fie acceptat, tânărul ar putea începe să aprobe „lucrurile din lume“ pe care le promovează alţi tineri. — 1 Ioan 2:15–17; Romani 12:2.

Situaţia se complică şi mai mult când dorinţele fireşti ale inimii imperfecte amplifică mesajul transmis de colegi. Îndemnuri cum ar fi: „Distrează-te“ şi „Fă ce-ţi place“ pot părea tentante. María îşi aminteşte prin ce a trecut: „Am ascultat de alţi adolescenţi care erau convinşi că tinerii au tot dreptul să se distreze din plin, indiferent de consecinţe. În dorinţa de a face şi eu ce făceau prietenii mei de la şcoală, era să dau de mari necazuri“. Desigur, ca părinţi, voi doriţi să vă ajutaţi copilul adolescent să facă faţă acestei influenţe, dar cum ar trebui să procedaţi?

Prin cuvinte şi fapte, asiguraţi-l în repetate rânduri că sunteţi preocupaţi de situaţia lui. Străduiţi-vă să aflaţi cum priveşte el lucrurile şi încercaţi să-i înţelegeţi problemele, care s-ar putea să fie mult mai dificile decât cele cu care v-aţi confruntat voi când eraţi la şcoală. Este important ca, mai ales în această perioadă, copilul vostru să vadă în voi o persoană în care poate să aibă încredere (Proverbele 20:5). S-ar putea ca uneori să vă daţi seama din înfăţişarea sau din atitudinea lui că este supărat sau derutat. Daţi atenţie acestor strigăte fără cuvinte şi ‘mângâiaţi-i inima’. — Coloseni 2:2.

Desigur, este important ca părinţii să susţină cu fermitate ceea ce este drept. Mulţi părinţi spun că uneori apar conflicte între ei şi copii, însă nu trebuie să cedeze când decizia lor este justificată. În acelaşi timp însă, asiguraţi-vă că aţi înţeles bine situaţia înainte de a vă hotărî dacă e cazul să administraţi disciplinarea iubitoare şi, dacă da, în ce mod să o faceţi. — Proverbele 18:13.

Încercări chiar şi în mijlocul congregaţiei

Chiar dacă un vas de lut pare gata, dacă nu este trecut prin procesul arderii în cuptor, el poate fi erodat chiar de lichidele pentru păstrarea cărora a fost făcut. Biblia compară încercările şi dificultăţile prin care trecem cu un proces de ardere, întrucât ele demonstrează ce fel de persoane suntem în realitate. Desigur, Biblia se referă în speţă la încercările credinţei, însă ideea se aplică, în general, şi la alte tipuri de încercări (Iacov 1:2–4). În mod surprinzător, unele încercări dificile prin care trec tinerii ar putea proveni chiar din mijlocul congregaţiei.

Deşi pare sănătos din punct de vedere spiritual, în adâncul lui, copilul tău adolescent s-ar putea să se lupte cu o inimă împărţită (1 Împăraţi 18:21). De exemplu, Megan s-a confruntat cu ideile lumeşti promovate de unii tineri care frecventau Sala Regatului.

„Am ajuns să fiu influenţată de un grup de tineri care considerau că modul de viaţă creştin este plictisitor şi îi împiedică să se distreze. Ei spuneau lucruri de genul: «În ziua în care o să împlinesc 18 ani, voi părăsi adevărul» sau «Abia aştept să scap de aici». Îi evitau pe tinerii care nu erau de acord cu ei şi îi porecleau «sfinţii».“

Este suficient să existe unul sau doi tineri cu o atitudine greşită ca să-i influenţeze şi pe ceilalţi. În general, membrii unui grup se conformează majorităţii. Nesăbuinţa şi insolenţa dispreţuiesc decenţa şi înţelepciunea. În multe ţări, au existat situaţii triste când tinerii creştini au avut mult de suferit din cauză că s-au luat după mulţime.

Cu siguranţă, tinerii au nevoie, într-o anumită măsură, de asocieri plăcute. Dar ce puteţi face voi, ca părinţi, în acest sens? Priviţi cu seriozitate destinderea şi organizaţi activităţi interesante la care să participe toată familia sau un grup format atât din tineri, cât şi din adulţi. Faceţi cunoştinţă cu prietenii copilului vostru. Invitaţi-i la masă sau propuneţi-vă să petreceţi o seară împreună cu ei (Romani 12:13). Încurajaţi-vă copilul să se concentreze asupra unei activităţi sănătoase, de exemplu, să înveţe să cânte la un instrument sau să înveţe o limbă străină ori o meserie. În cea mai mare parte, el poate face aceasta în mediul sigur de acasă.

Instruirea poate fi o ocrotire

De asemenea, activităţile şcolare îl pot ajuta pe un adolescent să fie echilibrat în privinţa destinderii. Loli, care este de 20 de ani directoarea unei mari şcoli, ne spune: „Am văzut o mulţime de tineri Martori trecând prin şcoală. Mulţi dintre ei aveau o conduită demnă de laudă, însă unii nu se deosebeau cu nimic de ceilalţi elevi. Exemplari erau întotdeauna cei care îşi dădeau interesul să înveţe. Îi îndemn din toată inima pe părinţi să urmărească rezultatele la învăţătură ale copiilor lor, să încerce să-i cunoască pe profesorii acestora şi să-i facă pe copii să înţeleagă cât este de important să fie elevi silitori. Deşi doar unii vor excela la şcoală, toţi pot ajunge la un nivel satisfăcător de instruire şi pot câştiga respectul profesorilor“.

Instruirea îi va ajuta pe tineri şi să progreseze pe plan spiritual. Ei pot învăţa să dobândească bune obiceiuri de studiu, să-şi disciplineze mintea şi să dea dovadă de simţ al responsabilităţii. Capacitatea lor de a citi bine şi de a înţelege ideile citite îi va ajuta, fără îndoială, să înveţe cu mai multă sârguinţă din Cuvântul lui Dumnezeu şi să-l predea cu mai multă eficienţă (Neemia 8:8). Îndatoririle şcolare şi studiul biblic îi pot ajuta să manifeste echilibru în privinţa destinderii.

Vă aduce onoare vouă şi lui Iehova

Pe multe vase din Grecia antică apărea atât semnătura olarului, cât şi cea a pictorului. În mod asemănător, într-o familie, la modelarea copiilor participă de obicei două persoane. Atât mama, cât şi tatăl contribuie la modelarea inimii copilului, iar acesta poartă, în mod figurativ, „semnătura“ amândurora. Asemenea unui olar şi/sau unui pictor iscusit, puteţi fi mândri de rezultatul lucrării voastre de modelare: un tânăr frumos şi de valoare. — Proverbele 23:24, 25.

Reuşita acestei munci uriaşe depinde în mare parte de cât de mult aţi modelat inima copilului. Sperăm ca şi voi să puteţi spune: „Legea Dumnezeului său este în inima sa şi nu i se clatină paşii“ (Psalmul 37:31). Inima unui copil este prea importantă pentru a fi lăsată la voia întâmplării!

[Note de subsol]

^ par. 8 Unii părinţii îi citesc din Biblie copilaşului lor nou-născut. Astfel de momente plăcute în care aude vocea liniştitoare a părintelui îl pot face pe copil să îndrăgească lectura tot restul vieţii.

^ par. 9 Unele nume au fost schimbate.