„Fiţi curajoşi şi tari!“

„Curaj! Eu am învins lumea.“ — IOAN 16:33.

1. Ce încurajare au primit israeliţii având în vedere ceea ce îi aştepta în Canaan?

CÂND israeliţii se pregăteau să treacă râul Iordan pentru a ajunge în Ţara Promisă, Moise le-a adresat următoarele cuvinte: „Întăriţi-vă şi fiţi plini de curaj [Fiţi curajoşi şi tari, NW], nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi de ei, căci DOMNUL Dumnezeul tău va merge El Însuşi cu tine“. Apoi Moise l-a chemat pe Iosua, care fusese ales să-i conducă pe israeliţi în Canaan, şi l-a îndemnat să fie curajos (Deuteronomul 31:6, 7). Mai târziu, Iehova însuşi l-a încurajat pe Iosua spunându-i: „Fii curajos şi tare . . . Numai fii curajos şi foarte tare“ (Iosua 1:6, 7, 9, NW). Aceste cuvinte erau cât se poate de oportune. Israeliţii trebuiau să dea dovadă de curaj pentru a-i înfrunta pe duşmanii puternici care locuiau de cealaltă parte a râului Iordan.

2. În ce situaţie ne aflăm noi în prezent, şi de ce anume avem nevoie?

² În prezent, creştinii adevăraţi se pregătesc să intre în lumea nouă promisă de Dumnezeu şi, la fel ca Iosua, trebuie să fie curajoşi (2 Petru 3:13; Revelaţia 7:14). Situaţia noastră însă diferă de cea a lui Iosua. El a luptat cu săbii şi suliţe. Noi însă ducem o luptă spirituală şi nu folosim niciodată arme propriu-zise (Isaia 2:2–4; Efeseni 6:11–17). În plus, Iosua a trebuit să ducă multe lupte aprige chiar şi după intrarea în Ţara Promisă. Însă noi avem de dus cele mai aprige lupte acum, înainte de a ajunge în lumea nouă. Să vedem câteva situaţii în care avem nevoie de curaj.

De ce trebuie să luptăm?

3. Ce dezvăluie Biblia despre principalul nostru împotrivitor?

³ Apostolul Ioan a scris: „Ştim că provenim din Dumnezeu, dar întreaga lume zace în puterea celui rău“ (1 Ioan 5:19). Din aceste cuvinte reiese un motiv principal pentru care creştinii trebuie să lupte să-şi păstreze credinţa. Dacă un creştin îşi păstrează integritatea, acest lucru constituie, într-o anumită măsură, o înfrângere pentru Satan Diavolul. Iată de ce Satan se comportă ca „un leu care răcneşte“ încercând să-i intimideze şi să-i devoreze pe creştinii fideli (1 Petru 5:8). Într-adevăr, el poartă război cu creştinii unşi şi cu însoţitorii lor (Revelaţia 12:17). În acest război, el se foloseşte de oameni care, conştient sau inconştient, slujesc scopurilor lui. Ne trebuie curaj ca să stăm fermi împotriva lui Satan şi a tuturor agenţilor lui.

4. Ce avertisment a dat Isus, dar ce calitate manifestă creştinii adevăraţi?

⁴ Întrucât ştia că Satan şi agenţii lui aveau să se împotrivească cu îndârjire veştii bune, Isus şi-a avertizat continuatorii: „Vă vor da pradă necazurilor şi vă vor omorî şi veţi fi obiectul urii tuturor naţiunilor din cauza numelui meu“ (Matei 24:9). Aceste cuvinte s-au împlinit în secolul I şi se împlinesc şi în prezent. Într-adevăr, persecuţiile cu care s-au confruntat  unii Martori ai lui Iehova din perioada modernă au fost la fel de aspre ca persecuţiile întâmpinate de slujitorii lui Dumnezeu în toate timpurile. Totuşi, creştinii adevăraţi dau dovadă de curaj. Ei ştiu că „frica de oameni este o cursă“ şi nu vor să fie prinşi în ea. — Proverbele 29:25.

5, 6. a) În ce situaţii trebuie să dăm dovadă de curaj? b) Cum reacţionează creştinii fideli când curajul le este pus la încercare?

⁵ Pe lângă persecuţii, există şi alte încercări care pretind curaj din partea noastră. Pentru unii, a le vorbi unor persoane necunoscute despre vestea bună este o adevărată încercare. Curajul unor elevi este pus la probă când li se cere să rostească un jurământ de credinţă faţă de ţară sau faţă de drapel. Dat fiind că un astfel de jurământ este, de fapt, o declaraţie religioasă, copiii creştini sunt ferm hotărâţi să acţioneze într-un mod plăcut lui Dumnezeu. Conduita lor excelentă este impresionantă!

⁶ Avem nevoie de curaj şi atunci când opozanţii influenţează mass-media ca să răspândească ştiri denigratoare despre slujitorii lui Dumnezeu sau când încearcă să pună piedici închinării adevărate ‘făcând din apăsare o lege’ (Psalmul 94:20). De exemplu, cum ar trebui să reacţionăm dacă într-un ziar, la radio sau la televizor sunt prezentate informaţii denaturate sau minciuni sfruntate? Ar trebui să fim şocaţi? Nu. Noi ne aşteptăm la aşa ceva (Psalmul 109:2). Şi nu ne surprinde să aflăm că unii cred minciunile şi denaturările publicate, întrucât „omul simplu crede orice cuvânt“ (Proverbele 14:15). Însă creştinii loiali nu dau crezare oricărei afirmaţii făcute despre fraţii lor şi, desigur, nu permit ca publicitatea nefavorabilă să le slăbească credinţa sau să-i determine să lipsească de la întrunirile creştine ori să participe mai puţin la minister. Dimpotrivă, ei ‘se recomandă ca miniştri ai lui Dumnezeu prin glorie şi dezonoare, prin reputaţie proastă şi reputaţie bună; ca amăgitori [după părerea împotrivitorilor], şi totuşi [în realitate] spunând adevărul’. — 2 Corinteni 6:4, 8.

7. Ce întrebări ne-ar putea ajuta să ne facem o autoanaliză?

⁷ Pavel i-a scris lui Timotei: „Dumnezeu nu ne-a dat un spirit de laşitate, ci de putere . . . Să nu-ţi fie deci ruşine cu mărturia despre Domnul nostru“ (2 Timotei 1:7, 8; Marcu 8:38). După ce am citit aceste cuvinte, ne-am putea întreba: Îmi este ruşine cu credinţa mea sau sunt curajos? La locul de muncă (sau la şcoală), le spun eu celor din jur că sunt Martor al lui Iehova sau încerc să ascund acest lucru? Îmi este ruşine că sunt diferit de alţii sau sunt mândru că sunt deosebit datorită relaţiilor mele cu Iehova? Dacă cineva priveşte negativ lucrarea de predicare sau are reţineri în a vorbi în mod deschis despre convingerile sale, neagreate, de altfel, de cei din jur, e bine să-şi amintească îndemnul dat de Iehova lui Iosua: „Fii curajos şi tare“. Să nu uităm niciodată că ceea ce contează cu adevărat nu este părerea colegilor noştri de muncă  sau de şcoală, ci părerea lui Iehova şi a lui Isus Cristos. — Galateni 1:10.

Cum să cultivăm curajul

8, 9. a) Cum a fost pus la încercare cu o anumită ocazie curajul creştinilor din secolul I? b) Cum au reacţionat Petru şi Ioan la ameninţări, şi care a fost rezultatul pentru ei şi pentru fraţii lor?

⁸ Cum putem cultiva curajul de care avem nevoie pentru a ne păstra integritatea în aceste timpuri grele? Ei bine, cum au cultivat curaj creştinii din secolul I? Să ne gândim ce s-a întâmplat când preoţii de seamă şi bătrânii din Ierusalim le-au spus lui Petru şi lui Ioan să nu mai predice în numele lui Isus. Discipolii au refuzat, după care au fost ameninţaţi şi apoi eliberaţi. Ulterior, s-au reîntors în mijlocul fraţilor şi s-au rugat cu toţii spunând: „Iehova, acordă atenţie ameninţărilor lor şi fă ca sclavii tăi să continue să spună cuvântul tău cu toată îndrăzneala“ (Faptele 4:13–29). Ca răspuns la rugăciunea lor, Iehova i-a întărit cu spirit sfânt şi, după cum au declarat mai târziu chiar conducătorii religioşi, ei au „umplut Ierusalimul“ cu învăţătura lor. — Faptele 5:28.

⁹ Să analizăm deci această relatare. Când discipolii au fost ameninţaţi de conducătorii religioşi, ei nu s-au gândit să cedeze în faţa intimidărilor. Dimpotrivă, ei au cerut în rugăciune curaj ca să continue să predice. Apoi au acţionat în armonie cu rugăciunea lor, iar Iehova i-a întărit cu spiritul său. Din experienţa lor reiese că ceea ce a scris mai târziu Pavel, într-un alt context, li se aplică şi creştinilor care trec prin persecuţii. Pavel a spus: „Pentru toate lucrurile am forţă prin cel care îmi dă putere“. — Filipeni 4:13.

10. Cum le este de folos exemplul lui Ieremia celor ce sunt timizi din fire?

¹⁰ Să presupunem că cineva este timid din fire. Poate el să-i slujească cu îndrăzneală lui Iehova în pofida oricărei opoziţii? Desigur! Să ne amintim cum a reacţionat Ieremia când Iehova l-a numit profet. Tânărul Ieremia a spus: „Sunt un copil“. Evident, el se simţea incapabil. Totuşi, Iehova l-a încurajat cu următoarele cuvinte: „Nu zice: «Sunt un copil,» căci te vei duce la toţi aceia la care te voi trimite şi vei spune tot ce-ţi voi porunci. Nu te teme de ei; căci Eu sunt cu tine ca să te scap“ (Ieremia 1:6–10). Ieremia a avut încredere în Iehova şi, prin urmare, datorită puterii divine, el şi-a depăşit timiditatea devenind astfel un martor deosebit de curajos în Israel.

11. Ce anume îi ajută pe creştinii de azi să fie la fel ca Ieremia?

¹¹ Creştinii unşi de azi au o misiune similară celei a lui Ieremia şi, susţinuţi de ‘marea mulţime’ de „alte oi“, continuă să proclame  scopurile lui Iehova, în pofida apatiei, a batjocurilor şi a persecuţiilor (Revelaţia 7:9; Ioan 10:16). Ei se simt încurajaţi de cuvintele adresate de Iehova lui Ieremia: „Nu te teme“. Ei nu uită niciodată că Dumnezeu este cel care le-a încredinţat această misiune şi că predică mesajul său.

Exemple de curaj demne de imitat

12. Ce exemplu excelent de curaj a dat Isus, şi cum şi-a încurajat el continuatorii?

¹² Putem dobândi mai mult curaj şi dacă medităm la exemplele altor persoane care, la fel ca Ieremia, au dat dovadă de curaj (Psalmul 77:12). De exemplu, când analizăm ministerul lui Isus, suntem impresionaţi de curajul de care a dat el dovadă când a fost ispitit de Satan şi când s-a confruntat cu opoziţia înverşunată a conducătorilor iudei (Luca 4:1–13; 20:19–47). Datorită puterii primite de la Iehova, Isus a fost de neclintit; cu puţin timp înainte de a muri, el le-a spus discipolilor: „În lume aveţi necazuri, dar curaj! Eu am învins lumea“ (Ioan 16:33; 17:16). Urmându-i exemplul, şi ei aveau să fie învingători (1 Ioan 2:6; Revelaţia 2:7, 11, 17, 26). Însă le trebuia curaj.

13. Cum i-a încurajat Pavel pe filipeni?

¹³ După mai mulţi ani de la moartea lui Isus, Pavel şi Sila au fost aruncaţi într-o închisoare din Filipi. Mai târziu, Pavel i-a îndemnat pe membrii congregaţiei din Filipi ‘să stea ferm într-un singur spirit, luptând cot la cot cu un singur suflet pentru credinţa veştii bune, fără să se lase înspăimântaţi în vreo privinţă de opozanţii lor’. Pentru a-i întări în acest sens, Pavel a spus: „Chiar acest lucru [persecutarea creştinilor] este o dovadă de distrugere pentru [persecutori], dar de salvare pentru voi; şi acest indiciu este de la Dumnezeu, deoarece vouă v-a fost dat privilegiul pentru Cristos nu numai de a vă pune credinţa în el, ci şi de a suferi pentru el“. — Filipeni 1:27–29.

14. Ce efect a avut curajul lui Pavel asupra fraţilor din Roma?

¹⁴ Când a scris congregaţiei din Filipi, Pavel era din nou în închisoare, de data aceasta la Roma. Însă el continua să predice cu îndrăzneală. Cu ce rezultat? Iată ce a scris el: „Lanţurile mele au devenit cunoscute public în legătură cu Cristos printre toţi cei din garda pretoriană şi printre toţi ceilalţi; iar majoritatea fraţilor în Domnul, dobândind încredere datorită lanţurilor mele, dovedesc şi mai mult curaj în a spune fără teamă cuvântul lui Dumnezeu“. — Filipeni 1:13, 14.

15. Unde putem găsi exemple excelente de credinţă care ne vor întări hotărârea de a fi curajoşi?

¹⁵ Exemplul lui Pavel ne încurajează. Acelaşi efect îl au şi exemplele minunate ale unor creştini din zilele noastre care au îndurat persecuţii în ţări aflate sub regimuri dictatoriale sau sub dominaţia clerului. Multe exemple de acest fel sunt prezentate în revistele Turnul de veghe şi Treziţi-vă! şi în Anuarul Martorilor lui Iehova. Când citim astfel de relatări, să ne amintim că este vorba despre oameni obişnuiţi ca şi noi; vedem însă că atunci când s-au aflat în situaţii extrem de dificile, Iehova le-a dat puterea care depăşeşte normalul, iar ei au perseverat. Putem fi siguri că, dacă va fi necesar, el va proceda la fel şi în cazul nostru.

 Atitudinea noastră curajoasă îl bucură şi îl onorează pe Iehova

16, 17. Cum putem să cultivăm azi o atitudine curajoasă?

¹⁶ Cel ce stă ferm de partea adevărului şi a dreptăţii este curajos. Cel ce adoptă o asemenea poziţie în pofida sentimentelor lăuntrice de teamă este chiar mai curajos. Într-adevăr, orice creştin poate fi curajos dacă doreşte cu adevărat să facă voinţa lui Iehova, dacă este hotărât să rămână fidel, dacă se bizuie în permanenţă pe Dumnezeu şi dacă îşi aminteşte întotdeauna că Iehova i-a întărit în trecut pe mulţi alţii asemenea lui. În plus, când ne dăm seama că atitudinea noastră curajoasă îl bucură şi îl onorează pe Iehova, suntem şi mai hotărâţi să nu ne descurajăm. Suntem gata să suportăm batjocuri şi persecuţii şi mai aspre deoarece îl iubim mult pe Iehova. — 1 Ioan 2:5; 4:18.

¹⁷ Să nu uităm niciodată că dacă suferim pentru credinţă nu înseamnă că am făcut ceva greşit (1 Petru 3:17). Suferim pentru că susţinem suveranitatea lui Iehova, pentru că facem binele şi pentru că nu facem parte din lume. În acest sens, apostolul Petru a scris: „Dacă suportaţi când faceţi binele şi suferiţi, acesta este un lucru plăcut înaintea lui Dumnezeu“. Petru a mai spus: „Cei care suferă conform voinţei lui Dumnezeu să continue . . . să-şi încredinţeze sufletele unui Creator fidel în timp ce fac binele“ (1 Petru 2:20; 4:19). Da, credinţa noastră îl bucură pe iubitorul nostru Dumnezeu, Iehova, şi îi aduce onoare. Ce motivaţie puternică pentru a fi curajoşi!

Când trebuie să vorbim în faţa autorităţilor

18, 19. Ce mesaj transmitem dacă dăm dovadă de curaj în faţa instanţei?

¹⁸ Când le-a spus continuatorilor săi că aveau să fie persecutaţi, Isus a adăugat: „[Oamenii] vă vor preda tribunalelor locale şi vă vor biciui în sinagogile lor. Da, veţi fi târâţi înaintea guvernatorilor şi a regilor din cauza mea, ca mărturie pentru ei şi pentru naţiuni“ (Matei 10:17, 18). Ne trebuie curaj când suntem chemaţi în faţa unui judecător sau a unui conducător din cauza unor acuzaţii false. Însă, dacă ne folosim cu îndrăzneală de aceste ocazii pentru a depune mărturie, noi transformăm o situaţie dificilă într-o oportunitate de a realiza ceva important. De fapt, noi le transmitem celor ce ne judecă cuvintele lui Iehova consemnate în Psalmul 2: „Acum, împăraţi, fiţi înţelepţi! Luaţi învăţătură [Lăsaţi-vă corectaţi, NW], judecătorii pământului! Slujiţi DOMNULUI cu frică“ (Psalmul 2:10, 11). Deseori, când Martorii lui Iehova au fost chemaţi în instanţă pe baza unor acuzaţii false, judecătorii au susţinut libertatea de închinare, iar noi apreciem acest lucru. Au fost însă şi judecători care s-au lăsat influenţaţi de opozanţi. Unor astfel de judecători, Scripturile le spun: „Lăsaţi-vă corectaţi“.

 ¹⁹ Judecătorii trebuie să fie conştienţi că legea lui Iehova Dumnezeu este legea supremă. Trebuie să ţină seama că toţi oamenii, inclusiv ei, îi vor da socoteală lui Iehova Dumnezeu şi lui Isus Cristos (Romani 14:10). În ce ne priveşte, indiferent că judecătorii umani ne fac sau nu dreptate, avem toate motivele să fim curajoşi deoarece Iehova ne susţine. Biblia spune: „Ferice de toţi câţi se încred în El“. — Psalmul 2:12.

20. De ce putem fi fericiţi chiar dacă suntem persecutaţi şi calomniaţi?

²⁰ În Predica de pe munte, Isus a spus: „Fericiţi sunteţi voi când oamenii vă defăimează şi vă persecută şi, minţind, spun tot felul de lucruri rele împotriva voastră din cauza mea. Bucuraţi-vă şi săltaţi de bucurie, deoarece recompensa voastră este mare în ceruri; căci aşa i-au persecutat pe profeţii dinaintea voastră“ (Matei 5:11, 12). Desigur, persecuţia în sine nu este ceva plăcut, însă, dacă rămânem fermi în persecuţii, inclusiv când în mass-media se vehiculează ştiri calomniatoare, avem motive de bucurie, deoarece ştim că îi suntem plăcuţi lui Iehova şi că vom fi răsplătiţi. Atitudinea noastră curajoasă demonstrează autenticitatea credinţei noastre şi ne dă convingerea că avem aprobarea divină. Da, ea arată că avem o deplină încredere în Iehova. Această încredere este esenţială pentru un creştin, aşa cum vom vedea în articolul următor.

Ce aţi reţinut?

• Ce situaţii din prezent pretind curaj din partea noastră?

• Cum putem să cultivăm curajul?

• Care sunt câteva exemple excelente de curaj?

• De ce dorim să acţionăm în mod curajos?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiilor de la pagina 9]

Simone Arnold (în prezent, Liebster) din Germania, Widdas Madona din Malawi, precum şi Lidia şi Oleksii Kurdas din Ucraina au dat dovadă de curaj şi s-au împotrivit celui rău

[Legenda fotografiilor de la pagina 10]

Nu ne este ruşine cu vestea bună

[Legenda ilustraţiei de la pagina 11]

Curajul demonstrat de Pavel în închisoare a contribuit mult la promovarea veştii bune

[Legenda fotografiei de la pagina 12]

Când ne prezentăm în mod curajos poziţia bazată pe Scripturi înaintea unui judecător, noi transmitem un mesaj important