Creştinii din secolul I şi legea mozaică

„Legea a devenit tutorele nostru care conduce la Cristos.“ — GALATENI 3:24.

1, 2. Menţionaţi câteva foloase de care au avut parte israeliţii care au respectat cu scrupulozitate Legea mozaică.

ÎN ANUL 1513 î.e.n., Iehova le-a dat israeliţilor un cod de legi. El le-a spus membrilor poporului său că, dacă ascultau de glasul lui, aveau să se bucure de binecuvântarea sa şi, prin urmare, de o viaţă fericită şi plină de satisfacţii. — Exodul 19:5, 6.

² Codul de legi, numit Legea mozaică, sau mai scurt „Legea“, era ‘sfânt, drept şi bun’ (Romani 7:12). El promova virtuţi precum bunătatea, cinstea, moralitatea şi iubirea de semeni (Exodul 23:4, 5; Leviticul 19:14; Deuteronomul 15:13–15; 22:10, 22). De asemenea, Legea îi îndemna pe evrei să se iubească unii pe alţii (Leviticul 19:18). În plus, ei nu trebuiau să se asocieze cu neevreii, care nu respectau Legea, nici să-şi ia soţii dintre ei (Deuteronomul 7:3, 4). Fiind asemenea unui „zid“ despărţitor între evrei şi neevrei, Legea mozaică a ocrotit poporul lui Dumnezeu ca să nu se contamineze cu mentalitatea şi cu practicile păgâne. — Efeseni 2:14, 15; Ioan 18:28.

3. Întrucât nimeni nu putea respecta Legea în mod perfect, ce a făcut ea?

³ Totuşi, nici chiar cei mai conştiincioşi evrei nu puteau să respecte în mod perfect Legea lui Dumnezeu. Aştepta Iehova prea mult de la ei? Nu. Unul dintre motivele pentru care Legea a fost dată Israelului era „să facă evidente transgresările“ (Galateni 3:19). Legea i-a ajutat pe  evreii sinceri să fie conştienţi că aveau o nevoie stringentă de un Răscumpărător. Când acest Răscumpărător a venit, evreii fideli s-au bucurat. Eliberarea de sub blestemul păcatului şi al morţii era aproape! — Ioan 1:29.

4. În ce sens a fost Legea ‘un tutore care conduce la Cristos’?

⁴ Legea mozaică trebuia să aibă un caracter temporar. Scriindu-le colaboratorilor săi creştini, apostolul Pavel a descris-o drept ‘tutorele care conduce la Cristos’ (Galateni 3:24). În antichitate, un tutore îi ducea pe copii la şcoală şi îi aducea acasă. De obicei, el nu era profesorul, ci doar cel care îi ducea pe copii la profesor. În mod asemănător, Legea mozaică avea menirea să-i conducă pe evreii temători de Dumnezeu la Cristos. Isus a promis că va fi cu continuatorii săi „în toate zilele până la încheierea sistemului de lucruri“ (Matei 28:20). Prin urmare, odată cu formarea congregaţiei creştine, „tutorele“ — adică Legea — nu a mai servit nici unui scop (Romani 10:4; Galateni 3:25). Însă unii creştini evrei au înţeles cu greu acest adevăr esenţial. Astfel, ei au continuat să respecte unele cerinţe ale Legii chiar şi după învierea lui Isus. Alţii însă au făcut schimbări în modul lor de gândire. Procedând astfel, ei ne-au lăsat un exemplu demn de imitat în prezent. Să vedem în ce fel.

Progrese impresionante în înţelegerea doctrinei creştine

5. Ce poruncă a primit Petru într-o viziune, şi de ce a fost el şocat?

⁵ În anul 36 e.n., apostolul creştin Petru a avut o viziune extraordinară. O voce cerească i-a poruncit să înjunghie şi să mănânce păsări şi animale considerate necurate sub Lege. Petru era şocat! El nu mâncase niciodată „ceva întinat şi necurat“. Însă vocea i-a spus: „Încetează să mai numeşti întinate lucrurile pe care Dumnezeu le-a curăţat“ (Faptele 10:9–15). Petru nu a ţinut în mod rigid la Lege, ci şi-a schimbat punctul de vedere. Astfel, el a făcut o descoperire uimitoare cu privire la scopul lui Dumnezeu.

6, 7. Ce l-a ajutat pe Petru să tragă concluzia că putea să le predice neevreilor, şi la ce alte concluzii a ajuns el?

⁶ Iată ce s-a întâmplat. Trei oameni au venit la casa unde stătea Petru ca să-l roage să-i însoţească la locuinţa lui Corneliu, un păgân necircumcis temător de Dumnezeu. Petru i-a invitat în casă şi i-a găzduit. Înţelegând semnificaţia viziunii pe care o avusese, a doua zi Petru a mers cu ei acasă la Corneliu. Acolo el a depus o mărturie temeinică despre Isus Cristos. Cu acea ocazie, Petru a spus: „Îmi dau seama că Dumnezeu nu este părtinitor, ci că, în orice naţiune, omul care se teme de el şi practică dreptatea este demn de a fi acceptat de el“. Nu numai Corneliu, ci şi rudele şi prietenii lui apropiaţi au exercitat credinţă în Isus, iar „spiritul sfânt a căzut peste toţi cei care auzeau cuvântul“. Recunoscând mâna lui Iehova în toate acestea, Petru „a poruncit ca ei să fie botezaţi în numele lui Isus Cristos“. — Faptele 10:17–48.

⁷ Ce anume l-a ajutat pe Petru să tragă concluzia că neevreii, care nu se aflaseră sub Legea mozaică, puteau din acel moment să devină continuatori ai lui Isus Cristos? Discernământul spiritual. Întrucât Dumnezeu arătase că i-a aprobat pe neevrei, care nu erau circumcişi, revărsând spiritul său peste ei, Petru şi-a dat seama că aceştia puteau fi acceptaţi pentru botez. Totodată, se pare că Petru a înţeles că Dumnezeu nu considera respectarea Legii lui Moise o condiţie pe care păgânii deveniţi creştini trebuiau să o îndeplinească pentru a fi botezaţi. Dacă aţi fi trăit în timpul acela, aţi fi fost la fel de dispuşi ca Petru să vă schimbaţi punctul de vedere?

Unii au continuat să urmeze „tutorele“

8. Ce punct de vedere diferit de cel al lui Petru a fost promovat de unii creştini din Ierusalim, şi de ce?

⁸ După ce a plecat de la Corneliu, Petru s-a dus la Ierusalim. Vestea că păgânii necircumcişi ‘primiseră cuvântul lui Dumnezeu’ ajunsese la congregaţia de aici, iar unii discipoli evrei se arătau nemulţumiţi de cele întâmplate (Faptele  11:1–3). Deşi admiteau că păgânii puteau să devină continuatori ai lui Isus, „susţinătorii circumciziei“ insistau că aceşti oameni care aparţineau altor naţiuni trebuiau să respecte Legea pentru a fi salvaţi. Totuşi, în zonele în care cea mai mare parte a locuitorilor erau neevrei, şi existau deci puţini creştini evrei, circumcizia nu a fost neapărat o problemă spinoasă. Cele două puncte de vedere au continuat să existe printre creştini aproximativ 13 ani (1 Corinteni 1:10). Ce încercare trebuie să fi fost aceasta pentru acei primi creştini, mai ales pentru neevreii care locuiau în zonele unde evreii erau majoritari!

9. De ce era vital ca problema referitoare la circumcizie să fie rezolvată?

⁹ Controversa a atins punctul culminant în 49 e.n., când nişte creştini din Ierusalim au venit în Antiohia Siriană, unde predica Pavel. Ei au început să-i înveţe pe alţii că păgânii convertiţi trebuiau să se circumcidă potrivit Legii. Au avut loc nu puţine disensiuni şi dispute între ei şi Pavel şi Barnaba! Dacă problema nu se rezolva, unii creştini, fie evrei, fie neevrei, aveau în mod sigur să se poticnească. Astfel, s-au luat măsuri ca Pavel şi alţi câţiva creştini să meargă la Ierusalim şi să ceară corpului de guvernare creştin să rezolve această controversă o dată pentru totdeauna. — Faptele 15:1, 2, 24.

Dezacorduri, apoi unitate!

10. Care sunt câteva aspecte analizate de corpul de guvernare înainte de a lua decizia referitoare la poziţia credincioşilor necircumcişi?

¹⁰ La întrunirea care s-a organizat, se pare că unii au pledat în favoarea circumciziei, iar alţii au susţinut punctul de vedere opus. Însă în acea zi nu s-a cedat în faţa sentimentelor. După lungi discuţii, apostolii Petru şi Pavel au vorbit despre semnele înfăptuite de Iehova printre cei necircumcişi. Ei au explicat că Dumnezeu revărsase spiritul sfânt peste credincioşii necircumcişi. În esenţă, ei au întrebat: „Are congregaţia creştină dreptul să-i respingă pe cei acceptaţi de Dumnezeu?“ Apoi, discipolul Iacov a citit un pasaj din Scripturi care i-a ajutat pe toţi cei din auditoriu să discearnă voinţa lui Iehova în acel caz. — Faptele 15:4–17.

11. Ce aspect nu a influenţat decizia privitoare la circumcizie, şi ce anume dovedeşte că Iehova a aprobat acea decizie?

¹¹ Toţi ochii erau îndreptaţi asupra membrilor corpului de guvernare. Oare originile lor evreieşti aveau să-i influenţeze să decidă în favoarea circumciziei? Nicidecum. Aceşti bărbaţi fideli erau hotărâţi să urmeze Scripturile şi îndrumările spiritului sfânt al lui Dumnezeu. După ce au ascultat toate mărturiile relevante cu privire la acest caz, membrii corpului de guvernare au decis în unanimitate că nu era necesar ca păgânii deveniţi creştini să se circumcidă şi să se supună Legii mozaice. Când au auzit că s-a luat această decizie, fraţii s-au bucurat, iar congregaţiile au început „să crească la număr zi de zi“. Creştinii care se supuneau îndrumărilor teocratice clare au fost binecuvântaţi cu un răspuns bine argumentat, bazat pe Scripturi (Faptele  15:19–23, 28, 29; 16:1–5). Însă mai trebuia să se răspundă la o întrebare.

Ce trebuiau să facă creştinii evrei?

12. Ce întrebare rămăsese fără răspuns?

¹² Corpul de guvernare a arătat cât se poate de clar că păgânii deveniţi creştini nu trebuiau să se circumcidă. Dar ce trebuiau să facă creştinii evrei? Decizia corpului de guvernare nu vizase în mod direct acest aspect al problemei.

13. De ce era greşit să se susţină că pentru a fi salvat era necesar să se respecte Legea mozaică?

¹³ Unii creştini evrei care erau „zeloşi pentru Lege“ au continuat să-şi circumcidă copiii şi să respecte anumite cerinţe ale Legii (Faptele 21:20). Alţii au mers mai departe, insistând că evreii deveniţi creştini trebuiau neapărat să respecte Legea ca să fie salvaţi. În această privinţă, ei se înşelau amarnic. De exemplu, cum era posibil ca un creştin să ofere o jertfă de animale pentru iertarea păcatelor din moment ce jertfa lui Cristos abolise legile referitoare la jertfe? Dar ce putem spune despre cerinţa Legii potrivit căreia evreii trebuiau să evite asocierea strânsă cu neevreii? Ar fi fost foarte greu pentru evanghelizatorii creştini plini de zel să ţină seama de aceste restricţii şi totodată să ducă la îndeplinire misiunea de a-i învăţa pe păgâni tot ce predase Cristos (Matei 28:19, 20; Faptele 1:8; 10:28). *  Nu există nici o dovadă care să arate că această problemă a fost rezolvată la vreuna dintre întrunirile corpului de guvernare. Totuşi, congregaţia nu a fost lăsată fără îndrumare.

14. Ce îndrumări privitoare la Lege a dat Pavel în scrisorile sale redactate sub inspiraţie divină?

¹⁴ Îndrumările au venit nu printr-o scrisoare de la corpul de guvernare, ci prin alte scrisori redactate de apostoli sub inspiraţie divină. De pildă, apostolul Pavel a trimis un mesaj convingător creştinilor evrei şi neevrei care locuiau în Roma. În această scrisoare el a arătat că, de fapt, „iudeu este acela care este aşa pe dinăuntru, iar circumcizia lui este aceea a inimii, prin spirit“ (Romani 2:28, 29). În aceeaşi scrisoare, Pavel a folosit o ilustrare pentru a demonstra că creştinii nu mai erau sub Lege. El a spus că o femeie nu putea fi căsătorită cu doi bărbaţi. Însă dacă soţul ei murea, ea era liberă să se recăsătorească. Apoi, Pavel a aplicat ilustrarea, arătând că creştinii unşi nu puteau să se supună Legii mozaice şi în acelaşi timp să-i aparţină lui Cristos. Ei trebuiau să devină „morţi faţă de Lege“ pentru a putea fi uniţi cu Cristos. — Romani 7:1–5.

Au prins cu greu sensul

15, 16. De ce unii creştini evrei nu şi-au însuşit punctul de vedere corect referitor la Lege, şi ce putem înţelege de aici despre necesitatea de a rămâne treji spiritualiceşte?

¹⁵ Argumentele lui Pavel privitoare la Lege erau incontestabile. Atunci cum se explică faptul  că unii creştini evrei nu le-au prins sensul? Un motiv ar fi că le lipsea discernământul spiritual. De exemplu, ei neglijau să asimileze hrană spirituală solidă (Evrei 5:11–14). În plus, nici nu asistau cu regularitate la întrunirile creştine (Evrei 10:23–25). Un alt motiv pentru care unii nu au prins sensul trebuie să fi avut legătură cu însăşi natura Legii. Legea se baza pe lucruri vizibile şi palpabile, cum erau templul şi preoţia. Unei persoane căreia îi lipsea spiritualitatea îi era mai uşor să accepte Legea decât să-şi însuşească principiile mai profunde ale creştinismului, care aveau la bază realităţi invizibile. — 2 Corinteni 4:18.

¹⁶ Un alt motiv pentru care unii pretinşi creştini erau dornici să respecte Legea a fost scos în evidenţă de Pavel în scrisoarea sa către galateni. El a explicat că aceşti oameni doreau să fie priviţi ca persoane respectabile, ca membri ai unei religii tradiţionale. Ei nu doreau să facă notă discordantă în comunitate, ci mai degrabă erau dispuşi să facă aproape orice compromis pentru a fi la fel ca ceilalţi oameni. Pe ei îi interesa mai mult să câştige aprobarea oamenilor decât să dobândească aprobarea lui Dumnezeu. — Galateni 6:12.

17. Când a devenit cât se poate de clar punctul de vedere corect referitor la respectarea Legii?

¹⁷ Creştinii cu discernământ care au studiat cu atenţie scrierile inspirate de Dumnezeu ale lui Pavel şi ale altora au tras concluzii corecte privitoare la Lege. Totuşi, abia în anul 70 e.n. a devenit clar pentru toţi creştinii evrei cum trebuia privită Legea. Clarificarea acestei probleme a fost făcută când Dumnezeu a permis ca Ierusalimul, templul şi registrele preoţeşti să fie distruse. Astfel, nimeni nu mai putea să respecte toate cerinţele Legii.

Să aplicăm ceea ce am învăţat

18, 19. a) Ce atitudine trebuie să avem şi ce atitudine trebuie să evităm pentru a ne păstra sănătatea spirituală? b) Ce învăţăm din exemplul lui Pavel despre respectarea îndrumărilor pe care le primim de la fraţii cu răspundere? (Vezi chenarul de la pagina 24.)

¹⁸ După ce am analizat aceste evenimente petrecute cu mult timp în urmă, poate că vă întrebaţi: Dacă aş fi trăit în acea perioadă, cum aş fi reacţionat în timp ce voinţa lui Dumnezeu era dezvăluită în mod progresiv? Aş fi fost rigid, ţinând la concepţiile tradiţionale? Sau aş fi avut răbdare până când s-ar fi înţeles clar punctul de vedere corect? Şi în acest caz, l-aş fi susţinut din toată inima?

¹⁹ Bineînţeles, nu putem spune sigur cum am fi reacţionat dacă am fi trăit pe atunci. Dar ne-am putea întreba: Cum reacţionez în prezent când se aduc clarificări în înţelegerea Bibliei (Matei 24:45)? Când sunt oferite îndrumări biblice, mă străduiesc să le aplic, respectând nu numai litera, ci şi spiritul legii (1 Corinteni 14:20)? Îl aştept cu răbdare pe Iehova dacă răspunsurile la unele întrebări care îmi stăruie în minte par să întârzie? Este vital să profităm la maximum de hrana spirituală oferită în prezent, „ca nu cumva să mergem în derivă“ (Evrei 2:1). Să ascultăm cu atenţie când Iehova ne oferă îndrumare prin intermediul Cuvântului său, al spiritului său sfânt şi al organizaţiei sale pământeşti. Dacă vom proceda astfel, Iehova ne va binecuvânta cu viaţă eternă, o viaţă cu adevărat fericită şi plină de satisfacţii.

[Notă de subsol]

Cum aţi răspunde?

• În ce sens a fost Legea mozaică asemenea unui ‘tutore care conduce la Cristos’?

• Cum aţi explica diferenţa dintre reacţia lui Petru la modificările în înţelegerea adevărului şi cea a „susţinătorilor circumciziei“?

• Ce aţi învăţat despre modul în care Iehova revelează în prezent adevărul?

[Întrebări de studiu]

[Chenarul/Ilustraţia de la pagina 24]

Pavel reacţionează cu umilinţă la o încercare

În 56 e.n., după un tur misionar încununat cu succes, Pavel a ajuns la Ierusalim. Aici îl aştepta o încercare. Congregaţia aflase că el îi învăţa pe oameni că Legea fusese înlăturată. Bătrânii se temeau că creştinii evrei nou-convertiţi s-ar fi putut poticni de ceea ce Pavel predica în mod deschis despre Lege şi că ar fi putut trage concluzia că creştinii erau lipsiţi de respect faţă de dispoziţiile lui Iehova. În congregaţie erau patru creştini evrei care făcuseră un jurământ, probabil un jurământ de nazireu. Ei trebuiau să se ducă la templu ca să îndeplinească toate cerinţele jurământului lor.

Bătrânii l-au rugat pe Pavel să-i însoţească pe cei patru la templu şi să se îngrijească de cheltuielile lor. Pavel scrisese sub inspiraţie divină cel puţin două scrisori în care argumenta că, pentru a fi salvat, nu era necesară respectarea Legii. Totuşi, el a avut consideraţie faţă de conştiinţa celorlalţi. El scrisese mai înainte: „Pentru cei ce sunt sub lege am devenit ca şi cum aş fi sub lege . . . ca să-i câştig pe cei ce sunt sub lege“ (1 Corinteni 9:20–23). Deşi nu a făcut niciodată compromis când erau implicate principii fundamentale din Scripturi, Pavel a considerat că putea acţiona în armonie cu sugestia bătrânilor (Faptele 21:15–26). Nu era greşit să facă aşa. Dispoziţia referitoare la jurăminte nu contravenea deloc Scripturilor, iar templul fusese folosit pentru închinarea pură, nu pentru idolatrie. Aşadar, ca să nu fie o pricină de poticnire, Pavel a făcut cum i s-a cerut (1 Corinteni 8:13). Fără îndoială că Pavel a trebuit să dea dovadă de multă umilinţă, lucru care ne adânceşte aprecierea faţă de el.

[Legenda ilustraţiei de la paginile 22, 23]

Ani la rând, printre creştini au existat puncte de vedere diferite cu privire la Legea mozaică