Blândeţea: o calitate creştină esenţială

„Îmbrăcaţi-vă . . . cu blândeţe.“ — COLOSENI 3:12.

1. De ce este blândeţea o calitate extraordinară?

DACĂ vremea este blândă, e plăcut să stai afară. Dacă o persoană dă dovadă de blândeţe, e o plăcere să stai în preajma ei. Totuşi, „limba blândă poate rupe un os“, a spus înţeleptul rege Solomon (Proverbele 25:15, NW). Blândeţea este o calitate extraordinară care îmbină farmecul cu forţa.

2, 3. Ce legătură există între blândeţe şi spiritul sfânt, şi ce vom analiza în articolul de faţă?

² Apostolul Pavel a inclus blândeţea în lista ‘roadelor spiritului’ pe care o găsim în textul din Galateni 5:22, 23. În majoritatea limbilor este greu de găsit un echivalent exact al termenului grecesc original tradus în Ga 5 versetul 23 prin „blândeţe“, întrucât cuvântul grecesc nu se referă la smerenie sau blajinătate exterioară, ci la blândeţe şi bunătate interioară; nu se referă la modul în care se comportă cineva, ci la starea minţii şi a inimii lui.

³ Pentru a înţelege şi mai bine ce înseamnă blândeţea şi cât de valoroasă este ea, vom analiza patru exemple biblice (Romani 15:4). Astfel, vom învăţa nu numai în ce constă această calitate, ci şi cum poate fi ea dobândită şi manifestată faţă de toţi oamenii.

„De mare valoare în ochii lui Dumnezeu“

4. De unde ştim că Iehova preţuieşte blândeţea?

⁴ Întrucât blândeţea face parte dintre roadele spiritului sfânt, este logic ca ea să fie în strânsă legătură cu minunata personalitate a lui Iehova. Apostolul Petru a scris că un „spirit blând şi liniştit“ este „de mare valoare în ochii lui Dumnezeu“ (1 Petru 3:4). Da, blândeţea este o trăsătură a personalităţii lui Dumnezeu. Iehova preţuieşte foarte mult această calitate. Este suficient să ne gândim la acest lucru ca să înţelegem de ce toţi slujitorii lui Dumnezeu trebuie să cultive blândeţea. Dar cum manifestă blândeţe Dumnezeul Atotputernic, Autoritatea supremă din univers?

5. Ce speranţă avem datorită blândeţii lui Iehova?

⁵ Adam şi Eva, primul cuplu uman, au nesocotit cu bună ştiinţă porunca expresă a lui Dumnezeu de a nu mânca din pomul cunoştinţei binelui şi răului (Geneza 2:16, 17). Astfel, atât ei, cât şi descendenţii lor au trebuit să suporte consecinţele acestui act deliberat de neascultare, şi anume păcatul, moartea şi înstrăinarea de Dumnezeu (Romani 5:12). Deşi a fost pe deplin îndreptăţit să pronunţe acea sentinţă, Iehova nu a abandonat fără milă familia umană considerând-o incorigibilă şi imposibil de răscumpărat (Psalmul 130:3). Dimpotrivă, în marea sa bunătate şi în dorinţa de a nu fi sever sau pretenţios — cu alte cuvinte, manifestând blândeţe —, Iehova a luat măsuri ca omenirea păcătoasă să se poată apropia de el şi să obţină favoarea sa. Da, prin intermediul unui dar, jertfa de răscumpărare a Fiului său Isus Cristos, Iehova ne dă posibilitatea să ne apropiem fără teamă de tronul său măreţ. — Romani 6:23; Evrei 4:14–16; 1 Ioan 4:9, 10, 18.

6. Cum a manifestat Dumnezeu blândeţe faţă de Cain?

⁶ Cu mult înainte de venirea lui Isus pe pământ, Iehova a manifestat blândeţe când Cain şi Abel, fiii lui Adam, I-au adus jertfe. Întrucât a putut discerne starea inimii acestor doi oameni, Iehova a respins jertfa lui Cain, însă „a privit cu plăcere“ spre Abel şi spre jertfa lui.  Faptul că Dumnezeu a privit cu bunăvoinţă spre credinciosul Abel şi spre jertfa lui a stârnit o reacţie negativă din partea lui Cain. „Cain s-a mâniat foarte tare şi i s-a posomorât faţa“, spune relatarea biblică. Dar cum a reacţionat Iehova? S-a simţit el jignit de atitudinea negativă a lui Cain? Nu. El l-a întrebat cu blândeţe pe Cain de ce era atât de supărat. Iehova chiar i-a explicat ce putea să facă pentru a fi „bine primit“ (Geneza 4:3–7). Iehova este, cu adevărat, personificarea blândeţii. — Exodul 34:6.

Blândeţea atrage şi înviorează

7, 8. a) Cum putem ajunge să înţelegem blândeţea lui Iehova? b) Ce ne dezvăluie despre Iehova şi Isus cuvintele din Matei 11:27–29?

⁷ Una dintre cele mai bune modalităţi prin care putem înţelege calităţile fără seamăn ale lui Iehova este să studiem viaţa şi ministerul lui Isus Cristos (Ioan 1:18; 14:6–9). În al doilea an al campaniei sale de predicare, pe când se afla în Galileea, Isus a înfăptuit multe lucrări de putere în Corazin, Betsaida, Capernaum şi în zonele învecinate. Însă majoritatea oamenilor s-au dovedit mândri şi indiferenţi şi nu au vrut să exercite credinţă. Cum a reacţionat Isus? Deşi le-a amintit cu fermitate consecinţele lipsei lor de credinţă, lui i s-a făcut milă văzând starea spirituală jalnică în care se aflau acei oameni simpli, de condiţie umilă, care erau numiţi amhaárets. — Matei 9:35, 36; 11:20–24.

⁸ Ceea ce a făcut Isus mai târziu arată că el ‘îl cunoştea în mod deplin pe Tatăl’ şi îl imita. El le-a adresat oamenilor de rând o invitaţie călduroasă: „Veniţi la mine, voi toţi care trudiţi şi sunteţi împovăraţi, şi eu vă voi înviora. Luaţi jugul meu asupra voastră şi învăţaţi de la mine, căci eu am un temperament blând şi o inimă umilă, şi veţi găsi înviorare pentru sufletele voastre“. Câtă mângâiere şi înviorare trebuie să le fi adus aceste cuvinte celor asupriţi şi oprimaţi! Oare nu ne mângâie şi nu ne înviorează aceste cuvinte şi pe noi, azi? Dacă ne îmbrăcăm cu blândeţe sinceră ne vom număra printre cei cărora ‘Fiul vrea să li-l reveleze’ pe Tatăl. — Matei 11:27–29.

9. Ce calitate este în strânsă legătură cu blândeţea, şi cum a fost Isus un excelent exemplu în această privinţă?

⁹ Blândeţea se află în strânsă legătură cu umilinţa, cu faptul de a avea „o inimă umilă“. În schimb, mândria poate face pe cineva să se creadă mai presus de ceilalţi şi, adesea, să-i trateze într-un mod aspru şi dur (Proverbele 16:18, 19). Isus a manifestat umilinţă pe tot parcursul ministerului său pământesc. Chiar şi atunci când a intrat călare în Ierusalim cu 6 zile înainte de a muri şi a fost aclamat ca Rege al evreilor, Isus s-a comportat foarte diferit de conducătorii lumii. El a împlinit profeţia mesianică a lui Zaharia: „Iată! Regele tău vine la tine, cu un temperament blând şi călare pe un măgar, da, pe un măgăruş, puiul unui animal de povară“ (Matei 21:5; Zaharia 9:9). Profetul fidel Daniel a văzut într-o viziune cum Iehova i-a delegat Fiului său autoritate regală. Însă, într-o profeţie anterioară, el l-a descris pe Isus drept „cel mai de jos [umil, NW] dintre oameni“. Fără îndoială că blândeţea  şi umilinţa merg mână în mână. — Daniel 4:17; 7:13, 14.

10. De ce blândeţea creştină nu înseamnă slăbiciune?

¹⁰ Blândeţea înviorătoare manifestată de Iehova şi de Isus ne ajută să ne apropiem de ei (Iacov 4:8). Desigur, blândeţea nu înseamnă nici pe departe slăbiciune! Iehova, Dumnezeul Atotputernic, face dovada unei abundente energii dinamice şi puteri. El se aprinde de mânie când vede nedreptate (Isaia 30:27; 40:26). În mod asemănător, Isus a arătat că era ferm hotărât să nu facă nici un compromis, nici chiar atunci când a fost supus unor presiuni de Satan Diavolul. El nu a tolerat practicile comerciale ilegale ale conducătorilor religioşi din vremea sa (Matei 4:1–11; 21:12, 13; Ioan 2:13–17). Totuşi, el şi-a păstrat blândeţea când discipolii săi au greşit şi a suportat cu răbdare slăbiciunile lor (Matei 20:20–28). Un erudit afirmă pe bună dreptate că „în spatele blândeţii stă o tărie de oţel“. Să cultivăm şi noi această calitate creştină, blândeţea.

Cel mai blând om din vremea sa

11, 12. Având în vedere educaţia primită de Moise, de ce a fost deosebită blândeţea sa?

¹¹ Cel de-al treilea exemplu pe care îl vom analiza este cel al lui Moise. Biblia spune despre Moise că era „mai blând decât orice om de pe faţa pământului“ (Numeri 12:3). Această descriere a fost consemnată sub inspiraţie divină. Datorită blândeţii sale deosebite, Moise a fost receptiv la îndrumările lui Iehova.

¹² Educaţia primită de Moise a fost mai puţin obişnuită. Iehova s-a îngrijit ca acest fiu al unor părinţi evrei fideli să rămână în viaţă într-o perioadă marcată de perfidie şi crimă. În primii ani de viaţă, Moise a crescut lângă mama lui, care l-a îngrijit şi l-a învăţat despre Dumnezeul adevărat, Iehova. Mai târziu, Moise a fost luat de acasă pentru a trăi într-un mediu foarte diferit. După cum a relatat Ştefan, un creştin martir din secolul I, „Moise a fost instruit în toată înţelepciunea egiptenilor. De fapt, el era plin de putere în cuvintele şi faptele sale“ (Faptele  7:22). Credinţa lui s-a remarcat când acesta a observat nedreptăţile la care erau supuşi fraţii săi de către stăpânii numiţi de Faraon peste sclavi. Deoarece a ucis un egiptean care îl lovise pe un evreu, Moise a fost nevoit să fugă din Egipt în ţara Madian. — Exodul 1:15, 16; 2:1–15; Evrei 11:24, 25.

13. Ce efect au avut asupra lui Moise cei 40 de ani pe care i-a petrecut în Madian?

¹³ La vârsta de 40 de ani, Moise a trebuit să se descurce singur în pustiu. În Madian, el le-a întâlnit pe cele şapte fiice ale lui Reuel şi le-a ajutat să scoată apă pentru marea turmă a tatălui lor. Când s-au întors acasă, tinerele i-au povestit cu bucurie tatălui lor că „un egiptean“ le scăpase de păstorii care le pricinuiau necazuri. Ulterior, Moise a acceptat invitaţia lui Reuel de a locui împreună cu familia sa. Dificultăţile cu care se confruntase nici nu l-au umplut de amărăciune şi nici nu l-au împiedicat să înveţe să se adapteze la noile condiţii de viaţă. Dorinţa sa de a înfăptui voinţa lui Iehova a rămas mereu vie. În decurs de 40 de ani, timp în care el s-a îngrijit de oile lui Reuel, s-a căsătorit cu Sefora şi a avut copii, Moise şi-a dezvoltat şi şi-a rafinat acea calitate care a ajuns să-l caracterizeze. Da, înfruntând greutăţile vieţii, Moise a învăţat blândeţea. — Exodul 2:16–22; Faptele 7:29, 30.

14. Prezentaţi un episod din perioada când Moise era conducător din care reiese blândeţea sa.

¹⁴ Moise s-a remarcat prin blândeţea sa şi după ce Iehova l-a numit conducător al naţiunii Israel. Odată, un tânăr i-a adus la cunoştinţă că Eldad şi Medad acţionau ca profeţi în tabără — deşi aceştia nu fuseseră prezenţi când Iehova turnase spiritul său peste cei 70 de bătrâni care urmau să-l ajute pe Moise. Iosua a spus: „Domnul meu Moise, opreşte-i!“. Însă Moise a răspuns cu blândeţe: „Eşti gelos pentru mine? De-ar fi ca tot poporul DOMNULUI să fie alcătuit din proroci şi DOMNUL să-Şi pună Duhul Lui peste ei!“ (Numeri 11:26–29). Blândeţea sa a contribuit la destinderea atmosferei.

15. Deşi Moise a fost imperfect, de ce exemplul său este demn de imitat?

¹⁵ Cu o anumită ocazie se pare că lui Moise i-a lipsit blândeţea. La Meriba, lângă Cades, el a  neglijat să-i dea glorie lui Iehova, Înfăptuitorul miracolelor (Numeri 20:1, 9–13). Deşi Moise a fost imperfect, credinţa sa de neclintit l-a susţinut pe tot parcursul vieţii, iar blândeţea sa deosebită ne impresionează chiar şi în prezent. — Evrei 11:23–28.

Asprimea în contrast cu blândeţea

16, 17. Ce avertisment găsim în relatarea despre Nabal şi Abigail?

¹⁶ Un exemplu-avertisment îl găsim pe timpul lui David, la scurt timp după moartea lui Samuel, profetul lui Dumnezeu. Este vorba despre un cuplu, Nabal şi soţia lui, Abigail. Cât de diferiţi erau aceşti doi oameni! Abigail era „o femeie cu judecată“, dar soţul ei era „aspru şi rău în faptele lui“. Nabal a refuzat cu insolenţă să le dea alimente oamenilor lui David, deşi aceştia îl ajutaseră să-şi păzească de hoţi turmele mari. Fiind pe bună dreptate cuprins de indignare, David şi un grup de oameni de-ai săi şi-au încins sabia şi au pornit să-l înfrunte pe Nabal. — 1 Samuel 25:2–13.

¹⁷ Când a auzit ce se întâmplase, Abigail a luat îndată pâine, vin, carne şi turte de stafide şi de smochine şi a mers în întâmpinarea lui David. Când a ajuns la David, ea l-a implorat: „Peste mine, domnul meu, peste mine să fie nelegiuirea; dar îngăduie slujitoarei tale să-ţi vorbească la urechi şi ascultă cuvintele slujitoarei tale“. Inima lui David a fost sensibilizată de rugămintea pe care Abigail i-a adresat-o cu blândeţe. După ce a ascultat explicaţia lui Abigail, David a declarat: „Binecuvântat să fie DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, care te-a trimis astăzi înaintea mea! Binecuvântată să fie înţelepciunea ta şi binecuvântată să fii tu, că m-ai oprit în ziua aceasta să vărs sânge“ (1 Samuel 25:18, 24, 32, 33). În final, asprimea l-a condus pe Nabal la moarte. Însă, datorită calităţilor ei deosebite, Abigail a avut în cele din urmă bucuria de a deveni soţia lui David. Prin blândeţea ei, Abigail a lăsat un bun exemplu pentru toţi slujitorii lui Iehova de azi. — 1 Samuel 25:36–42.

Să urmărim blândeţea

18, 19. a) Ce schimbări trebuie să se observe cu claritate când ne îmbrăcăm cu blândeţe? b) Ce anume ne poate ajuta să ne facem o autoanaliză eficientă?

¹⁸ Blândeţea este, deci, o calitate indispensabilă. Ea înseamnă mai mult decât un comportament blajin; este o trăsătură frumoasă de personalitate care îi înviorează pe alţii. Poate că în trecut obişnuiam să vorbim cu asprime sau să acţionăm în mod dur. Însă după ce am învăţat adevărul biblic, am făcut schimbări cultivând o personalitate mai plăcută. Pavel a vorbit despre această schimbare când i-a îndemnat pe colaboratorii săi creştini astfel: „Îmbrăcaţi-vă cu tandra afecţiune a compasiunii, cu bunătate, cu umilinţă a minţii, cu blândeţe şi cu îndelungă răbdare“ (Coloseni 3:12). Biblia compară această schimbare cu transformarea unor animale sălbatice feroce — lupul, leopardul, leul, ursul şi cobra — în animale domestice paşnice — miel, ied, viţel şi vacă (Isaia 11:6–9; 65:25). Astfel de schimbări în personalitate sunt atât de mari încât cei ce le observă rămân uluiţi. Noi însă atribuim această transformare acţiunii spiritului lui Dumnezeu, deoarece blândeţea se numără printre roadele sale cu adevărat extraordinare.

¹⁹ Dar înseamnă aceasta că odată ce am făcut schimbările necesare şi ne-am dedicat lui Iehova nu mai trebuie să ne străduim să cultivăm blândeţea? Nicidecum. De exemplu, hainele noi au nevoie de o îngrijire permanentă pentru  a se păstra curate şi într-o stare bună. Faptul de a ne adânci privirea în Cuvântul lui Dumnezeu şi a medita la exemplele pe care le conţine acesta ne ajută să ne analizăm în permanenţă şi cu obiectivitate. Ce anume dezvăluie oglinda noastră spirituală — Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu — despre noi înşine? — Iacov 1:23–25.

20. Cum putem reuşi să manifestăm blândeţe?

²⁰ Oamenii se nasc cu temperamente diferite. Unora dintre slujitorii lui Dumnezeu le este mai uşor decât altora să manifeste blândeţe. Cu toate acestea, toţi creştinii trebuie să cultive roadele spiritului lui Dumnezeu, printre care se numără şi blândeţea. Pavel l-a sfătuit în mod iubitor pe Timotei: „Urmăreşte dreptatea, devoţiunea sfântă, credinţa, iubirea, perseverenţa, blândeţea temperamentului“ (1 Timotei 6:11). Cuvântul „urmăreşte“ sugerează că sunt necesare eforturi. O altă traducere a Bibliei redă acest îndemn prin expresia ‘pune toate eforturile’ (Noul testament pe înţelesul tuturor). Dacă ne străduim să medităm la exemplele excelente din Cuvântul lui Dumnezeu, ele vor deveni o parte din noi, ca şi cum ar fi implantate. Ele ne vor modela şi ne vor călăuzi. — Iacov 1:21.

21. a) De ce trebuie să urmărim blândeţea? b) Ce anume se va dezbate în articolul următor?

²¹ Putem să ne dăm seama în ce măsură manifestăm blândeţe dacă ne gândim la modul în care ne comportăm faţă de alţii. Discipolul Iacov a întrebat: „Cine este înţelept şi priceput printre voi? Să-şi arate faptele prin conduita lui excelentă, cu o blândeţe care aparţine înţelepciunii“ (Iacov 3:13). Cum putem manifesta această calitate creştină acasă, în ministerul creştin şi în congregaţie? Următorul articol conţine câteva îndrumări utile în acest sens.

Recapitulare

• Ce aţi învăţat despre blândeţe din exemplul lui

• Iehova?

• Isus?

• Moise?

• Abigail?

• De ce trebuie să urmărim blândeţea?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 16]

De ce a privit Iehova cu plăcere la jertfa lui Abel?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 17]

Isus a demonstrat că blândeţea şi umilinţa merg mână în mână

[Legenda ilustraţiei de la pagina 18]

Moise a dat un exemplu excelent de umilinţă