Să dăm dovadă de „toată blândeţea faţă de toţi oamenii“
Să dăm dovadă de „toată blândeţea faţă de toţi oamenii“
„Continuă să le aduci aminte . . . să fie rezonabili, demonstrând toată blândeţea faţă de toţi oamenii.“ — TIT 3:1, 2.
1. De ce nu este întotdeauna uşor să manifestăm blândeţe?
„DEVENIŢI imitatori ai mei, aşa cum şi eu sunt al lui Cristos“, a scris apostolul Pavel (1 Corinteni 11:1). Toţi slujitorii de azi ai lui Dumnezeu se străduiesc din răsputeri să urmeze acest îndemn. Fireşte, nu este uşor, deoarece am moştenit de la primii noştri părinţi dorinţe şi înclinaţii egoiste care nu se potrivesc deloc cu exemplul lui Cristos (Romani 3:23; 7:21–25). Cu toate acestea, fiecare dintre noi poate să manifeste blândeţe dacă depune eforturi. Totuşi puterea voinţei nu e de ajuns. Ce anume mai este necesar?
2. Cum putem să demonstrăm „toată blândeţea faţă de toţi oamenii“?
2 Blândeţea divină se numără printre roadele spiritului sfânt. Cu cât ne supunem mai mult îndrumărilor forţei active a lui Dumnezeu, cu atât roadele lui se vor vedea mai bine în personalitatea noastră. Atunci, şi numai atunci, vom putea să demonstrăm „toată blândeţea“ faţă de toţi (Tit 3:2). Să analizăm cum putem imita exemplul lui Isus şi cum îi putem ajuta pe cei care intră în contact cu noi să ‘găsească înviorare’. — Matei 11:29; Galateni 5:22, 23.
În familie
3. Ce situaţii din familie sunt o reflectare a spiritului lumii?
3 Blândeţea este esenţială în familie. Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, violenţa în familie constituie pentru sănătatea unei femei o ameninţare mai mare decât accidentele rutiere şi malaria la un loc. De pildă, în Londra, 25% din totalul infracţiunilor violente raportate au loc în familie. Poliţia se ocupă adesea de cazuri în care unii îşi descarcă nervii prin ‘strigăte şi printr-o vorbire injurioasă’. Ceea ce e şi mai grav, unele cupluri au permis ca o „amărăciune răutăcioasă“ să le afecteze căsnicia. Toate acestea reprezintă, din nefericire, o reflectare a ‘spiritului lumii’. Asemenea manifestări nu-şi au locul în familiile creştine. — Efeseni 4:31; 1 Corinteni 2:12.
4. Ce efect poate avea blândeţea asupra familiei?
4 Pentru a ne opune tendinţelor lumeşti, avem nevoie de spiritul lui Dumnezeu. „Unde este spiritul lui Iehova, acolo este libertate“ (2 Corinteni 3:17). Iubirea, bunătatea, stăpânirea de sine şi îndelunga răbdare întăresc legătura dintre un soţ şi o soţie, doi oameni imperfecţi (Efeseni 5:33). Blândeţea creează o atmosferă mai plăcută şi mai relaxată, total opusă atmosferei de ceartă şi scandal care ruinează multe familii. Ceea ce spune cineva este important, însă spiritul din spatele cuvintelor sale se vede în modul în care se exprimă. Starea de încordare este diminuată când temerile şi îngrijorările sunt exprimate cu blândeţe. Înţeleptul rege Solomon a scris: „Un răspuns blând potoleşte mânia, dar un cuvânt aspru aprinde mânia“. — Proverbele 15:1.
5. Cum poate fi de folos blândeţea într-o familie dezbinată pe plan religios?
5 Blândeţea este deosebit de importantă în căminele dezbinate pe plan religios. Blândeţea, susţinută de acte de bunătate, îi poate câştiga de partea lui Iehova pe cei care au o dispoziţie favorabilă. Iată ce le-a sfătuit Petru pe soţiile creştine: „Fiţi supuse soţilor voştri, pentru ca, dacă unii nu ascultă de cuvânt, să fie câştigaţi fără cuvânt, prin conduita soţiilor lor, deoarece vor fi fost martori oculari ai conduitei voastre caste asociate cu un respect profund. Iar podoaba voastră să nu fie cea exterioară, care constă în împletirea părului şi în punerea de bijuterii de aur sau în purtarea de veşminte exterioare, ci să fie persoana secretă a inimii în veşmântul nepieritor al unui spirit blând şi liniştit, care este de mare valoare în ochii lui Dumnezeu“. — 1 Petru 3:1–4.
6. În ce fel manifestarea blândeţii poate întări legătura dintre părinţi şi copii?
6 Relaţiile dintre părinţi şi copii pot fi încordate, mai ales atunci când lipseşte iubirea faţă de Iehova. În toate familiile creştine însă trebuie să se manifeste blândeţe. Pavel i-a sfătuit pe taţi astfel: „Nu-i iritaţi pe copiii voştri, ci continuaţi să-i creşteţi în disciplina şi normele de gândire ale lui Iehova“ (Efeseni 6:4). Când într-o familie domneşte blândeţea, legăturile dintre părinţi şi copii se întăresc. Dean, care a crescut într-o familie cu 5 copii, îşi aminteşte de tatăl său: „Tata era un om blând. Nu-mi amintesc să fi ajuns să ne certăm vreodată, nici măcar când eram la vârsta adolescenţei. Se purta întotdeauna cu blândeţe, chiar şi atunci când era supărat. Uneori, ca pedeapsă, mă trimitea în camera mea sau îmi punea anumite restricţii la lucrurile care îmi plăceau, însă nu ne-am certat niciodată. El ne-a fost nu numai tată, ci şi prieten, şi nu voiam să-l dezamăgim“. Într-adevăr, blândeţea contribuie la întărirea legăturii dintre părinţi şi copii.
În minister
7, 8. De ce este esenţial să manifestăm blândeţe în ministerul de teren?
7 Este important să manifestăm blândeţe şi în ministerul de teren. Când participăm la predicarea veştii bune despre Regat întâlnim oameni cu dispoziţii diferite. Unii ascultă cu bucurie mesajul de speranţă pe care îl prezentăm noi. Alţii, din diferite motive, poate că nu reacţionează favorabil. În această situaţie blândeţea este indispensabilă pentru a ne achita de misiunea de a fi martori până în cea mai îndepărtată parte a pământului. — Faptele 1:8; 2 Timotei 4:5.
8 Apostolul Petru a scris: „Sfinţiţi-l pe Cristos ca Domn în inimile voastre, întotdeauna gata să prezentaţi o apărare înaintea oricui vă cere motivul speranţei voastre, făcând însă aceasta cu blândeţe şi respect profund“ (1 Petru 3:15). Întrucât în inima noastră îl considerăm pe Cristos Exemplul suprem, avem grijă să manifestăm atât blândeţe, cât şi respect când le depunem mărturie celor ce ne vorbesc cu asprime. Acest mod de a acţiona dă adesea rezultate remarcabile.
9, 10. Relataţi o întâmplare care arată cât de importantă este blândeţea în ministerul de teren.
9 Odată, când cineva a bătut la uşă şi soţia lui a deschis, Keith a stat mai la o parte. Aflând că cel care a bătut la uşa lor era un Martor al lui Iehova, soţia lui Keith i-a acuzat cu furie pe Martori de cruzime împotriva copiilor. Fratele şi-a păstrat calmul. El a răspuns cu blândeţe: „Îmi pare rău că aveţi această părere. Îmi permiteţi, vă rog, să vă explic punctul de vedere al Martorilor lui Iehova?“ Keith, care ascultase dinăuntru, a venit la uşă ca să pună capăt discuţiei.
10 Mai târziu, celor doi soţi le-a părut rău că fuseseră atât de duri cu vizitatorul lor. Blândeţea de care dăduse el dovadă i-a impresionat. Spre surprinderea lor, fratele s-a întors o săptămână mai târziu, iar Keith şi soţia lui i-au permis să le prezinte argumentele biblice care stăteau la baza convingerilor lui. „În următorii doi ani, am purtat multe discuţii cu Martorii“, au spus ei mai târziu. Cei doi soţi au acceptat un studiu biblic şi, în cele din urmă, şi-au simbolizat dedicarea la Iehova prin botez. Cât de recompensator s-a dovedit acest lucru pentru Martorul care a bătut prima dată la uşa celor doi soţi! Ani mai târziu, fratele i-a întâlnit şi a aflat că ei erau acum fraţii lui spirituali. Într-adevăr, blândeţea dă rezultate!
11. Cum poate blândeţea să ajute o persoană să accepte adevărul creştin?
11 Greutăţile prin care a trecut Harold când a fost în armată l-au umplut de amărăciune şi l-au făcut să se îndoiască de existenţa lui Dumnezeu. În plus, în urma unui accident de maşină provocat de un şofer aflat în stare de ebrietate, Harold a rămas infirm. Când Martorii lui Iehova l-au vizitat, el le-a cerut să nu-l mai deranjeze. Într-o zi, un Martor, pe nume Bill, a vrut să viziteze o persoană interesată care locuia cu două uşi mai încolo de apartamentul lui Harold. Din greşeală, Bill a bătut la uşa lui Harold. Când acesta, sprijinindu-se în două cârje, a deschis uşa, Bill şi-a cerut imediat scuze şi i-a explicat că, de fapt, voia să bată la uşa unui vecin. Cum a reacţionat Harold? Bill nu ştia că Harold urmărise la televizor un reportaj despre modul în care Martorii colaboraseră pentru a construi în foarte scurt timp o Sală a Regatului. Harold rămăsese impresionat când văzuse atât de mulţi oameni lucrând în unitate, ceea ce l-a făcut să-şi schimbe părerea despre Martori. Scuzele sincere şi atitudinea blândă şi plăcută a lui Bill l-au sensibilizat pe Harold. El s-a hotărât să-i asculte pe Martori. A studiat Biblia, a progresat şi a devenit un slujitor botezat al lui Iehova.
În congregaţie
12. Căror tendinţe lumeşti trebuie să li se împotrivească membrii congregaţiei creştine?
12 Şi în congregaţia creştină este absolut necesar să dăm dovadă de blândeţe. În societatea de azi, conflictele sunt la ordinea zilei. Pentru cei care au o viziune carnală asupra vieţii, disputele, certurile şi discuţiile aprinse sunt ceva obişnuit. Uneori, astfel de tendinţe lumeşti se infiltrează şi în congregaţia creştină şi pot da naştere la dispute şi certuri. Fraţii cu răspundere se întristează atunci când trebuie să se ocupe de asemenea cazuri. Cu toate acestea, iubirea sinceră pentru Iehova şi pentru fraţii lor de credinţă îi îndeamnă să încerce să-i redreseze pe cei care greşesc. — Galateni 5:25, 26.
13, 14. La ce poate duce faptul de ‘a-i instrui cu blândeţe pe cei care nu au o dispoziţie favorabilă’?
13 În secolul I, Pavel şi colaboratorul său Timotei au întâmpinat dificultăţi din partea unor persoane din congregaţie. Pavel l-a pus în gardă pe Timotei cu privire la fraţii care erau asemenea unor vase cu „un scop lipsit de onoare“. Pavel a explicat: „Un sclav al Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blajin faţă de toţi, calificat să predea, stăpânindu-se în împrejurări rele, instruindu-i cu blândeţe pe cei care nu au o dispoziţie favorabilă“. Când dăm dovadă de blândeţe chiar şi atunci când suntem provocaţi, cei care nu sunt de acord cu noi se simt adesea îndemnaţi să-şi reanalizeze observaţiile critice. Iar Iehova, aşa cum a scris Pavel în continuare, ‘le dă căinţa care duce la o cunoştinţă exactă a adevărului’ (2 Timotei 2:20, 21, 24, 25). Să remarcăm că Pavel asociază faptul de a fi blajini şi de a ne stăpâni cu blândeţea.
14 Pavel trăia în armonie cu ceea ce predica. Când a vorbit despre „superapostolii“ din congregaţia din Corint, el s-a adresat fraţilor săi printr-o rugăminte fierbinte: „Eu însumi, Pavel, vă implor deci prin blândeţea şi bunătatea Cristosului, eu, atât de umil la înfăţişare când sunt printre voi, în timp ce, când sunt absent, mă arăt îndrăzneţ faţă de voi“ (2 Corinteni 10:1; 11:5). Pavel l-a imitat cu adevărat pe Cristos. Să remarcăm că el i-a implorat pe aceşti fraţi „prin blândeţea Cristosului“. Astfel, el a evitat o atitudine arogantă, autoritară. Fără îndoială că îndemnul său i-a sensibilizat pe membrii congregaţiei a căror inimă era receptivă. El a detensionat relaţiile dintre fraţi şi a pus baza păcii şi unităţii în congregaţie. Nu ar trebui să ne străduim cu toţii să imităm acest mod de acţiune? Îndeosebi bătrânii trebuie să acţioneze potrivit modelului lăsat de Cristos şi de Pavel.
15. De ce este importantă blândeţea când se dau sfaturi?
15 Evident, a-i ajuta pe alţii nu reprezintă o responsabilitate doar atunci când pacea şi unitatea congregaţiei sunt ameninţate. Fraţii au nevoie de îndrumări iubitoare cu mult înainte ca relaţiile să devină tensionate. Pavel a dat următorul îndemn: „Fraţilor, chiar dacă un om face un pas greşit înainte să-şi dea seama de aceasta, voi, care sunteţi calificaţi spiritualiceşte, căutaţi să-l redresaţi pe un astfel de om“. Dar în ce mod? „În spiritul blândeţii, menţinându-ţi privirea asupra ta însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu“ (Galateni 6:1). Nu este întotdeauna uşor să păstrăm ‘un spirit blând’, cu atât mai mult cu cât toţi creştinii, inclusiv cei cu numiri teocratice, sunt supuşi unor înclinaţii păcătoase. Totuşi, blândeţea cu care va fi dat sfatul este ceea ce îl va ajuta pe cel care a greşit să se redreseze în mod corespunzător.
16, 17. Ce anume ar putea contribui la înlăturarea oricărei reţineri de a aplica un sfat?
16 Cuvântul grecesc tradus prin „a redresa“ e folosit şi cu privire la procedura medicală de punere la loc sau de fixare a unor oase rupte, o intervenţie dureroasă. Un doctor încurajator care pune la loc un os rupt vorbeşte în mod pozitiv despre foloasele acestei proceduri. Calmul său este liniştitor. Câteva cuvinte spuse înainte pot contribui la alinarea celei mai neplăcute dureri. În mod asemănător, o redresare spirituală poate fi dureroasă. Însă blândeţea va face ca aceasta să fie mai uşor de suportat, restabilind astfel bunele relaţii şi ajutându-l pe cel ce a greşit să-şi schimbe modul de acţiune. Chiar dacă la început cineva este reticent, blândeţea celui care dă sfaturi poate înlătura orice reţinere de a se urma îndrumările biblice sănătoase ce sunt oferite. — Proverbele 25:15.
17 Când îi ajutăm pe alţii să se redreseze, există întotdeauna pericolul ca sfatul nostru să fie luat drept critică. În acest sens, un scriitor afirmă: „Nicicând nu suntem într-un pericol mai mare de a fi prea autoritari şi, prin urmare, în situaţia de a avea nevoie de mai multă smerenie, ca atunci când corectăm pe cineva“. Cultivarea blândeţii ce are la bază umilinţa îl va ajuta pe creştinul care sfătuieşte să evite acest pericol.
„Faţă de toţi oamenii“
18, 19. a) De ce creştinilor le-ar putea fi greu să manifeste blândeţe în relaţiile cu autorităţile laice? b) Ce anume îi va ajuta pe creştini să dea dovadă de blândeţe faţă de cei cu autoritate, şi care va fi probabil rezultatul?
18 Relaţiile cu autorităţile laice constituie un domeniu în care multora le este greu să dea dovadă de blândeţe. E adevărat că acţiunile unor oameni aflaţi în poziţii de autoritate reflectă duritate şi lipsă de empatie (Eclesiastul 4:1; 8:9). Totuşi, iubirea noastră pentru Iehova ne va ajuta să recunoaştem autoritatea sa supremă şi să manifestăm faţă de autorităţile guvernamentale supunerea relativă cuvenită (Romani 13:1, 4; 1 Timotei 2:1, 2). Chiar şi atunci când cei aflaţi în poziţii înalte caută să impună restricţii activităţii noastre publice prin care îi aducem închinare lui Iehova, vom fi bucuroşi să căutăm acele modalităţi, încă posibile, prin care să ne oferim jertfa de laudă. — Evrei 13:15.
19 Noi nu vom deveni în nici un caz ostili. Ne străduim să fim rezonabili şi, în acelaşi timp, să nu facem compromis în privinţa principiilor drepte. Fraţii noştri reuşesc în acest fel să-şi continue ministerul în 234 de ţări şi teritorii din întreaga lume. Noi urmăm sfatul lui Pavel de a fi ‘supuşi şi de a asculta de guverne şi de autorităţi în calitatea acestora de conducători, de a fi gata pentru orice lucrare bună, de a nu vorbi injurios despre nimeni, de a nu fi agresivi, de a fi rezonabili, demonstrând toată blândeţea faţă de toţi oamenii’. — Tit 3:1, 2.
20. De ce binecuvântări au parte cei ce dau dovadă de blândeţe?
20 Celor ce manifestă blândeţe le sunt rezervate bogate binecuvântări. Isus a spus: „Fericiţi sunt cei cu un temperament blând, deoarece ei vor moşteni pământul“ (Matei 5:5). Fraţii unşi cu spirit ai lui Cristos care continuă să dea dovadă de blândeţe au în mod sigur parte de fericire şi vor primi privilegiul de a domni peste domeniul pământesc al Regatului. ‘Marea mulţime’ de „alte oi“ continuă să manifeste blândeţe şi aşteaptă cu nerăbdare viaţa în Paradisul pământesc (Revelaţia 7:9; Ioan 10:16; Psalmul 37:11). Ce perspective minunate! Aşadar, să nu uităm niciodată ceea ce Pavel le-a amintit creştinilor efeseni: „Eu, cel deţinut în Domnul, vă implor deci să umblaţi într-un mod demn de chemarea cu care aţi fost chemaţi, cu deplină umilinţă a minţii şi blândeţe“. — Efeseni 4:1, 2.
Recapitulare
• De ce binecuvântări avem parte dacă manifestăm blândeţe
• în familie?
• în ministerul de teren?
• în congregaţie?
• Ce recompense le sunt promise celor ce au un temperament blând?
[Întrebări de studiu]
[Legenda fotografiei de la pagina 21]
Blândeţea este deosebit de importantă într-o familie dezbinată pe plan religios
[Legenda fotografiei de la pagina 21]
Blândeţea întăreşte relaţiile dintre membrii familiei
[Legenda fotografiei de la pagina 23]
‘Să prezentăm o apărare cu blândeţe şi respect profund’
[Legenda fotografiei de la pagina 24]
Blândeţea unui sfătuitor îl poate ajuta pe cel ce a greşit