Valorile spirituale — Încotro?

„Cincisprezece cupluri asistă la o şedinţă serală [organizată de Biserica Catolică] pentru consilierea celor care intenţionează să se căsătorească. Dintre cele 30 de persoane prezente numai 3 se declară credincioase.“ — La Croix, cotidian catolic francez.

VALORILE religioase sunt în criză. Pe coperta numărului din 12 iulie 1999 al ediţiei internaţionale a revistei Newsweek se punea următoarea întrebare: „A murit Dumnezeu?“ Ca răspuns, revista spunea că aşa par să stea lucrurile în Europa Occidentală. Iată ce se afirma în ziarul francez Le Monde referitor la sinodul Bisericii Catolice care s-a ţinut la Roma în luna octombrie a aceluiaşi an: „Bisericii îi este din ce în ce mai greu să-şi propovăduiască mesajul într-o societate care a devenit «alergică» la acesta. . . . În Italia, catolicismul nu mai este un bloc omogen. . . . În Germania, controversa cu privire la centrele de consultaţie pentru avort adânceşte prăpastia dintre papă şi o democraţie care nu mai acceptă să i se dicteze. Unii observatori atribuie deja poziţia sfidătoare [a Olandei] cu privire la moralitate şi eutanasie unei decreştinizări brutale“.

Situaţia este foarte asemănătoare şi în alte ţări. În 1999, George Carey, arhiepiscop de Canterbury, a avertizat că „doar o generaţie mai desparte [Biserica Anglicană] de sfârşitul ei“. Într-un articol intitulat „Sfârşitul Europei creştine“, ziarul francez Le Figaro spunea: „Aceleaşi tendinţe se fac simţite pretutindeni. . . . Oamenii contestă sistematic concepţiile etice şi doctrinare“.

Un interes tot mai scăzut pentru viaţa religioasă

În Europa se observă o scădere vertiginoasă în ce priveşte asistarea la slujbele religioase. Mai puţin de 10% dintre catolicii din Franţa asistă în fiecare duminică la liturghie şi numai 3–4% dintre catolicii parizieni merg cu regularitate la biserică. Procente asemănătoare sau chiar  mai mici s-au înregistrat în Marea Britanie, Germania şi ţările scandinave.

Autorităţile religioase sunt foarte îngrijorate din cauza numărului mic de candidaţi la teologie. În mai puţin de un secol, în Franţa numărul preoţilor a scăzut drastic, de la 14 preoţi la 10 000 de locuitori, la mai puţin de un preot la 10 000 de locuitori, în prezent. Peste tot în Europa se observă o creştere a mediei de vârstă a preoţilor şi se face simţită o lipsă de preoţi chiar şi în ţări precum Irlanda şi Belgia. Numărul copiilor care asistă la orele de catehism este şi el în continuă descreştere, trezind mari îndoieli în ce priveşte capacitatea Bisericii Catolice de a-şi reînnoi forţele.

Când este vorba de religie, încrederea pare să fie de domeniul trecutului. În prezent, numai 6% dintre francezi cred că „adevărul poate fi găsit într-o singură religie“, comparativ cu 15%, câţi erau în 1981, şi 50%, în 1952. Apatia religioasă se răspândeşte peste tot. Proporţia celor care spun că nu aparţin nici unei religii a crescut de la 26%, cât era în 1980, la 42%, în 2000. — Les valeurs des Français — Évolutions de 1980 à 2000 (Valorile francezilor — Evoluţia acestora în perioada 1980–2000).

O zdruncinare a valorilor morale

Şi valorile morale trec printr-o criză. Aşa cum s-a arătat mai sus, mulţi oameni care asistă la slujbele religioase refuză să accepte preceptele morale ale bisericii lor. Ei nu consideră că conducătorii religioşi au dreptul să stabilească norme de comportament. Aceiaşi oameni care au primit cu aplauze declaraţiile papei cu privire la drepturile omului refuză să-l ia în seamă când cuvintele sale vizează viaţa lor privată. De exemplu, poziţia lui cu privire la contracepţie este ignorată pe scară largă, chiar şi de numeroase cupluri catolice.

Această atitudine îi influenţează pe oamenii religioşi şi nereligioşi deopotrivă, la toate nivelele societăţii. Sunt tolerate practici condamnate în mod clar în Sfintele Scripturi. Cu douăzeci de ani în urmă, 45% dintre cetăţenii francezi dezaprobau homosexualitatea. În prezent, 80% o consideră o practică acceptabilă. Deşi marea majoritate sunt pentru fidelitatea conjugală, numai 36% condamnă relaţiile extraconjugale ca fiind nejustificate indiferent de situaţie. — Romani 1:26, 27; 1 Corinteni 6:9, 10; Evrei 13:4.

O amestecătură de idei religioase

În societatea occidentală, religia à la carte câştigă tot mai mult teren, fiecare considerând că are dreptul să-şi aleagă singur convingerile. Anumite dogme sunt acceptate, în timp ce altele sunt respinse. Unii îşi spun creştini deşi cred în reîncarnare, în timp ce alţii nu ezită să urmeze mai multe credinţe odată (Eclesiastul 9:5, 10; Ezechiel 18:4, 20; Matei 7:21; Efeseni 4:5, 6). Potrivit cărţii Les valeurs des Français, în prezent mulţi credincioşi deviază în mod ireversibil de la căile Bisericii.

Totuşi, această tendinţă spre un pronunţat individualism religios nu este lipsită de pericole. Jean Delumeau, care studiază istoria religiilor şi este membru al Institut de France, susţine că este imposibil ca cineva să-şi facă propria religie independent de un sistem consacrat. „Credinţa nu poate supravieţui dacă nu este bine înrădăcinată în solul stabil al unei anumite confesiuni.“ Valorile spirituale şi practicile religioase sănătoase trebuie să facă parte dintr-un tot armonios. Unde poate fi găsită o astfel de armonie, de coerenţă, într-o societate atât de schimbătoare?

De la un capăt la celălalt, Biblia ne aminteşte că Dumnezeu este cel care stabileşte normele sănătoase de conduită şi moralitate, deşi le dă oamenilor libertatea de a le urma sau nu. Milioane de oameni de pretutindeni consideră că această carte preţuită de-a lungul veacurilor are şi în prezent valoare practică şi este ‘o candelă pentru picioarele lor şi o lumină pe cărarea lor’ (Psalmul 119:105). Cum au ajuns ei la această concluzie? Despre aceasta se va vorbi în articolul următor.