Unde se poate găsi adevărata mângâiere?
Unde se poate găsi adevărata mângâiere?
„Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos . . . ne mângâie în toate necazurile noastre.“ — 2 CORINTENI 1:3, 4.
1. În ce situaţii au oamenii mare nevoie de mângâiere?
O BOALĂ debilitantă poate face pe cineva să simtă că viaţa îi e ruinată. Din cauza cutremurelor de pământ, a uraganelor şi a foametei, unii oameni ajung în mizerie. Războiul poate duce la moartea unor membri ai familiei, poate distruge locuinţe sau îi poate obliga pe oameni să-şi abandoneze casele. Nedreptăţile îi fac pe mulţi să creadă că nimeni nu-i poate ajuta. Cei care trec prin astfel de necazuri au cu disperare nevoie de mângâiere. Unde se poate găsi adevărata mângâiere?
2. De ce este unică mângâierea oferită de Iehova?
2 Unele persoane şi organizaţii se străduiesc să ofere mângâiere. Cuvintele de încurajare sunt apreciate. Ajutoarele umanitare contribuie la satisfacerea unor necesităţi pe termen scurt. Dar numai Iehova, adevăratul Dumnezeu, poate să acopere toate daunele şi să furnizeze ajutorul necesar pentru ca astfel de necazuri să nu mai aibă loc niciodată. În acest sens, Biblia spune: „Binecuvântat să fie Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl îndurărilor tandre şi Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre, ca să-i putem mângâia pe cei care se află în tot felul de necazuri prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu“ (2 Corinteni 1:3, 4). Cum ne aduce mângâiere Iehova?
Să mergem la rădăcina problemelor
3. În ce fel mângâierea oferită de Dumnezeu merge la rădăcina problemelor omenirii?
3 Întreaga familie umană a moştenit imperfecţiunea în urma păcatului lui Adam, iar aceasta generează nenumărate probleme care se sfârşesc în final cu moartea (Romani 5:12). Situaţia devine şi mai gravă din cauză că Satan Diavolul este „conducătorul acestei lumi“ (Ioan 12:31; 1 Ioan 5:19). Iehova însă a făcut mai mult decât să-şi exprime regretul pentru starea nefericită în care se găseşte omenirea. El l-a trimis pe Fiul său unic-născut ca răscumpărare pentru a furniza eliberarea. Dumnezeu ne-a spus că putem fi eliberaţi de consecinţele păcatului adamic dacă exercităm credinţă în Fiul său (Ioan 3:16; 1 Ioan 4:10). De asemenea, Dumnezeu a prezis că Isus Cristos, căruia i s-a încredinţat toată autoritatea în cer şi pe pământ, îl va distruge pe Satan şi întregul său sistem de lucruri rău. — Matei 28:18; 1 Ioan 3:8; Revelaţia 6:2; 20:10.
4. a) Ce ne-a oferit Iehova pentru a ne întări încrederea în promisiunile sale de eliberare? b) Cum ne ajută Iehova să înţelegem când va avea loc această eliberare?
4 Pentru a ne întări încrederea în promisiunile sale, Dumnezeu a păstrat foarte multe dovezi care arată că ceea ce prezice, se şi împlineşte (Iosua 23:14). El a inclus în Biblie consemnări despre cum şi-a eliberat slujitorii din situaţii care, din punct de vedere uman, păreau fără scăpare (Exodul 14:4–31; 2 Împăraţi 18:13—19:37). Iar, prin intermediul lui Isus Cristos, Iehova a demonstrat că scopul său include vindecarea oamenilor de „tot felul de infirmităţi“, şi chiar învierea morţilor (Matei 9:35; 11:3–6). Când vor avea loc toate acestea? În Biblie se găseşte o descriere a ultimelor zile ale acestui sistem vechi, care precedă cerurile noi şi pământul nou ale lui Dumnezeu. Descrierea făcută de Isus se potriveşte în mod exact timpurilor pe care le trăim noi. — Matei 24:3–14; 2 Timotei 3:1–5.
Mângâiere pentru cei ce trec prin necazuri
5. Spre ce anume le-a îndreptat Iehova atenţia israeliţilor din antichitate când le-a adus mângâiere?
5 Analizând modul în care a tratat Iehova cu Israelul antic, aflăm cum le-a adus el mângâiere evreilor când au trecut prin necazuri. El le-a reamintit ce fel de Dumnezeu este. Aceasta le-a întărit încrederea în promisiunile sale. Profeţii au fost inspiraţi de Iehova să creeze în scrierile lor contraste izbitoare între el, Dumnezeul viu şi adevărat, şi idoli, care nu puteau să se ajute nici pe ei şi nu puteau să-şi ajute nici închinătorii (Isaia 41:10; 46:1; Ieremia 10:2–15). Când a spus, prin intermediul lui Isaia, „mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu“, Iehova l-a îndemnat pe profet să folosească ilustrări şi descrieri ale lucrărilor Sale de creaţie pentru a scoate în evidenţă măreţia Sa, singurul Dumnezeu adevărat. — Isaia 40:1–31.
6. Ce indicii a dat uneori Iehova cu privire la momentul când avea să fie eliberat poporul său?
6 Uneori, Iehova a oferit mângâiere specificând timpul, apropiat sau îndepărtat, când poporul său avea să fie eliberat. Cu puţin înainte de eliberarea din Egipt, el le-a spus israeliţilor oprimaţi: „Voi mai aduce o nenorocire asupra lui faraon şi asupra Egiptului. După aceea, vă va lăsa să plecaţi de aici“ (Exodul 11:1). Când armatele aliate a trei naţiuni au invadat Iuda în zilele regelui Iosafat, Iehova le-a spus slujitorilor săi că avea să intervină în favoarea lor „mâine“ (2 Cronici 20:1–4, 14–17). În schimb, profeţia referitoare la eliberarea din Babilon a fost consemnată de Isaia cu aproape 200 de ani înainte de a se împlini, iar alte detalii în acest sens au fost furnizate de Ieremia cu aproape o sută de ani înainte ca eliberarea să aibă loc. Cât de încurajatoare au fost aceste profeţii pentru slujitorii lui Dumnezeu pe măsură ce se apropia momentul eliberării lor! — Isaia 44:26—45:3; Ieremia 25:11–14.
7. Ce includeau deseori promisiunile de eliberare, şi cum i-a influenţat acest lucru pe israeliţii fideli?
7 Demn de remarcat este că promisiunile care i-au adus mângâiere poporului lui Dumnezeu includeau deseori informaţii despre Mesia (Isaia 53:1–12). Generaţie după generaţie, acestea le-au insuflat speranţă oamenilor fideli care treceau prin multe încercări. În Luca 2:25 se spune: „Iată, în Ierusalim era un om pe nume Simeon, şi acest om era drept şi plin de teamă sfântă; el aştepta consolarea Israelului [sau, mângâierea; de fapt, venirea lui Mesia], iar spiritul sfânt era peste el“. Simeon cunoştea speranţa mesianică pe care o conţineau Scripturile, iar el a trăit cu dorinţa de a vedea împlinirea acesteia. El nu a înţeles cum aveau să se realizeze toate acestea şi nu a ajuns să vadă salvarea prezisă devenind realitate, dar s-a bucurat când l-a identificat pe Cel care urma să fie ‘mijlocul de salvare’ al lui Dumnezeu. — Luca 2:30.
Mângâiere oferită prin Cristos
8. Care este diferenţa dintre ajutorul oferit de Isus şi ajutorul de care mulţi oameni considerau că aveau nevoie?
8 Pe parcursul ministerului său pământesc, Isus Cristos nu a oferit întotdeauna ajutorul de care oamenii considerau că aveau nevoie. Unii tânjeau după un Mesia care să-i elibereze de sub detestatul jug al Romei. Însă Isus nu a susţinut vreo revoluţie; el le-a spus să-i ‘restituie Cezarului lucrurile Cezarului’ (Matei 22:21). Scopul lui Dumnezeu implica mult mai mult decât eliberarea oamenilor de sub un regim politic. Oamenii au vrut să-l facă pe Isus rege, însă el a spus că avea „să-şi dea sufletul ca răscumpărare în schimbul multora“ (Matei 20:28; Ioan 6:15). De fapt, încă nu venise timpul ca el să devină rege, iar autoritatea de a domni trebuia să-i fie conferită de Iehova, nu de nişte mase nemulţumite.
9. a) Ce mesaj de mângâiere a proclamat Isus? b) Cum a scos în evidenţă Isus legătura dintre mesajul său şi problemele cu care se confruntau oamenii? c) Ce temelie a pus Isus prin ministerul său?
9 Mângâierea pe care a adus-o Isus era inclusă în „vestea bună a regatului lui Dumnezeu“. Acesta a fost mesajul proclamat de Isus oriunde a mers (Luca 4:43). El a scos în evidenţă legătura dintre acest mesaj şi problemele cotidiene ale oamenilor demonstrând ce anume va face el pentru omenire ca Rege mesianic. Vindecând orbi şi muţi (Matei 12:22; Marcu 10:51, 52), infirmi (Marcu 2:3–12), persoane care sufereau de boli respingătoare (Luca 5:12, 13) sau de alte boli grave (Marcu 5:25–29), Isus le-a redat celor suferinzi dorinţa de a trăi. El le-a adus nespus de multă mângâiere unor familii îndurerate înviindu-le copiii (Luca 7:11–15; 8:49–56). El şi-a demonstrat puterea de a controla furtuni puternice şi de a satisface necesităţile materiale ale unor mari mulţimi (Marcu 4:37–41; 8:2–9). Mai mult decât atât, Isus le-a predat principii de viaţă care îi puteau ajuta să facă faţă problemelor existente şi, de asemenea, le umpleau inima de speranţa referitoare la guvernarea dreaptă a lui Mesia. Astfel, în timp ce îşi efectua ministerul, Isus nu numai că le-a adus mângâiere celor care îl ascultau cu credinţă, dar a şi pus o temelie pentru a-i încuraja pe oamenii care aveau să se nască de-a lungul secolelor viitoare.
10. De ce anume putem avea parte datorită jertfei lui Isus?
10 Cu mai bine de 60 de ani după ce Isus şi-a dat viaţa umană ca jertfă şi a fost înviat pentru viaţă cerească, apostolul Ioan a scris sub inspiraţie divină: „Copilaşii mei, vă scriu aceste lucruri ca să nu comiteţi vreun păcat. Şi totuşi, dacă cineva comite un păcat, avem un ajutor la Tatăl: pe Isus Cristos, cel drept. Şi el este o jertfă conciliatoare pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru ale noastre, ci şi pentru ale întregii lumi“ (1 Ioan 2:1, 2). Binecuvântările pe care le aduce jertfa umană perfectă a lui Isus ne oferă multă mângâiere. Ştim că putem beneficia de iertarea păcatelor, de o conştiinţă curată, de aprobarea divină şi de perspectiva vieţii eterne. — Ioan 14:6; Romani 6:23; Evrei 9:24–28; 1 Petru 3:21.
Spiritul sfânt: un mângâietor
11. Ce altă măsură care să ofere mângâiere a promis Isus înainte de a muri?
11 În timp ce era cu apostolii în ultima seară dinaintea morţii sale de jertfă, Isus a vorbit despre încă o măsură luată de Tatăl său ceresc pentru a le aduce mângâiere. Isus a spus: „Eu îl voi ruga pe Tatăl, şi el vă va da un alt ajutor [mângâietor, în greacă, paraklétos] care să fie cu voi pentru totdeauna, spiritul adevărului“. Isus le-a dat următoarea asigurare: „Ajutorul, spiritul sfânt, . . . vă va învăţa toate lucrurile şi vă va reaminti toate lucrurile pe care vi le-am spus“ (Ioan 14:16, 17, 26). Dar cum le-a adus mângâiere spiritul sfânt?
12. Cum le-a adus mângâiere multora faptul că spiritul sfânt a fost un ajutor pentru memoria discipolilor lui Isus?
12 Apostolii primiseră o instruire amplă de la Isus. Cu siguranţă, ei nu aveau să uite niciodată această perioadă unică din viaţa lor. Dar aveau ei să-şi amintească şi ceea ce a spus efectiv Isus? Oare aveau să se piardă instrucţiuni importante din cauza memoriei lor imperfecte? Isus i-a asigurat că spiritul sfânt avea ‘să le reamintească toate lucrurile pe care li le spusese’. Astfel, după aproximativ 8 ani de la moartea lui Isus, Matei a putut să scrie prima evanghelie, în care a inclus înviorătoarea Predică de pe munte ţinută de Isus, numeroasele sale ilustrări referitoare la Regat şi analiza detaliată a semnului prezenţei sale. După mai bine de 50 de ani, apostolul Ioan a putut scrie o relatare demnă de încredere care oferă multe detalii despre ultimele zile ale vieţii pământeşti a lui Isus. Cât de încurajatoare s-au dovedit până în zilele noastre aceste relatări scrise sub inspiraţie divină!
13. În ce sens a avut spiritul sfânt rolul de învăţător pentru creştinii din secolul I?
13 Pe lângă faptul că le-a adus aminte cuvintele lui Isus, spiritul sfânt i-a învăţat pe discipoli şi i-a îndrumat spre o înţelegere mai profundă a scopului divin. În timp ce era cu discipolii, Isus le-a spus unele lucruri pe care, la vremea respectivă, ei nu le-au înţeles pe deplin. Mai târziu însă, sub influenţa spiritului sfânt, Ioan, Petru, Iacov, Iuda şi Pavel au explicat în scrierile lor noi elemente ale scopului lui Dumnezeu. Astfel, spiritul sfânt a avut rolul de învăţător, dându-le discipolilor importanta asigurare că erau îndrumaţi de Dumnezeu.
14. În ce moduri i-a ajutat spiritul sfânt pe slujitorii lui Iehova?
14 În plus, darurile miraculoase ale spiritului au arătat în mod clar că Dumnezeu nu mai acorda favoare Israelului carnal, ci congregaţiei creştine (Evrei 2:4). Roadele acestui spirit manifestate în viaţa personală au constituit un alt factor important în identificarea celor care erau cu adevărat discipolii lui Isus (Ioan 13:35; Galateni 5:22–24). Totodată, spiritul i-a întărit pe membrii congregaţiei creştine să fie martori curajoşi şi neînfricaţi. — Faptele 4:31.
Ajutor în încercări cumplite
15. a) Cu ce încercări s-au confruntat şi se confruntă creştinii? b) De ce au uneori nevoie de încurajare şi cei care îi încurajează pe alţii?
15 Toţi cei care îi sunt dedicaţi lui Iehova şi-i sunt loiali se confruntă într-un fel sau altul cu persecuţii (2 Timotei 3:12). Însă mulţi creştini trec prin încercări cumplite. În timpurile moderne, unii au fost hărţuiţi de gloate şi aruncaţi în lagăre de concentrare, în închisori şi în lagăre de muncă, fiind ţinuţi în condiţii inumane. Unele guverne au acţionat asemenea unor persecutori sau le-au permis unor indivizi lipsiţi de scrupule să comită acte de violenţă fără să fie pedepsiţi. Creştinii se confruntă, de asemenea, cu grave probleme de sănătate sau întâmpină mari dificultăţi în familie. Chiar şi un creştin matur care îi ajută pe mulţi colaboratori în credinţă să facă faţă unor situaţii dificile se poate confrunta cu încercări. În astfel de cazuri, cel care îi încurajează pe alţii s-ar putea să aibă şi el nevoie de încurajare.
16. Cum a primit David ajutor când a trecut prin mari încercări?
16 Când era urmărit de regele Saul care voia să-l ucidă, David a apelat la Dumnezeu considerându-l Ajutorul său. El l-a implorat astfel: „Ascultă-mi rugăciunea, Dumnezeule; . . . La umbra aripilor tale caut un loc de scăpare“ (Psalmii 54:2, 4; 57:1). A primit David ajutor? Da. În acea perioadă, Iehova i-a folosit pe profetul Gad şi pe preotul Abiatar pentru a-l îndruma pe David, iar pe Ionatan, fiul lui Saul, pentru a-l întări (1 Samuel 22:1, 5; 23:9–13, 16–18). De asemenea, Iehova a permis ca filistenii să atace ţara, determinându-l astfel pe Saul să nu-l mai urmărească pe David. — 1 Samuel 23:27, 28.
17. La cine a apelat Isus pentru ajutor când a trecut prin încercări cumplite?
17 Chiar şi Isus Cristos a trecut prin încercări cumplite pe măsură ce sfârşitul vieţii sale pământeşti se apropia. El era pe deplin conştient de modul în care conduita sa se putea răsfrânge asupra numelui Tatălui său ceresc şi de efectul pe care aceasta putea să-l aibă asupra viitorului întregii omeniri. „Cuprins de zbucium“, Isus s-a rugat fierbinte. Dumnezeu s-a îngrijit ca Isus să primească ajutorul necesar în acele momente dificile. — Luca 22:41–44.
18. Ce mângâiere le-a oferit Dumnezeu creştinilor din secolul I care au fost aspru persecutaţi?
18 După întemeierea congregaţiei creştine din secolul I, creştinii au fost persecutaţi atât de aspru, încât toţi cei care locuiau în Ierusalim, cu excepţia apostolilor, au fost împrăştiaţi în alte zone. Bărbaţi şi femei au fost literalmente daţi afară din casele lor. Ce mângâiere le-a oferit Dumnezeu? El i-a asigurat prin Cuvântul său că aveau „o posesiune mai bună şi durabilă“, o moştenire sigură alături de Cristos în ceruri (Evrei 10:34; Efeseni 1:18–20). Pe măsură ce continuau să predice, ei au avut dovezi clare ale faptului că spiritul lui Dumnezeu era cu ei, iar experienţele lor le-au adus noi motive de bucurie. — Matei 5:11, 12; Faptele 8:1–40.
19. Deşi s-a confruntat cu persecuţii aspre, cum a privit Pavel mângâierea pe care o dă Dumnezeu?
19 În cele din urmă, Saul (Pavel), care fusese un persecutor înverşunat al creştinilor, a ajuns să fie el însuşi persecutat deoarece devenise creştin. Pe insula Cipru, un vrăjitor a încercat să zădărnicească ministerul lui Pavel recurgând la înşelătorii şi denaturări. În Galatia, Pavel a fost lapidat până când s-a crezut că murise (Faptele 13:8–10; 14:19). În Macedonia a fost bătut cu nuiele (Faptele 16:22, 23). După ce a fost agresat de o gloată în Efes, Pavel a scris: „Am fost sub o presiune extremă, peste puterile noastre, astfel că eram foarte nesiguri chiar de viaţa noastră. De fapt, simţeam în noi înşine că primiserăm sentinţa morţii“ (2 Corinteni 1:8, 9). Dar în aceeaşi scrisoare, Pavel a scris cuvintele încurajatoare citate în paragraful 2 al acestui articol. — 2 Corinteni 1:3, 4.
20. Ce vom analiza în articolul următor?
20 Cum puteţi oferi şi voi o astfel de mângâiere? Multe persoane din zilele noastre au nevoie de mângâiere când suferă fie din cauza unei catastrofe care s-a abătut asupra a mii de oameni, fie din cauza unui necaz personal. În următorul articol, vom vedea cum putem oferi mângâiere în astfel de cazuri.
Vă amintiţi?
• De ce mângâierea de la Dumnezeu este mai valoroasă decât orice alt fel de mângâiere?
• Ce mângâiere este oferită prin Cristos?
• Cum s-a dovedit spiritul sfânt un mângâietor?
• Daţi exemple de momente când Dumnezeu le-a adus mângâiere slujitorilor săi care treceau prin încercări cumplite.
[Întrebări de studiu]
[Legenda fotografiei şi a ilustraţiei de la pagina 15]
Biblia ne arată că Iehova a adus mângâiere eliberându-şi slujitorii
[Legenda ilustraţiilor de la pagina 16]
Isus a adus mângâiere predând, vindecând şi înviind morţi
[Legenda ilustraţiei de la pagina 18]
Isus a primit ajutor de sus