Cristos le vorbeşte congregaţiilor

„Iată lucrurile pe care le spune cel care ţine cele şapte stele în mâna sa dreaptă.“ — REVELAŢIA 2:1.

1, 2. De ce ar trebui să ne intereseze cuvintele lui Cristos către şapte congregaţii din Asia Mică?

ISUS CRISTOS, fiul unic născut al lui Iehova, este Capul congregaţiei creştine. Pentru a păstra imaculată congregaţia continuatorilor săi unşi, Cristos îşi exercită autoritatea lăudând-o şi corectând-o (Efeseni 5:21–27). Exemple în acest sens găsim în Revelaţia, capitolele 2 şi 3, unde sunt consemnate mesajele ferme, dar pline de iubire ale lui Isus către şapte congregaţii din Asia Mică.

² Înainte să audă cuvintele adresate de Isus celor şapte congregaţii, apostolul Ioan a primit o viziune despre „ziua Domnului“ (Revelaţia 1:10). Această „zi“ a început odată cu instaurarea Regatului mesianic în 1914. De aceea, cuvintele spuse de Cristos congregaţiilor sunt deosebit de importante în aceste ultime zile în care trăim. Încurajările şi sfaturile lui ne ajută să facem faţă actualelor timpuri critice. — 2 Timotei 3:1–5.

3. Ce simbolizează „stelele“, „îngerii“ şi „lampadarele de aur“ văzute de apostolul Ioan?

³ Ioan l-a văzut pe glorificatul Isus Cristos ‘ţinând cele şapte stele în mâna sa dreaptă’ şi ‘umblând în mijlocul celor şapte lampadare de aur’, sau congregaţii. „Stelele“ sunt „îngerii celor şapte congregaţii“ (Revelaţia 1:20; 2:1). Deşi stelele simbolizează uneori fiinţe spirituale îngereşti, Cristos nu s-ar fi folosit de un om ca să consemneze mesaje pentru creaturile cereşti. Prin urmare, aceste „stele“ îi reprezintă, în mod logic, pe supraveghetorii unşi de spirit sau corpurile de bătrâni unşi. Termenul „îngeri“ se referă la rolul lor de mesageri. Întrucât organizaţia lui Dumnezeu se extinde, „administratorul fidel“ a numit ca supraveghetori bărbaţi calificaţi şi din rândul clasei „alte oi“ a lui Isus. — Luca 12:42–44; Ioan 10:16.

4. În ce sens trag foloase bătrânii acordând atenţie celor spuse de Cristos congregaţiilor?

⁴ „Stelele“ sunt în mâna dreaptă a lui Isus în sensul că se află sub puterea şi controlul său, bucurându-se, totodată, de favoarea şi protecţia lui. Prin urmare, ele trebuie să răspundă înaintea lui pentru faptele lor. Fiind atenţi la cuvintele adresate de Isus fiecăreia dintre cele şapte congregaţii, bătrânii de azi pot înţelege cum să soluţioneze cazurile similare. Desigur, toţi creştinii trebuie să asculte de Fiul lui Dumnezeu  (Marcu 9:7). Deci ce putem învăţa acordând atenţie celor spuse de Cristos congregaţiilor?

Îngerului din Efes

5. Ce fel de oraş era Efesul?

⁵ Isus a lăudat, dar a şi mustrat congregaţia din Efes (citeşte Revelaţia 2:1–7). În acest centru religios şi comercial prosper de pe coasta vestică a Asiei Mici, se afla un templu impozant al zeiţei Artemis. Deşi în Efes domneau imoralitatea, religia falsă şi magia, Dumnezeu a binecuvântat ministerul efectuat de apostolul Pavel şi de alţi creştini în acest oraş. — Faptele, capitolul 19.

6. Cum se aseamănă creştinii loiali de azi cu cei din Efesul antic?

⁶ Cristos a lăudat congregaţia din Efes spunând: „Cunosc faptele tale şi truda ta şi perseverenţa ta şi că nu-i poţi suporta pe oamenii răi şi că i-ai pus la încercare pe cei care zic că sunt apostoli, dar nu sunt, şi că i-ai găsit mincinoşi“. Şi astăzi congregaţia adevăraţilor continuatori ai lui Isus se remarcă tot prin fapte bune, muncă asiduă şi perseverenţă. Ei nu tolerează în mijlocul lor fraţi falşi care vor să fie consideraţi apostoli (2 Corinteni 11:13, 26). Asemenea efesenilor, creştinii loiali de azi ‘nu-i pot suporta pe oamenii răi’. De aceea, pentru a păstra puritatea închinării la Iehova şi pentru a ocroti congregaţia, ei nu se asociază cu apostaţii nepenitenţi. — Galateni 2:4, 5; 2 Ioan 8–11.

7, 8. Ce problemă serioasă exista în congregaţia din Efes, şi cum am putea depăşi noi o astfel de situaţie?

⁷ Cu toate acestea, creştinii din Efes se confruntau cu o problemă serioasă. Isus a spus: „Iată ce am împotriva ta: că ai părăsit iubirea pe care o aveai la început“. Membrii congregaţiei trebuiau să-şi „reaprindă“ prima iubire pentru Iehova (Marcu 12:28–30; Efeseni 2:4; 5:1, 2). Nici noi nu trebuie să ne pierdem iubirea dintâi pentru Dumnezeu (3 Ioan 3)! Dar dacă anumite lucruri precum dorinţa după bogăţii materiale sau urmărirea plăcerilor ajung să ne domine viaţa (1 Timotei 4:8; 6:9, 10)? În acest caz ar trebui să ne rugăm cu ardoare lui Iehova cerându-i să ne ajute să înlocuim astfel de înclinaţii cu sentimente profunde de iubire faţă de El şi de recunoştinţă pentru tot ceea ce El şi Fiul său au făcut pentru noi. — 1 Ioan 4:10, 16.

⁸ Cristos i-a îndemnat pe efeseni: ‘Amintiţi-vă de unde aţi căzut şi căiţi-vă şi faceţi faptele anterioare’. Ce s-ar fi întâmplat dacă nu făceau aşa? ‘Altminteri — a spus Isus — vin la voi şi voi îndepărta lampadarul vostru din locul lui, dacă nu vă căiţi.’ Dacă toate oile şi-ar pierde iubirea dintâi, „lampadarul“, sau congregaţia, nu ar mai exista. Să fim, aşadar, creştini zeloşi şi să ne străduim din răsputeri să păstrăm strălucirea spirituală a congregaţiei! — Matei 5:14–16.

9. Cum trebuie privit sectarismul?

⁹ Este lăudabil că efesenii urau „faptele sectei lui Nicolae“. În afara celor menţionate în Revelaţia, nu se cunoaşte nimic concret despre originea, învăţăturile şi practicile acestei secte. Întrucât Isus condamna faptul de a urma oameni, şi noi trebuie să continuăm să urâm sectarismul, asemenea creştinilor din Efes. — Matei 23:10.

10. Ce se va întâmpla cu cei care dau ascultare celor spuse de spirit?

¹⁰ „Cine are ureche să audă ce le spune congregaţiilor spiritul“, a zis Cristos. Când a fost pe pământ, Isus a vorbit sub influenţa spiritului lui Dumnezeu (Isaia 61:1; Luca 4:16–21). Prin urmare, ar trebui să fim atenţi la ceea ce ne spune Dumnezeu acum prin el cu ajutorul spiritului sfânt. Îndrumat de spirit, Isus a promis: „Celui care învinge îi voi permite să mănânce din pomul vieţii, care este în paradisul lui Dumnezeu“. Pentru cei unşi, care ţin seama de ceea ce spune spiritul, aceasta înseamnă nemurire în „paradisul [ceresc al] lui Dumnezeu“, chiar în prezenţa lui Iehova. „Marea mulţime“, care ascultă şi ea ceea ce spune spiritul, se va bucura de un paradis pământesc, unde va bea dintr-un „râu cu apa vieţii“ şi va găsi vindecare prin intermediul ‘frunzelor pomilor’ aflaţi de-a lungul acestuia. — Revelaţia 7:9; 22:1, 2; Luca 23:43.

11. Cum am putea promova iubirea pentru Iehova?

¹¹ Efesenii şi-au pierdut iubirea dintâi, dar ce putem face când o astfel de situaţie apare într-o  congregaţie din zilele noastre? Trebuie să ne străduim fiecare să promovăm iubirea pentru Iehova vorbind despre căile sale iubitoare. Putem să manifestăm recunoştinţă pentru iubirea pe care ne-a arătat-o Dumnezeu oferindu-ni-l ca răscumpărare pe Fiul său iubit (Ioan 3:16; Romani 5:8). Când e posibil, putem vorbi despre iubirea lui Dumnezeu la întruniri, când dăm răspunsuri sau cu ocazia anumitor părţi din program. Putem arăta fiecare că-l iubim pe Iehova lăudându-i numele în ministerul creştin (Psalmul 145:10–13). Da, cuvintele şi acţiunile noastre pot contribui mult la reaprinderea sau consolidarea iubirii dintâi care anima congregaţia.

Îngerului din Smirna

12. Ce dezvăluie istoria cu privire la Smirna şi la practicile religioase de aici?

¹² Congregaţia din Smirna a fost lăudată de Cristos, „«Primul şi Ultimul», care a devenit mort şi a venit din nou la viaţă“ prin înviere (citeşte Revelaţia 2:8–11). Smirna (actualmente Izmir, în Turcia) a fost întemeiată pe coasta vestică a Asiei Mici. Oraşul a fost colonizat de greci şi distrus de lidieni în jurul anului 580 î.e.n. Succesorii lui Alexandru cel Mare au reconstruit Smirna într-un alt loc. Acest oraş a făcut parte din provincia romană a Asiei, devenind un înfloritor centru comercial, renumit pentru impresionantele lui clădiri publice. Templul lui Tiberiu Cezar construit aici l-a transformat într-un centru al cultului împăratului. Cei ce se închinau aici trebuiau să ardă câteva bobiţe de tămâie şi să spună: „Cezarul este Domn“. Creştinii nu puteau să se conformeze acestei cerinţe întrucât pentru ei „Isus este Domn“. Din acest motiv ei au avut de suportat multe necazuri. — Romani 10:9.

13. Deşi săraci pe plan material, în ce sens erau bogaţi creştinii din Smirna?

¹³ Pe lângă necazuri, creştinii din Smirna au avut de suferit şi din cauza sărăciei, suportând, probabil, sancţiuni economice ca urmare a faptului că nu practicau cultul împăratului. Slujitorii lui Iehova de azi nu sunt nici ei scutiţi de astfel de încercări (Revelaţia 13:16, 17). Deşi săraci din punct de vedere material, cei asemenea creştinilor din Smirna sunt bogaţi spiritualiceşte şi, de fapt, nu aceasta contează cel mai mult? — Proverbele 10:22; 3 Ioan 2.

14, 15. Ce mângâiere pot găsi cei unşi în Revelaţia 2:10?

¹⁴ Majoritatea evreilor din Smirna erau „o sinagogă a lui Satan“ deoarece urmau tradiţii nescripturale, îl respingeau pe Fiul lui Dumnezeu şi vorbeau blasfemator la adresa continuatorilor născuţi de spirit ai lui Isus (Romani 2:28, 29). Dar cei unşi puteau găsi multă alinare în următoarele cuvinte ale lui Cristos: „Nu te teme de lucrurile pe care eşti pe punctul de a le suferi. Iată! Diavolul va continua să-i arunce pe unii dintre voi în închisoare ca să fiţi puşi la încercare în mod deplin şi ca să aveţi un necaz de zece zile. Dovedeşte-te fidel până la moarte, şi îţi voi da coroana vieţii“. — Revelaţia 2:10.

¹⁵ Lui Isus nu i-a fost teamă să moară pentru că susţinea suveranitatea lui Iehova (Filipeni  2:5–8). Deşi în prezent Satan duce război împotriva rămăşiţei unse, membrii acesteia nu se tem de ceea ce trebuie să suporte ca grup: necazuri, închisoare sau moarte violentă (Revelaţia 12:17). Ei vor birui lumea. Şi în locul unei ghirlande de flori ofilinde dăruite în semn de victorie cu ocazia jocurilor păgâne, Cristos le promite celor unşi înviaţi „coroana vieţii“ ca fiinţe cereşti nemuritoare. Ce dar inestimabil!

16. Dacă aparţinem unei congregaţii asemănătoare celei din Smirna antică, asupra cărei controverse ar trebui să ne concentrăm?

¹⁶ Dar cum stau lucrurile cu noi — fie că avem speranţă cerească, fie pământească — dacă aparţinem unei congregaţii asemănătoare celei din Smirna antică? În acest caz e bine să ne ajutăm colaboratorii creştini să se concentreze asupra motivului principal pentru care Dumnezeu permite persecuţia: controversa suveranităţii universale. Orice Martor al lui Iehova care-şi păstrează integritatea demonstrează că Satan este un mincinos şi că omul, chiar persecutat fiind, poate apăra cu fermitate dreptul lui Iehova de a domni ca Suveran al universului (Proverbele 27:11). Să-i încurajăm, aşadar, şi pe ceilalţi creştini să suporte persecuţiile. Astfel ei se vor putea bucura de „privilegiul de a-i aduce fără teamă [lui Iehova] un serviciu sacru cu loialitate şi dreptate înaintea lui, în toate zilele noastre“, chiar pentru eternitate. — Luca 1:68, 69, 74, 75.

Îngerului din Pergam

17, 18. Ce închinare se practica în Pergam, şi ce ar fi putut însemna refuzul de a participa la asemenea acte de idolatrie?

¹⁷ Congregaţia din Pergam a fost lăudată, dar şi corectată (citeşte Revelaţia 2:12–17). Situat la circa 80 de kilometri nord de Smirna, Pergamul era un oraş cufundat în religie falsă. Se pare că magii caldeeni (astrologii) se refugiaseră aici din Babilon. Mulţimi de oamenii bolnavi veneau la renumitul templu al lui Asclepius, zeul fals al vindecărilor şi al medicinei. Având un templu dedicat închinării la Caesar Augustus, Pergamul era numit „principalul centru al cultului împăratului de la începuturile imperiului“. — Encyclopædia Britannica, 1959, volumul 17, pagina 507.

¹⁸ În Pergam exista un altar dedicat lui Zeus. Oraşul era şi centrul zeificării oamenilor, practică promovată de Satan. De aceea, s-a şi spus despre congregaţia din Pergam că locuia ‘acolo unde era tronul lui Satan’. Cel ce susţinea suveranitatea lui Iehova şi refuza să i se închine împăratului putea plăti cu viaţa. Lumea zace şi acum în puterea Diavolului, iar simbolurile naţionale au devenit obiect de idolatrie (1 Ioan 5:19). Din secolul întâi şi până în zilele noastre, au fost martirizaţi mulţi creştini fideli. Ei au trecut prin situaţii asemănătoare celei a creştinului pe care Cristos l-a numit „Antipa, martorul meu, cel fidel, care a fost omorât lângă voi“. Cu siguranţă că Iehova Dumnezeu şi Isus Cristos îşi amintesc de aceşti slujitori loiali. — 1 Ioan 5:21.

19. Ce a făcut Balaam şi împotriva căror lucruri trebuie să vegheze toţi creştinii?

¹⁹ Cristos a vorbit şi despre „învăţătura lui Balaam“. Avid după câştiguri materiale, profetul  fals Balaam a încercat să blesteme Israelul. Când Dumnezeu a transformat blestemul acestuia într-o binecuvântare, Balaam a complotat cu regele moabit Balac şi i-a atras pe mulţi israeliţi în idolatrie şi în imoralitate sexuală. Bătrânii creştinii trebuie să fie la fel de fermi în ce priveşte dreptatea ca Fineas, care a acţionat împotriva lucrărilor lui Balaam (Numeri 22:1–25:15; 2 Petru 2:15, 16; Iuda 11). De fapt, toţi creştinii trebuie să vegheze pentru a nu permite ca în congregaţie să se strecoare tendinţe idolatre sau imoralitate sexuală. — Iuda 3, 4.

20. Ce ar trebui să facă un creştin care începe să cocheteze cu idei apostate?

²⁰ Congregaţia din Pergam era în mare pericol deoarece îi tolera în rândurile ei pe cei ce ‘ţineau ferm învăţătura sectei lui Nicolae’. Cristos i-a spus acestei congregaţii: „Căieşte-te. Altminteri, eu vin repede la tine şi voi purta război împotriva lor cu sabia lungă a gurii mele“. Sectanţii vor să-i vatăme spiritualiceşte pe creştini, iar cei hotărâţi să promoveze sciziuni sau secte nu vor moşteni Regatul lui Dumnezeu (Romani 16:17, 18; 1 Corinteni 1:10; Galateni 5:19–21). Dacă vreun creştin începe să cocheteze cu idei apostate şi intenţionează să le răspândească, ar trebui să ia în considerare avertismentul lui Cristos! Pentru a scăpa de distrugere el trebuie să se căiască şi să apeleze la ajutorul spiritual al bătrânilor de congregaţie (Iacov 5:13–18). Este deosebit de important să acţioneze imediat, căci Isus vine neîntârziat să execute judecata!

21, 22. Cine ia din „mana ascunsă“, şi ce simbolizează ea?

²¹ Creştinii unşi fideli şi însoţitorii lor loiali nu trebuie să se teamă de această judecată iminentă. Toţi cei ce respectă sfaturile date de Isus sub îndrumarea spiritului sfânt al lui Dumnezeu vor avea parte de binecuvântări. De exemplu, creştinii unşi care au biruit lumea vor fi invitaţi să mănânce din „mana ascunsă“ şi vor primi „o pietricică albă“ pe care este „scris un nume nou“.

²² Dumnezeu le-a dat israeliţilor mana pentru a-i ajuta să supravieţuiască de-a lungul celor 40 de ani de peregrinare prin deşert. O parte din acea „pâine“ era păstrată într-un vas de aur aflat în interiorul arcei legământului, fiind ascunsă în Sfânta Sfintelor din tabernacol, unde o lumină miraculoasă simboliza prezenţa lui Iehova (Exodul 16:14, 15, 23, 26, 33; 26:34; Evrei 9:3, 4). Nimeni nu avea voie să mănânce din acea mană ascunsă. Totuşi, la înviere, continuatorii unşi ai lui Isus îmbracă nemurirea, lucru simbolizat prin consumarea ‘manei ascunse’. — 1 Corinteni 15:53–57.

23. Ce semnificaţie au „pietricica albă“ şi „numele nou“?

²³ Conform justiţiei romane, o pietricică neagră însemna condamnare, în timp ce una albă însemna achitare. Faptul că Isus le dă creştinilor unşi victorioşi „o pietricică albă“ înseamnă că îi declară nevinovaţi, puri şi curaţi. Întrucât romanii foloseau pietricele şi pentru a putea intra la anumite evenimente importante, s-ar putea ca pietricica albă să sugereze că cei unşi sunt admişi într-un anumit loc din cer cu ocazia nunţii Mielului (Revelaţia 19:7–9). Evident, „noul nume“ semnifică privilegiul de a fi uniţi cu Isus în calitate de comoştenitori în Regatul ceresc. Ce încurajare constituie toate acestea pentru cei unşi, precum şi pentru cei asociaţi lor în serviciul lui Iehova, care au speranţa de a trăi pe un pământ paradiziac!

24. Ce poziţie trebuie să luăm faţă de apostazie?

 ²⁴ Să nu uităm că membrii congregaţiei din Pergam erau în pericol din cauza apostaţilor. În cazul în care o situaţie asemănătoare ameninţă bunăstarea spirituală a congregaţiei noastre, să respingem cu tărie apostazia şi să continuăm să umblăm în adevăr (Ioan 8:32, 44; 3 Ioan 4)! Întrucât învăţătorii falşi şi cei înclinaţi spre apostazie pot corupe o congregaţie întreagă, trebuie să luăm o atitudine fermă împotriva apostaziei şi să nu permitem niciodată unor argumente abile şi răuvoitoare să ne determine să nu mai ascultăm de adevăr. — Galateni 5:7–12; 2 Ioan 8–11.

25. Ce se va analiza în articolul următor?

²⁵ Ce cuvinte profunde de laudă şi ce sfaturi înţelepte le-a adresat glorificatul Isus Cristos celor trei congregaţii din Asia Mică despre care am vorbit deja! Însă, îndrumat de spiritul sfânt, el are multe să le spună şi celorlalte patru congregaţii. Aceste mesaje adresate congregaţiilor din Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodiceea vor fi analizate în următorul articol.

Cum aţi răspunde?

• De ce trebuie să fim atenţi la ceea ce le spune Cristos congregaţiilor?

• Cum am putea contribui la reaprinderea „iubirii dintâi“ a congregaţiei?

• De ce putem spune despre creştinii săraci materialiceşte din Smirna că erau în realitate bogaţi?

• Meditând la situaţia congregaţiei din Pergam, cum ar trebui să privim gândirea apostată?

[Întrebări de studiu]

[Harta de la pagina 10]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

GRECIA

ASIA MICĂ

Efes

Smirna

Pergam

Tiatira

Sardes

Filadelfia

Laodiceea

[Legenda ilustraţiei de la pagina 12]

„Marea mulţime“ se va bucura de paradisul pământesc

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 13]

Creştinii persecutaţi înving lumea