Ce se întâmplă cu spiritul de caritate?

DUPĂ atacurile din 11 septembrie 2001 de la New York şi Washington, D.C., sprijinul din partea populaţiei pentru victimele acestei tragedii a fost remarcabil. Organizaţiile de caritate au fost copleşite cu donaţii pentru ajutorarea familiilor victimelor, donaţii în valoare de 2,7 miliarde de dolari americani. Şocaţi de amploarea dezastrului, oameni de pretutindeni erau dornici să dea o mână de ajutor.

Însă atitudinea unora s-a schimbat brusc când a ieşit la iveală că unele organizaţii de caritate bine cunoscute au dat alte întrebuinţări fondurilor strânse. Ştirea că o mare organizaţie filantropică intenţiona să folosească în alte scopuri aproape jumătate din cele 546 de milioane de dolari primite a iscat un scandal de proporţii. Deşi mai târziu organizaţia a revenit asupra deciziei şi şi-a cerut scuze, o reporteră a spus: „Criticii consideră această schimbare o măsură nu numai tardivă, ci şi inutilă pentru a recâştiga încrederea“ de care se bucura înainte de atacurile din 11 septembrie 2001. Ce se poate spune despre voi? V-a fost zdruncinată în ultimul timp încrederea în organizaţiile de caritate?

Ajutor sau risipă?

Spiritul de caritate este considerat, în general, o virtute. Însă unii sunt de altă părere. Cu mai bine de 200 de ani în urmă, eseistul englez Samuel Johnson a scris: „Eşti mai sigur că faci un bine când plăteşti pe cineva pentru munca lui decât atunci când dai bani în scopuri caritabile“. Şi în prezent, unii oameni au aceleaşi reţineri. Iar ştirile despre proasta administrare a donaţiilor sau folosirea lor în alte scopuri decât cele preconizate nu fac decât să slăbească şi mai mult încrederea oamenilor. Să analizăm două exemple recente.

Directorul unei organizaţii religioase de caritate din San Francisco a fost concediat din cauză că şi-ar fi decontat din banii agenţiei cheltuielile pentru operaţia sa estetică, precum şi pentru mesele luate la restaurant timp de doi ani, în valoare de 500 de dolari pe săptămână. În Marea Britanie, organizatorii unui spectacol televizat care avea drept scop strângerea de fonduri pentru acte caritabile au fost foarte stânjeniţi când s-a descoperit că din cele 6,5 milioane de lire sterline (circa 10 milioane de dolari americani) trimise pentru construirea de noi orfelinate în România s-au construit doar 12 clădiri, şi acelea sub standardele cerute, iar pentru sute de  mii de dolari cheltuiţi nu există nici o justificare. Astfel de ştiri nefavorabile i-au făcut pe unii donatori să fie pe bună dreptate mai precauţi când decid ce sume să doneze şi cui anume.

A da sau a nu da

Cu toate acestea, ar fi trist să lăsăm ca acţiunile unor persoane sau organizaţii să ne înăbuşe interesul sincer şi compasiunea faţă de alţii. Iată ce spune Biblia: „Forma de închinare curată şi neîntinată din punctul de vedere al Dumnezeului şi Tatălui nostru este aceasta: să te îngrijeşti de orfani şi de văduve în necazul lor“ (Iacov 1:27). Într-adevăr, grija faţă de cei săraci şi dezavantajaţi este o parte integrantă a adevăratului creştinism.

Totuşi, v-aţi putea întreba: Ar trebui să continuu să donez bani în scopuri caritabile sau ar fi mai bine să încerc să-i ajut personal pe alţii? Ce fel de daruri doreşte Dumnezeu să oferim? În articolul următor vor fi dezbătute aceste întrebări.