Să învăţăm secretul de a fi mulţumiţi

Într-o scrisoare încurajatoare adresată creştinilor din Filipi, apostolul Pavel a scris: „Am învăţat, în orice împrejurare m-aş afla, să-mi fie de ajuns ce am. . . . În toate lucrurile şi în toate împrejurările am învăţat secretul atât de a fi sătul, cât şi de a fi flămând, atât de a fi în abundenţă, cât şi de a fi în nevoie“. — Filipeni 4:11, 12.

Care a fost secretul sentimentului de mulţumire al lui Pavel? Având în vedere costul ridicat al vieţii şi instabilitatea economică din zilele noastre, adevăraţilor creştini le va fi, cu siguranţă, de mare ajutor să înveţe să fie mulţumiţi cu ceea ce au pentru a se putea concentra asupra serviciului lor adus lui Dumnezeu.

MAI înainte, Pavel a făcut în scrisoarea sa o descriere a carierei de succes pe care o avusese în trecut. Iată ce a spus el: „Dacă altcineva consideră că are motive de încredere în carne, eu cu atât mai mult: circumcis în a opta zi, din neamul lui Israel, din tribul lui Beniamin, evreu născut din evrei; în ce priveşte legea, fariseu; în ce priveşte zelul, persecutor al congregaţiei; în ce priveşte dreptatea care este prin intermediul legii, unul care s-a dovedit ireproşabil“ (Filipeni 3:4–6). În plus, preoţii de seamă din Ierusalim i-au încredinţat lui Pavel, un iudeu înflăcărat, o misiune, asigurându-l de sprijinul lor. Toate acestea îi ofereau perspective grandioase în sistemul iudaic: putere şi prestigiu pe plan politic, religios şi, bineînţeles, financiar. — Faptele 26:10, 12.

Însă când Pavel a devenit un ministru creştin plin de zel, lucrurile s-au schimbat radical. De dragul veştii bune, el a fost dispus să renunţe la cariera sa de succes şi la toate lucrurile considerate înainte importante (Filipeni 3:7, 8). Dar cum avea să se întreţină de acum înainte? Avea să primească o remuneraţie ca ministru creştin? Cum aveau să-i fie satisfăcute necesităţile personale?

Pavel şi-a efectuat ministerul fără să fie plătit. Pentru a nu fi o povară pentru cei cărora le slujea, cât timp a stat în Corint, el a lucrat alături de Aquila şi Priscila la confecţionarea de corturi şi a efectuat şi alte munci pentru a se întreţine (Faptele 18:1–3; 1 Tesaloniceni 2:9; 2 Tesaloniceni 3:8–10). Pavel a făcut trei călătorii misionare lungi şi, de asemenea, a mers să viziteze congregaţiile care aveau nevoie de încurajare. Fiind pe deplin ocupat în serviciul lui Dumnezeu, el avea puţine lucruri materiale. De obicei, fraţii se îngrijeau ca el să aibă cele necesare. Totuşi, au existat şi situaţii potrivnice  când el a fost în nevoie (2 Corinteni 11:27; Filipeni 4:15–18). Însă Pavel nu s-a plâns niciodată şi nu a râvnit la bunurile altora. El a lucrat din greu şi cu bucurie în folosul colaboratorilor săi creştini. De fapt, Pavel a fost cel care a citat binecunoscutele cuvinte ale lui Isus: „Este mai multă fericire în a da decât în a primi“. Ce exemplu remarcabil pentru noi toţi! — Faptele 20:33–35.

Ce înseamnă să fim mulţumiţi cu ce avem?

Un lucru esenţial care l-a ajutat pe Pavel să fie fericit a fost spiritul de mulţumire. Însă ce înseamnă să fii mulţumit? Simplu spus, să fii satisfăcut cu strictul necesar. În acest sens, Pavel i-a spus însoţitorului său Timotei: „Desigur, este un mijloc de mare câştig această devoţiune sfântă împreună cu faptul de a fi mulţumit. Căci noi n-am adus nimic în lume şi nici nu putem să ducem ceva din ea. Astfel, având hrană şi acoperământ, vom fi mulţumiţi cu aceste lucruri“. — 1 Timotei 6:6–8.

Observaţi că Pavel a asociat sentimentul de mulţumire cu devoţiunea sfântă. El a înţeles că adevărata fericire izvorăşte din devoţiunea sfântă, adică din a pune serviciul lui Dumnezeu pe primul plan, şi nu din lucrurile materiale sau din bogăţii. ‘Hrana şi acoperământul’ erau simple mijloace pentru a continua să urmărească devoţiunea sfântă. Aşadar, pentru Pavel, secretul de a fi mulţumit era acesta: Încrede-te în Iehova indiferent de situaţie.

În prezent, mulţi oameni îşi fac tot felul de griji şi sunt nefericiţi din cauză că nu cunosc sau poate chiar ignoră acest secret. În loc să înveţe să fie mulţumiţi cu ce au, ei preferă să-şi pună încrederea în bani şi în lucrurile pe care le pot cumpăra cu ei. Industria publicităţii şi mijloacele de informare în masă încearcă să-i convingă pe oameni că nu pot fi fericiţi dacă  nu obţin fără întârziere produsele şi aparatura de ultimă oră şi cele mai sofisticate. În acest mod mulţi oameni se lasă prinşi în goana după bani şi după lucruri materiale. Însă nu găsesc fericire şi satisfacţie, ci „cad în ispită şi în cursă şi în multe dorinţe nesăbuite şi nocive, care îi cufundă pe oameni în distrugere şi ruină“. — 1 Timotei 6:9, 10.

Ei au învăţat secretul

Este posibil ca în aceste timpuri să trăim în devoţiune sfântă, să ne mulţumim cu ce avem şi să fim, totodată, fericiţi şi satisfăcuţi? Bineînţeles. De fapt, milioane de oameni trăiesc în acest fel. Ei au învăţat secretul de a fi fericiţi şi de a se mulţumi cu ceea ce au. Aceştia sunt Martorii lui Iehova, care s-au dedicat lui Dumnezeu pentru a înfăptui voinţa divină şi pentru a-i învăţa pe oamenii de pretutindeni despre scopurile sale.

Să ne gândim, de pildă, la cei care s-au oferit să primească o instruire  specială şi să meargă ca misionari în ţări necunoscute pentru a predica vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu (Matei 24:14). Foarte adesea, nivelul de trai din aceste ţări este mai scăzut decât cel cu care erau ei obişnuiţi. De exemplu, la începutul anului 1947, când misionarii au ajuns într-o ţară asiatică, rănile războiului erau încă vizibile şi puţine case aveau curent electric. În multe ţări în care au fost trimişi misionari, rufele se spălau cu mâna pe o scândură sau pe o piatră la marginea unui râu, şi nu cu maşina de spălat. Dar ei veniseră să-i înveţe pe oameni adevărul biblic, aşa că s-au adaptat la condiţiile locale şi s-au dedicat pe deplin ministerului.

Alţii au început ministerul cu timp integral ori s-au mutat în zone în care vestea bună nu ajunsese încă. Adulfo a slujit peste 50 de ani ca ministru cu timp integral în diferite regiuni din Mexic. Iată ce ne mărturiseşte el: „Asemenea apostolului Pavel, eu şi soţia mea am învăţat să ne adaptăm. Odată, am vizitat o congregaţie îndepărtată; până la primul oraş sau la prima piaţă era o mare distanţă. Fraţii se mulţumeau să mănânce la fiecare masă o tortilla cu puţină untură de porc şi sare şi să bea o ceaşcă de cafea. Asta era tot: trei porţii de tortilla pe zi. Astfel, am învăţat să trăim la fel ca fraţii noştri. În cei 54 de ani de serviciu cu timp integral am avut multe experienţe de acest gen“.

Florentino ne povesteşte cum el şi familia sa au trebuit să facă faţă unor situaţii dificile. Amintindu-şi de copilărie, el spune: „Tatăl meu a fost un comerciant bogat. Deţinea multe pământuri. Îmi amintesc şi acum casa de bani de la magazinul nostru alimentar. Avea un sertar de 50 cm pe 20 cm, cu patru compartimente. În el puneam banii câştigaţi peste zi. La sfârşitul zilei, era plin până la refuz de bancnote şi monede.

Însă, mai târziu, am trecut printr-un impas financiar şi de la prosperitatea de care ne bucuram înainte, am ajuns în sărăcie. Am pierdut tot ce aveam în afară de casă. Pe lângă aceasta, unul dintre fraţii mei a avut un accident şi a rămas paralizat de ambele picioare. Nimic nu mai era ca înainte. Un timp am lucrat ca vânzător: vindeam fructe şi carne. În plus, mergeam la cules de bumbac, de struguri şi de lucernă şi dădeam o mână de ajutor la irigaţii. Unii spuneau că eram felul de om priceput la toate. Mama ne încuraja deseori spunându-ne că noi deţineam adevărul, o bogăţie spirituală de care puţini au parte. Aşadar, am văzut cum e să ai de toate, dar şi cum e să ai puţin sau chiar nimic. Acum, după circa 25 de ani de serviciu cu timp integral, pot spune că simt în fiecare zi bucuria de a şti că am ales cel mai bun mod de viaţă: serviciul cu timp integral adus lui Iehova“.

Biblia ne arată în mod clar că „scena acestei lumi este în schimbare“. De aceea, ea ne dă îndemnul: „Aceia care se bucură [să fie] ca aceia care nu se bucură, şi aceia care cumpără ca aceia care nu posedă, şi aceia care se folosesc de lume ca aceia care nu se folosesc din plin de ea“. — 1 Corinteni 7:29–31.

Acum este timpul să vă analizaţi îndeaproape modul de viaţă. Dacă aveţi resurse limitate, fiţi atenţi să nu vă lăsaţi cuprinşi de resentimente sau de amărăciune şi invidie. Însă dacă aveţi o stare materială bună, aţi da dovadă de înţelepciune păstrând un punct de vedere echilibrat cu privire la lucrurile materiale ca să nu pună stăpânire pe voi. Aşa cum a avertizat apostolul Pavel, faceţi tot posibilul să vă puneţi speranţa ‘nu în bogăţii nesigure, ci în Dumnezeu, care ne furnizează toate lucrurile din abundenţă spre desfătarea noastră’. Dacă veţi proceda în acest fel, şi voi veţi putea spune că aţi învăţat secretul de a fi mulţumiţi. — 1 Timotei 6:17–19.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 9]

Pavel a muncit cu mâinile sale pentru a nu fi o povară pentru alţii

[Legenda fotografiilor de la pagina 10]

Mii de persoane sunt fericite trăind în ‘devoţiune sfântă şi fiind mulţumite’