Ajutor acordat unui grup „lingvistic“ unic din Coreea

ÎN VARA anului 1997, un grup de persoane foarte entuziaste, dar tăcute, au participat la un congres de district al Martorilor lui Iehova. Acesta a fost primul congres organizat în Coreea pentru surdo-muţi şi hipoacuzici. Asistenţa maximă a fost de 1 174 de persoane. Întregul program — cuvântările, interviurile şi drama — s-a ţinut în limbajul coreean al semnelor, iar imaginile au fost proiectate pe un ecran uriaş, astfel încât toţi cei aflaţi în Sala de Congrese să le poată vedea. Congresul a constituit încununarea cu succes a multor ani de eforturi uriaşe depuse de numeroşi voluntari.

Va veni timpul când pe pământul transformat în paradis ‘urechile surzilor se vor deschide’ (Isaia 35:5). Pentru a trăi însă în acest paradis, oamenii, inclusiv surdo-muţii, trebuie mai întâi să „intre“ într-un paradis spiritual — acea stare spirituală înfloritoare de care are parte poporul binecuvântat al lui Dumnezeu. Ei trebuie să se dedice, să se boteze ca Martori ai lui Iehova şi să fie instruiţi de Iehova. — Mica 4:1–4.

Începuturi mici

Deşi în anii ’60 li s-a predicat unor surdo-muţi, abia în anii ’70 câţiva dintre ei au început să asiste la întrunirile Martorilor lui Iehova din Seul, capitala Republicii Coreea. Un frate creştin care reuşea să scrie foarte repede nota pe o tablă ideile principale din cuvântări, inclusiv versetele amintite.

În 1971, un Martor din oraşul Taejon a început să-i predea mesajul despre Regat fiului său surdo-mut, precum şi prietenilor acestuia surdo-muţi. Unii dintre ei au devenit predicatori zeloşi ai Regatului, iar în prezent sunt de mare ajutor în teritoriul de surdo-muţi. — Zaharia 4:10.

Tinerii se oferă de bunăvoie

Pentru ca surdo-muţii să asimileze cunoştinţă despre Iehova şi despre Isus şi, astfel, să umble pe calea vieţii, este nevoie de voluntari care să depună eforturi susţinute (Ioan 17:3). În acest scop, mai mulţi Martori ai lui Iehova au învăţat  limbajul semnelor şi au fost binecuvântaţi cu experienţe frumoase.

La vârsta de 15 ani, Park In-sun şi-a fixat ca obiectiv să înveţe limbajul semnelor. Pentru aceasta, el s-a angajat ca ucenic la o fabrică unde lucra un grup de 20 de surdo-muţi. El a stat 8 luni împreună cu aceştia ca să înveţe limbajul lor, precum şi modul în care gândesc ei. Anul următor, Park In-sun a devenit pionier regular, adică proclamator cu timp integral al Regatului, şi a început să lucreze cu un grup de surdo-muţi care manifestau interes faţă de adevărul biblic. Grupul a crescut foarte repede, iar în scurt timp la întrunirile ţinute duminica asistau peste 35 de surdo-muţi. — Psalmul 110:3.

Apoi, în Seul s-au ţinut pentru prima oară întruniri creştine exclusiv în limbajul semnelor. Fratele Park In-sun a slujit ca pionier special în acest grup tot mai numeros. El a ajuns să cunoască foarte bine limbajul semnelor. În unele luni, conducea 28 de studii biblice la domiciliu. Mulţi dintre aceşti surdo-muţi au progresat şi au devenit Martori ai lui Iehova.

Ca urmare a acestei activităţi intense efectuate de voluntari, în octombrie 1976 s-a format prima congregaţie de surdo-muţi din Seul, având 40 de vestitori şi doi pionieri regulari. Acest lucru a contribuit la sporirea activităţii şi în alte oraşe din Coreea. Mulţi surdo-muţi erau însetaţi după vestea bună şi aşteptau să fie vizitaţi.

Predicându-le surdo-muţilor

Poate că vă întrebaţi cum erau găsiţi surdo-muţii. O mare parte dintre ei au fost contactaţi folosind metoda „recomandărilor“. Mai mult, erau vizitaţi patronii magazinelor de orez, iar ei le ofereau voluntarilor numele şi adresa clienţilor lor surdo-muţi. O mână de ajutor pentru obţinerea acestor informaţii au dat şi unele birouri guvernamentale. Parcurgerea cu conştiinciozitate a teritoriului cu surdo-muţi s-a dovedit a fi atât de eficientă, încât cu timpul s-au format patru congregaţii de surdo-muţi. Mulţi tineri creştini au fost încurajaţi să înveţe limbajul semnelor.

Pionierii speciali care învăţaseră limbajul semnelor au fost repartizaţi de filiala Martorilor lui Iehova să slujească în aceste congregaţii. Recent, unii absolvenţi ai Şcolii de Instruire Ministerială au fost repartizaţi şi ei în aceste congregaţii, întărindu-le astfel din punct de vedere spiritual.

Există însă şi dificultăţi ce trebuie depăşite. Pentru a sluji în acest teritoriu, voluntarii trebuie să se străduiască să înţeleagă cum gândesc surdo-muţii şi care sunt obiceiurile lor. Aceştia sunt foarte direcţi în gândire şi acţiune. Uneori, acest lucru îi surprinde pe ceilalţi oameni şi poate cauza chiar neînţelegeri. În plus, surdo-muţii cu care Martorii studiază Biblia trebuie ajutaţi să-şi perfecţioneze propriul limbaj şi trebuie încurajaţi să citească şi să studieze mai mult.

În viaţa de zi cu zi, surdo-muţii se confruntă cu probleme pe care ceilalţi oameni, în general, nu le au. Comunicarea cu personalul din instituţiile de stat şi din domeniul sanitar, precum şi simplele tranzacţii comerciale devin adesea pentru ei probleme dificile. Beneficiind însă de sprijinul iubitor oferit de Martorii din congregaţiile vecine, surdo-muţii simt ce înseamnă să aparţii cu adevărat unei comunităţi creştine. — Ioan 13:34, 35.

 Mărturia informală dă rezultate

În Pusan, principalul port din sudul Coreei, un Martor a întâlnit doi surdo-muţi care au scris pe o bucăţică de hârtie următoarele cuvinte: „Ne place paradisul. Vrem să ştim ce versete vorbesc despre viaţa veşnică“. Fratele şi-a notat adresa lor şi au stabilit ca el să-i viziteze. Când a mers la adresa respectivă, camera era plină de surdo-muţi ce aşteptau să „audă“ mesajul despre Regat. În urma acestei întâmplări, fratele şi-a propus să înveţe limbajul semnelor. În scurt timp, în Pusan s-a format o congregaţie de surdo-muţi.

Un frate din acea congregaţie a zărit doi surdo-muţi comunicând unul cu altul prin semne. El i-a abordat şi a aflat că tocmai veneau de la o întrunire religioasă. Fratele i-a invitat la Sala Regatului, la întrunirea care se ţinea la ora două în după-amiaza aceleiaşi zile. Aceştia au venit, iar apoi s-a început un studiu biblic cu ei. La scurt timp după aceea, cei doi au asistat la un congres de district împreună cu 20 dintre prietenii lor surdo-muţi. Din acest grup, mai mulţi surdo-muţi şi-au dedicat viaţa lui Iehova. Doi sunt în prezent bătrâni de congregaţie, iar un altul este slujitor ministerial, ei slujind în congregaţii de surdo-muţi.

 Tenacitatea este răsplătită

Întrucât unii surdo-muţi locuiesc la o distanţă destul de mare de o congregaţie de surdo-muţi, adesea sunt necesare eforturi asidue şi tenacitate pentru a le oferi hrană spirituală cu regularitate din Biblie. De exemplu, un bărbat de 31 de ani îşi câştiga existenţa pescuind în apele din apropierea unei insule. El a auzit mesajul Biblei de la fratele lui mai mic, care fusese vizitat de Martorii lui Iehova. Pentru a-şi potoli setea după lucruri spirituale, pescarul surdo-mut parcurgea cu o ambarcaţiune 16 kilometri până la oraşul Tongyoung, aflat pe coasta sudică a Coreei. Aici se întâlnea cu un pionier special care venea din congregaţia de surdo-muţi din oraşul Masan. În fiecare zi de luni, pionierul special călătorea 65 kilometri doar ca să se întâlnească cu acest pescar şi să studieze Biblia cu el.

Ca să asiste duminica la întrunirea ce se ţinea în oraşul Masan, pescarul parcurgea 16 kilometri cu o ambarcaţiune, după care lua un autobuz şi călătorea încă 65 de kilometri. Tenacitatea lui a dat roade. În câteva luni, el a făcut progrese în ce priveşte limbajul semnelor, a învăţat mai multe caractere coreene şi, ceea ce e cel mai important, a învăţat care este singura modalitate de a lega relaţii strânse cu Iehova. Înţelegând cât de importante erau întrunirile şi predicarea cu regularitate, el s-a mutat pe teritoriul congregaţiei de surdo-muţi. A fost uşor să ia o astfel de decizie? Nu, deoarece a trebuit să renunţe la munca lui de pescar, ce îi aducea un venit de până la 3 800 $ pe lună. Însă tenacitatea sa a fost răsplătită. După ce a progresat în cunoaşterea adevărului, el s-a botezat, iar acum îi slujeşte fericit lui Iehova împreună cu familia lui.

Traduceri pentru surdo-muţi

Vestea bună despre Regat este adesea transmisă verbal. Totuşi, pentru a transmite mesajul din Cuvântul lui Dumnezeu cât mai exact, este esenţial ca învăţătura biblică să fie prezentată într-o formă permanentă, care nu dispare aşa uşor. Astfel, în secolul întâi, bărbaţi maturi, cu experienţă au scris cărţi şi scrisori (Faptele 15:22–31; Efeseni 3:4; Coloseni 1:2; 4:16). În zilele noastre, hrana spirituală este furnizată din abundenţă prin intermediul cărţilor şi al altor publicaţii creştine. Acestea sunt traduse în sute de limbi, inclusiv în câteva limbaje ale semnelor. Pentru a realiza acest lucru în limbajul coreean al semnelor, filiala din Coreea a înfiinţat un departament de traducere în limbajul semnelor. Un alt departament produce videocasete în limbajul semnelor. În acest mod sunt hrăniţi spiritualiceşte proclamatorii surdo-muţi ai veştii bune şi persoanele surdo-mute interesate din congregaţiile de pe teritoriul Coreei.

Deşi mulţi cunosc foarte bine limbajul semnelor şi au ajutat la producerea acestor videocasete, cei mai buni traducători sunt, în general, cei care au părinţi surdo-muţi. Ei au învăţat limbajul semnelor din copilărie, şi astfel au ajuns să îl cunoască foarte bine. În plus, prin gesturile lor şi prin expresia feţei, ei dau viaţă mesajului şi îl accentuează bine, atingând astfel inima şi mintea celor ce vizionează videocasetele.

Aşa cum am menţionat deja, în prezent în Coreea se ţin cu regularitate congrese în limbajul semnelor. Pentru a realiza aceste congrese este nevoie de multă muncă, mulţi bani şi multe eforturi. Cei din auditoriu sunt recunoscători pentru această îngrijire. După încheierea programului, mulţi zăbovesc la locul de desfăşurare a congresului în dorinţa de a se bucura de o asociere ziditoare cu fraţii lor şi de a „discuta“ despre excelenta hrană spirituală furnizată cu acea ocazie. Cu siguranţă că nu e uşor să lucrezi în mijlocul acestui grup unic, însă binecuvântările spirituale sunt mari, ceea ce face să merite efortul.

[Legenda fotografiilor de la pagina 10]

Videocasete în limbajul semnelor produse în Coreea: „Ce pretinde Dumnezeu de la noi?“, „Să apreciem moştenirea noastră spirituală“, „Exemple-avertisment pentru zilele noastre“ şi „Să respectăm autoritatea lui Iehova“

[Legenda fotografiilor de la pagina 10]

În sensul acelor de ceasornic, începând de jos: producerea unei videocasete în limbajul semnelor la filiala din Coreea; găsirea unor semne pentru termenii teocratici; echipa de traducere în limbajul semnelor; oferind sugestii interpretului în timpul producerii unei videocasete