Căutaţi ce este bun în ceilalţi

„Adu-Ţi aminte de mine, spre bine, Dumnezeul meu!“ — NEEMIA 13:31.

1. Cum dă dovadă Iehova de bunătate faţă de toţi?

CÂND soarele se arată în sfârşit după mai multe zile mohorâte, oamenii se înseninează şi sunt mai bine dispuşi. În mod asemănător, după zile în şir de căldură toridă şi arşiţă, o ploaie — chiar şi una torenţială — aduce înviorare. Iubitorul nostru Creator, Iehova, a proiectat atmosfera pământului în aşa fel încât să avem acest minunat dar, vremea. Isus a scos în evidenţă generozitatea lui Dumnezeu când a afirmat: „Continuaţi să-i iubiţi pe duşmanii voştri şi să vă rugaţi pentru cei care vă persecută; ca să vă dovediţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri, deoarece el face să răsară soarele său peste cei răi şi peste cei buni şi face să plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi“ (Matei 5:43–45). Da, Iehova dă dovadă de bunătate faţă de toţi. Slujitorii săi trebuie să se străduiască să-l imite căutând ce este bun în alţii.

2. a) Ce anume îl motivează pe Iehova să dea dovadă de bunătate? b) La ce se uită Iehova pentru a vedea cum reacţionăm la bunătatea sa?

² Ce anume îl motivează pe Iehova să dea dovadă de bunătate? De la căderea în păcat a lui Adam, Iehova nu a încetat să caute ce este bun în oameni (Psalmul 130:3, 4). Scopul său este să restabilească omenirea ascultătoare la viaţă în Paradis (Efeseni 1:9, 10). Bunătatea sa nemeritată ne dă perspectiva eliberării din sclavia păcatului şi a imperfecţiunii prin intermediul Seminţei promise (Geneza 3:15; Romani 5:12, 15). Faptul de a accepta răscumpărarea face posibilă  o viitoare restabilire la perfecţiune. În prezent, Iehova ne priveşte pe fiecare dintre noi pentru a vedea, printre altele, cum reacţionăm la generozitatea sa (1 Ioan 3:16). El observă tot ce facem pentru a ne demonstra aprecierea faţă de bunătatea sa. Apostolul Pavel a scris: „Dumnezeu nu este nedrept ca să uite lucrarea voastră şi iubirea pe care aţi arătat-o pentru numele său“. — Evrei 6:10.

3. Ce întrebare merită atenţia noastră?

³ Cum putem căuta ce este bun în alţii, imitându-l astfel pe Iehova? Să analizăm răspunsul la această întrebare în contextul a patru domenii ale vieţii: 1) ministerul creştin, 2) familia, 3) congregaţia şi 4) relaţiile noastre cu alţii.

În lucrarea de predicare şi de facere de discipoli

4. Cum arătăm prin participarea la ministerul creştin că dorim să căutăm ce este bun în alţii?

⁴ „Ogorul este lumea“, a explicat Isus răspunzând la întrebările discipolilor săi referitoare la semnificaţia parabolei despre grâu şi neghină. Prin participarea la ministerul creştin, noi, discipolii de azi ai lui Cristos, arătăm că înţelegem acest adevăr (Matei 13:36–38; 28:19, 20). Serviciul de teren pe care îl efectuăm presupune declararea publică a credinţei noastre. Însuşi faptul că Martorii lui Iehova sunt acum bine cunoscuţi pentru ministerul pe care îl efectuează din casă în casă şi pe străzi este o dovadă a conştiinciozităţii cu care îi căutăm pe toţi cei merituoşi în ce priveşte mesajul Regatului. Într-adevăr, Isus a poruncit: „În orice oraş sau sat intraţi, cercetaţi cine este merituos în locul acela“. — Matei 10:11; Faptele 17:17; 20:20.

5, 6. De ce perseverăm noi vizitându-i de repetate ori pe oameni acasă?

⁵ Când le facem vizite neaşteptate oamenilor, noi observăm cum reacţionează la mesajul pe care îl prezentăm. Uneori vedem că un membru al unei familii este dispus să ne asculte, însă altul din aceeaşi casă pune capăt vizitei strigând „Nu ne interesează“. Ce rău ne pare când opoziţia sau lipsa de interes a unei persoane afectează reacţia alteia! Dar cum putem persevera în a căuta ce este bun în oameni?

⁶ Când predicăm din nou în zona respectivă, următoarea noastră vizită la acea locuinţă  ne oferă posibilitatea să vorbim chiar cu persoana care a pus capăt discuţiei cu ocazia precedentă. Ne putem pregăti în vederea vizitei ţinând cont de cele întâmplate atunci. Întrucât punctul de vedere al persoanei respective a fost influenţat probabil de unele informaţii neadevărate despre intenţiile noastre, s-ar putea ca ea să considere că a făcut bine că nu i-a permis acelui membru al familiei să asculte mesajul nostru. Însă acest lucru nu ne împiedică să continuăm să le predicăm vestea bună celor ce stau în acea locuinţă, încercând cu tact să corectăm unele idei greşite. Noi dorim să-i ajutăm pe toţi să ajungă la o cunoştinţă exactă despre Dumnezeu. Apoi poate că Iehova o va atrage pe acea persoană la el. — Ioan 6:44; 1 Timotei 2:4.

7. Ce ne poate ajuta să fim optimişti când îi abordăm pe oameni?

⁷ Când le-a dat instrucţiuni discipolilor, Isus a vorbit şi despre opoziţia celor din familie. El a spus: „Am venit să cauzez dezbinare: omul împotriva tatălui său şi fiica împotriva mamei sale şi soţia tânără împotriva soacrei sale“. Apoi a adăugat: „Duşmanii omului vor fi cei din propria lui casă“ (Matei 10:35, 36). Totuşi, situaţiile şi atitudinile se schimbă. O boală care poate apărea pe neaşteptate, pierderea unui membru al familiei, un dezastru, o tulburare afectivă şi nenumăraţi alţi factori pot influenţa reacţia oamenilor la predicarea noastră. Căutăm noi într-adevăr ce este bun în oameni dacă avem un punct de vedere pesimist considerând că cei cărora le predicăm nu vor fi niciodată receptivi? Nu ar fi mai bine să-i revizităm cu bucurie? Poate că de data aceasta vor reacţiona altfel. Uneori, nu numai ce spunem, ci şi modul în care vorbim îi poate determina pe interlocutori să reacţioneze mai bine. Faptul de a ne ruga fierbinte lui Iehova înainte de a începe să predicăm ne va ajuta în mod sigur să avem un spirit optimist şi să le prezentăm tuturor mesajul Regatului într-un mod atrăgător. — Coloseni 4:6; 1 Tesaloniceni 5:17.

8. Care poate fi rezultatul când creştinii caută ce este bun în rudele lor care nu sunt Martore?

⁸ În unele congregaţii există familii în care mai mulţi membri îi slujesc lui Iehova. Adesea, ceea ce a câştigat admiraţia şi respectul celor mai tineri a fost perseverenţa unei rude mai în vârstă care, promovând bune relaţii în familie şi în căsnicie, a înlesnit realizarea unei schimbări în inima lor. Respectând sfatul apostolului Petru, multe soţii creştine şi-au câştigat soţii „fără cuvânt“. — 1 Petru 3:1, 2.

În familie

9, 10. Cum au căutat Iacov şi Iosif ce era bun în membrii familiei lor?

⁹ Legăturile strânse care îi unesc pe membrii unei familii reprezintă un alt domeniu ce ne permite să căutăm ce este bun în alţii. În acest sens, putem învăţa ceva din modul în care a tratat Iacov cu fiii săi. În Geneza capitolul 37, versetele 3 şi 4, Biblia spune că Iacov îl iubea în mod deosebit pe Iosif. Ceilalţi fii ai lui Iacov erau atât de geloşi, încât au plănuit să-şi ucidă fratele. Să observăm însă care a fost mai târziu atitudinea lui Iacov şi a lui Iosif: amândoi au căutat ce era bun în membrii familiei lor.

¹⁰ În timp ce slujea ca administrator principal al hranei în Egiptul grav afectat de foamete, Iosif i-a primit cu bunăvoinţă pe fraţii săi. Deşi nu şi-a dezvăluit imediat identitatea, el a dirijat  lucrurile în aşa fel încât să fie sigur că fraţii lui aveau tot ce le trebuia şi că urmau să se întoarcă cu hrană la tatăl lor înaintat în vârstă. Într-adevăr, deşi fusese victima urii lor, Iosif a acţionat spre binele fraţilor săi (Geneza 41:53—42:8; 45:23). În mod asemănător, pe patul de moarte, Iacov a rostit binecuvântări profetice pentru toţi fiii săi. Deşi acţiunile lor greşite au condus la pierderea unor privilegii, nici unul nu a fost privat de o moştenire în ţară (Geneza 49:3–28). Ce extraordinară manifestare a iubirii pline de răbdare!

11, 12. a) Ce exemplu profetic subliniază importanţa faptului de a căuta ce este bun în membrii familiei? b) Ce putem învăţa din exemplul dat de tatăl din ilustrarea lui Isus despre fiul risipitor?

¹¹ Îndelunga răbdare manifestată de Iehova în relaţiile cu naţiunea Israel lipsită de credinţă ne ajută să înţelegem şi mai bine cum caută el ce este bun în slujitorii săi. Folosind ca exemplu situaţia din familia profetului Osea, Iehova a ilustrat iubirea sa plină de răbdare. Gomer, soţia lui Osea, a comis de repetate ori adulter. Cu toate acestea, Iehova i-a poruncit lui Osea: „Du-te iarăşi şi iubeşte o femeie iubită de un altul şi adulteră, potrivit iubirii DOMNULUI faţă de fiii lui Israel, care se îndreaptă spre alţi dumnezei şi care iubesc turtele de stafide“ (Osea 3:1). De ce a fost dată această poruncă? Iehova ştia că unii membri ai naţiunii, care deviase de la căile sale, aveau să reacţioneze favorabil la răbdarea sa. Osea a declarat: „După aceea, fiii lui Israel se vor întoarce şi vor căuta pe DOMNUL Dumnezeul lor şi pe împăratul lor David; şi se vor întoarce cu teamă la DOMNUL şi la bunătăţile Lui, în zilele de pe urmă“ (Osea 3:5). Acesta este, desigur, un exemplu excelent la care putem medita când ne confruntăm cu dificultăţi în familie. Continuând să căutăm ce este bun în ceilalţi membri ai familiei vom lăsa, cel puţin, un excelent exemplu de răbdare.

¹² Parabola lui Isus despre fiul risipitor ne ajută să înţelegem şi mai bine cum putem să căutăm ce este bun în membrii familiei noastre. Fiul mai tânăr s-a întors acasă după ce a dus o viaţă destrăbălată. Tatăl său l-a primit plin de îndurare. Dar cum a reacţionat tatăl la nemulţumirea fiului mai mare, care nu-şi părăsise niciodată familia? Adresându-i-se acestuia, tatăl a spus: „Copile, tu ai fost întotdeauna cu mine şi tot ce este al meu este al tău“. Aceasta nu a  fost o mustrare aspră, ci efectiv o confirmare a iubirii părinteşti. El i-a mai spus: „Pur şi simplu trebuia să ne distrăm şi să ne bucurăm, deoarece acest frate al tău era mort şi a venit la viaţă, era pierdut şi a fost găsit“. În mod asemănător, şi noi trebuie să continuăm să căutăm ce este bun în alţii. — Luca 15:11–32.

În congregaţia creştină

13, 14. Menţionaţi o modalitate prin care putem respecta legea regală a iubirii în congregaţia creştină.

¹³ Fiind creştini, noi ne străduim să respectăm legea regală a iubirii (Iacov 2:1–9). Este adevărat, poate că îi acceptăm pe acei membri ai congregaţiei a căror situaţie materială este diferită de a noastră. Dar există cumva între noi „deosebiri de clasă“ din cauza rasei, a nivelului de cultură sau chiar a mediului religios din care provenim? Dacă da, cum putem să respectăm sfatul lui Iacov?

¹⁴ Ne putem demonstra ospitalitatea dacă îi facem să se simtă bineveniţi pe toţi cei care vin la întrunirile creştine. Dacă luăm iniţiativa să vorbim cu persoanele care asistă pentru prima dată la o întrunire de la Sala Regatului, am putea să risipim orice emoţii sau orice stânjeneală pe care aceştia le-ar putea avea. Într-adevăr, după ce au asistat pentru prima oară la o întrunire creştină, unii au spus: „Toţi au fost atât de prietenoşi, de parcă mă cunoşteau de mult. M-am simţit în largul meu“.

15. Cum pot fi ajutaţi tinerii din congregaţie să manifeste interes faţă de cei mai în vârstă?

¹⁵ În unele congregaţii, unii tineri stau împreună în sală sau în afara sălii la sfârşitul întrunirilor, evitând să vorbească şi cu cei mai în vârstă. Cum ar putea fi depăşită această tendinţă? Desigur, un prim pas este ca părinţii să-şi instruiască copiii acasă, pregătindu-i pentru întruniri (Proverbele 22:6). Copiilor li se poate încredinţa sarcina de a aduce publicaţiile pe care vor trebui să le ia cu toţii la întrunire. Tot părinţii sunt cei mai în măsură să-şi îndemne copiii să schimbe câteva cuvinte cu cei în vârstă şi cu cei bolnavi de la Sala Regatului. Copiii pot avea un sentiment de satisfacţie dacă le adresează acestor persoane câteva cuvinte pline de sens.

16, 17. Cum pot adulţii să caute ce este bun în membrii mai tineri ai congregaţiei?

¹⁶ Fraţii şi surorile mai în vârstă trebuie să manifeste interes faţă de tinerii din congregaţie (Filipeni 2:4). Ei pot lua iniţiativa să le vorbească în mod încurajator tinerilor. De obicei, la întruniri sunt prezentate şi unele idei mai deosebite. Tinerii ar putea fi întrebaţi dacă le-a plăcut întrunirea şi dacă le-a atras atenţia vreo idee practică. Tinerii sunt o parte integrantă a congregaţiei; prin urmare, ei trebuie felicitaţi când sunt atenţi şi trebuie lăudaţi pentru orice comentariu pe care îl fac pe parcursul întrunirii sau pentru orice temă pe care o susţin. Modul în care tinerii colaborează cu membrii mai în vârstă ai congregaţiei şi felul în care se achită de unele treburi gospodăreşti va arăta că ar putea probabil să se achite bine şi de responsabilităţi mai mari în viitor. — Luca 16:10.

 ¹⁷ Acceptând responsabilităţi, unii tineri fac progrese şi astfel calităţile lor spirituale le permit să primească sarcini mai importante. Faptul că au ceva de făcut îi ajută, de asemenea, să evite conduita neînţeleaptă (2 Timotei 2:22). Prin aceste sarcini, fraţii care aspiră la privilegiul de a fi slujitori ministeriali pot fi „încercaţi în ceea ce priveşte capacitatea“ (1 Timotei 3:10). Participarea lor entuziastă la întruniri şi zelul lor în minister, precum şi interesul pe care îl manifestă faţă de toţi membrii congregaţiei le permit bătrânilor de congregaţie să discearnă potenţialul lor când analizează posibilitatea de a le încredinţa privilegii suplimentare.

Să căutăm ce este bun în ceilalţi

18. Ce capcană în ce priveşte judecata trebuie evitată, şi de ce?

¹⁸ „Nu este bine să dai dovadă de părtinire la judecată“ (NW), se spune în Proverbele 24:23. Înţelepciunea cerească pretinde ca bătrânii să nu dea dovadă de părtinire când judecă anumite situaţii din congregaţie. Iacov a spus: „Înţelepciunea de sus este în primul rând castă, apoi paşnică, rezonabilă, gata să asculte, plină de îndurare şi de roade bune, fără deosebiri părtinitoare, fără ipocrizie“ (Iacov 3:17). Evident, în timp ce caută ce este bun în alţii, bătrânii trebuie să se asigure că judecata lor nu este influenţată de relaţii sau sentimente personale. Psalmistul Asaf a scris: „El judecă în mijlocul dumnezeilor [sau „celor asemănători lui Dumnezeu“, adică judecătorii umani]. «Până când veţi judeca strâmb şi veţi căuta la faţa celor răi»“ (Psalmul 82:1, 2, vezi şi nota de subsol din Biblia Cornilescu revizuită). Prin urmare, bătrânii creştini se opun oricărei tendinţe spre favoritism într-o situaţie în care este implicat un prieten sau o rudă. Astfel, ei păstrează unitatea congregaţiei şi permit spiritului lui Iehova să acţioneze în mod liber. — 1 Tesaloniceni 5:23.

19. În ce moduri putem căuta ce este bun în alţii?

¹⁹ Căutând ce este bun în fraţii şi surorile noastre, noi reflectăm atitudinea exprimată de Pavel când s-a adresat congregaţiei din Tesalonic. El a spus: „Pe lângă aceasta, avem încredere în Domnul cu privire la voi, că faceţi şi că veţi continua să faceţi lucrurile pe care vi le poruncim“ (2 Tesaloniceni 3:4). Căutând ce este bun în alţii, vom fi mai dispuşi să le trecem cu vederea greşelile. Vom căuta motive de a-i lăuda pe fraţii noştri, evitând astfel spiritul critic. Pavel a scris: „Ceea ce se caută la administratori este ca ei să fie găsiţi fideli“ (1 Corinteni 4:2). Fidelitatea dovedită nu numai de cei ce sunt administratori în congregaţie, ci şi de toţi fraţii şi surorile noastre creştine ne face să-i îndrăgim. Astfel, ne apropiem de ei, întărindu-ne relaţiile de prietenie creştină. Noi adoptăm un punct de vedere asemănător celui pe care l-a avut Pavel faţă de fraţii din timpul său. Ei sunt ‘colaboratori pentru regatul lui Dumnezeu’ şi „un ajutor care fortifică“ (Coloseni 4:11). Astfel manifestăm aceeaşi atitudine ca Iehova.

20. De ce binecuvântări vor avea parte cei care caută ce este bun în ceilalţi?

²⁰ Împărtăşim desigur sentimentele lui Neemia, care a spus: „Adu-Ţi aminte de mine, spre bine, Dumnezeul meu!“ (Neemia 13:31). Cât de bucuroşi suntem că Iehova caută ce este bun în oameni (1 Împăraţi 14:13)! Să facem şi noi la fel în relaţiile cu alţii. Procedând astfel, vom avea perspectiva răscumpărării şi a vieţii eterne în lumea nouă care este acum foarte aproape. — Psalmul 130:3–8.

Cum aţi răspunde?

• Ce anume îl motivează pe Iehova să manifeste bunătate faţă de toţi?

• Cum putem căuta ce este bun în alţii

• în minister?

• în familie?

• în congregaţie?

• în relaţiile cu ceilalţi oameni?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 18]

Deşi în trecut fraţii săi au fost plini de ură faţă de el, Iosif a acţionat spre binele lor

[Legenda fotografiei de la pagina 19]

Opoziţia nu ne împiedică să încercăm să-i ajutăm pe toţi

[Legenda ilustraţiei de la pagina 20]

În pofida trecutului fiilor săi, Iacov nu l-a privat pe nici unul dintre ei de binecuvântări

[Legenda fotografiei de la pagina 21]

Faceţi-i pe toţi să se simtă bineveniţi la întrunirile creştine